47:5 Dorinta apostolului pentru aceia carora el le adresa epistolele sale de sfatuire si indemnare era aceea ca ei sa nu mai fie "copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura" ci ca ei sa ajunga cu totii "la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos". El ruga calduros pe aceia care erau urmasi ai lui Isus si care traiau intre pagani, "sa nu mai traiti cum traiesc paganii in desertaciunea gandurilor lor, avand mintea intunecata, fiind straini de viata lui Dumnezeu" in urma impietririi inimii lor", ci "cu bagare de seama, nu ca niste neintelepti, ci ca niste intelepti, rascumparati vremea" (Ef. 4,14.13.17.18; 5,15.16). El i-a incurajat pe credinciosi sa priveasca inainte spre momentul cand Hristos, care a iubit "Biserica Sa si S-a dat pe Sine pentru ea", va infatisa "inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta" - o biserica "sfanta si fara prihana" (Ef. 5,25.27).