44:14 Toata noaptea a urlat furtuna si, cu toate masurile ce fusesera luate, corabia a inceput sa ia apa printr-o spartura. "A doua zi au inceput sa arunce in mare incarcatura din corabie". Noaptea a venit din nou, insa vantul n-a incetat. Corabia batuta de vant, cu catargul rupt si cu panzele sfasiate, era azvarlita incoace si incolo de furia vantului. In fiecare minut, se parea ca scandurile corabiei ce trosneau aveau sa cedeze din cauza clatinarii si smuciturilor la care erau supuse din pricina furtunii. Spartura crestea repede si atat calatorii, cat si echipajul lucrau continuu la pompe. Nu era nici o clipa de odihna pentru nimeni de pe bord. "A treia zi", scrie Luca, "noi, cu mainile noastre, am lepadat uneltele corabiei. Soarele si stelele nu s-au vazut mai multe zile si furtuna era atat de puternica, incat la urma pierdusem orice nadejde de scapare".