44:25 Pavel si ceilalti intemnitati erau acum amenintati de o soarta mult mai de temut decat naufragiul. Ostasii si-au dat seama ca, in timp ce vor cauta sa ajunga la tarm, le va fi cu neputinta sa-i pazeasca pe intemnitatii care le fusesera dati in grija. Fiecare persoana avea sa fie lasata sa faca tot ce putea spre a se salva. Totusi, daca vreunul dintre intemnitati ar fi lipsit, viata celor care erau raspunzatori de ei ar fi fost primejduita. De aceea, ostasii au fost de parere sa omoare pe toti intemnitatii. Legea romana aproba acest procedeu crud, si planul ar fi fost executat de indata, daca nu ar fi fost vorba de cineva fata de care toti erau la fel de mult indatorati. Sutasul Iuliu stia ca Pavel fusese instrumentul prin care viata tuturor celor de la bord fusese salvata si, mai mult, convins fiind ca Domnul era cu el, se temea sa-i faca vreun rau. De aceea, "a poruncit ca cei ce pot inota sa se arunce de pe corabie in apa, si sa iasa cei dintai la pamant; iar ceilalti sa se aseze unii pe scanduri, iar altii pe franturi de corabie si asa s-a facut ca au ajuns toti teferi la uscat". Cand s-a facut apelul, nu a lipsit nici unul.