48:1 Cap. 46 - In libertate
48:2 In timp ce lucrarea lui Pavel in Roma era binecuvantata prin convertirea multor suflete si intarirea si incurajarea credinciosilor, se adunau nori care amenintau nu numai propria sa siguranta, ci, de asemenea, si prosperitatea bisericii. La sosirea sa la Roma, el fusese dat in grija capitanului garzii imperiale, un barbat drept si integru, prin a carui bunavointa el fusese oarecum lasat liber sa continue lucrarea Evangheliei. Dar, inainte de incheierea celor doi ani de intemnitare, barbatul acesta a fost schimbat cu un slujbas din partea caruia apostolul nu se putea astepta la nici o bunavointa deosebita.
48:3 Iudeii erau acum mai activi decat oricand mai inainte in eforturile lor impotriva lui Pavel si au gasit un ajutor abil in femeia desfranata pe care Nero si-o luase ca a doua sotie a sa si care, fiind convertita la iudaism, si-a pus toata influenta ei in sustinerea planurilor ucigase impotriva aparatorului crestinismului.
48:4 Pavel se putea astepta prea putin la dreptate din partea Cezarului la care apelase. Nero era mai decazut din punct de vedere moral,
48:5 mai josnic in caracter si, in acelasi timp, in stare sa savarseasca cruzimi mai fioroase decat oricare alt carmuitor ce fusese inaintea lui. Franele carmuirii nu ar fi putut fi incredintate unui stapanitor mai despotic. Primul an al domniei sale fusese marcat de otravirea tanarului sau frate vitreg, mostenitorul de drept al tronului. De la o profunzime a viciului si crimei la alta, Nero decazuse intr-atat, incat a ajuns sa-si ucida mama si apoi sotia. Nu era cruzime pe care el sa nu o fi savarsit, nici fapta marsava la care sa nu se fi injosit. In orice minte cinstita, el trezea numai dezgust si dispret.
48:6 Amanuntele nelegiuirii ce se savarsea la curtea sa sunt prea degradante si prea cutremuratoare pentru a fi descrise. Neinfranata sa rautate producea dezgust si scarba chiar in multi dintre aceia care erau siliti sa ia parte la crimele lui. Ei se temeau continuu de grozaviile pe care le-ar mai fi putut nascoci in continuare. Dar chiar si crime ca acelea faptuite de Nero nu clatinau supunerea cetatenilor lui. El era recunoscut ca stapanitorul absolut al intregii lumi civilizate. Mai mult decat atat, lui i se dadea si cinste, ca divinitate, si i se aducea inchinare ca unui dumnezeu.
48:7 Din punct de vedere al judecatii omenesti, osandirea lui Pavel inaintea unui astfel de judecator era sigura. Dar apostolul isi dadea seama ca, atata vreme cat era credincios lui Dumnezeu, nu avea de ce sa se teama. Acela care in trecut fusese ocrotitorul sau putea sa-l apere si pe mai departe de rautatea iudeilor, cum si de puterea Cezarului.
48:8 Si Dumnezeu l-a ocrotit pe servul Sau. Cand Pavel a fost cercetat, invinuirile aduse impotriva lui nu au fost probate si, contrar tuturor asteptarilor, si in ce priveste dreptatea
48:9 ce era cu totul deosebita de caracterul sau, Nero l-a declarat pe intemnitat ca nevinovat. Lanturile lui Pavel au fost indepartate si el a devenit din nou un om liber.
48:10 Daca judecarea lui ar fi fost intarziata mai mult sau daca din vreo pricina ar mai fi fost retinut in Roma in cursul anului urmator, fara indoiala ca el ar fi pierit in timpul prigoanei care a avut loc. In timpul intemnitarii lui Pavel, convertitii la crestinism se inmultisera atat de mult, incat ajunsesera sa atraga atentia si sa trezeasca dusmania autoritatilor. Mania imparatului a fost starnita mai ales prin convertirea membrilor propriei sale case si, in curand, el a gasit un pretext sa faca din crestini obiectul cruzimii sale nemiloase.
48:11 In vremea aceea, in Roma, a izbucnit un incendiu grozav, datorita caruia aproape o jumatate din cetate a ars. Se zvonea ca Nero in persoana aprinsese flacarile, dar, pentru a indeparta banuiala, el a facut din aceasta un motiv de mare generozitate, ajutand pe cei ramasi fara casa si ajunsi in lipsa. Totusi, el era invinuit de crima. Poporul era intaratat si furios si, pentru a se dezvinovati si pentru a scapa cetatea de o clasa de oameni de care se temea si pe care o ura, Nero a indreptat invinuirea asupra crestinilor. Siretenia sa a prins si mii de urmasi ai lui Hristos - barbati, femei si copii - au fost dati mortii in mod crud.
48:12 Pavel a fost crutat de aceasta prigoana teribila pentru ca, la scurt timp dupa liberarea sa, el a parasit Roma. El a folosit acest ultim timp de libertate in mod intelept, lucrand in biserici. El a cautat sa statorniceasca o dainuitoare unire intre bisericile din Grecia si cele din Rasarit si sa intareasca judecata
48:13 credinciosilor fata de invataturile mincinoase care se strecurau intre ei spre a le narui credinta.
48:14 Incercarile si ingrijorarile pe care le avusese de suportat Pavel ii jefuisera puterile sale fizice. Slabiciunile varstei il ajunsera. Isi dadea seama ca acum el facea ultima sa lucrare; si, pe masura ce timpul lucrarii lui se scurta mai mult, efortul sau era mai intens. Parea ca ravna lui nu avea margini. Hotarat in planuri, prompt in actiune, tare in credinta, el a calatorit din biserica in biserica, in multe tari, si, prin toate mijloacele ce-i stateau in putere, a cautat sa intareasca mainile credinciosilor, pentru ca ei sa faca o lucrare credincioasa in ce priveste castigarea de suflete la Isus si pentru ca, in vremurile de incercare in care paseau, sa poata ramane statornici Evangheliei, dand o marturie credincioasa pentru Hristos.