41:1 Cap. 39 - Procesul de la Cezarea
41:2 La cinci zile dupa sosirea lui Pavel la Cezarea, invinuitorii lui au venit din Ierusalim, insotiti de Tertul, un orator pe care l-au angajat ca avocat al lor. Cazului i s-a acordat un statut de urgenta. Pavel a fost adus inaintea celor adunati "si Tertul a inceput sa-l parasca". Socotind ca lingusirea ar avea mai multa influenta asupra guvernatorului roman decat simpla expunere a adevarului si dreptatii, vicleanul orator si-a inceput vorbirea prin a lauda pe Felix: "Prea alesule Felix, tu ne faci sa ne bucuram de o pace mare; si neamul acesta a capatat imbunatatiri sanatoase prin ingrijirile tale. Lucrul acesta il marturisim cu toata multumirea, in toata vremea si in tot locul."
41:3 Prin aceasta, Tertul dezvaluia falsitatea sa in toata goliciunea ei; caci caracterul lui Felix era josnic si de dispretuit. Despre el se spunea ca "in ce priveste practicarea oricarui desfrau si a cruzimii, el dadea pe fata puterea unui rege si caracterul unui sclav"
41:4 (Tacit, "Istoria", cap. 5,9). Cei care l-au auzit pe Tertul si-au dat seama ca aceste cuvinte lingusitoare ale sale nu erau adevarate, dar dorinta lor de a dobandi osandirea lui Pavel era mai puternica decat dragostea lor pentru adevar.
41:5 In vorbirea sa, Tertul l-a invinuit pe Pavel de crime care, daca ar fi fost dovedite, ar fi dus la osandirea lui pentru inalta tradare fata de carmuire. "Am gasit pe omul acesta, care este o ciuma", declara vorbitorul, "ca pune la cale razvratiri printre toti Iudeii de pe tot pamantul, este mai marele partidei Nazarinenilor si a cercat sa spurce chiar si templul". Dupa aceea, Tertul a spus ca Lisias, comandantul garnizoanei din Ierusalim, smulsese cu forta pe Pavel dintre iudei atunci cand ei voiau sa-l judece dupa legea lor eclesiastica si astfel ii silise sa aduca problema inaintea lui Felix. Aceste afirmatii erau facute cu planul de a face pe procurator sa-l predea pe Pavel tribunalului iudaic. Toate invinuirile erau sustinute cu strigate puternice de catre iudeii ce erau de fata si care nu faceau nici o sfortare sa-si ascunda ura fata de intemnitat.
41:6 Felix avea destul spirit de patrundere pentru a citi starea si caracterul invinuitorilor lui Pavel. El stia din ce pricina il linguseau ei si a vazut, de asemenea, ca ei nu au probat indeajuns invinuirile lor fata de Pavel. Intorcandu-se catre invinuit, Felix i-a facut semn sa vorbeasca in apararea sa. Pavel nu a risipit cuvinte magulitoare, ci, in mod simplu, a aratat ca se poate apara cu multa incredere inaintea lui Felix, deoarece acesta era de lunga vreme procurator si, prin urmare, avea o buna cunostinta a legilor si obiceiurilor iudeilor. Referindu-se la invinuirile aduse
41:7 impotriva lui, el a aratat foarte limpede ca nici una dintre ele nu era adevarata. El declara ca nu pricinuise tulburare in nici o parte a Ierusalimului si nici nu spurcase sanctuarul. "Nu m-au gasit nici in Templu, nici in sinagogi, nici in cetate, stand de vorba cu cineva sau facand rascoala de norod. Asa ca n-ar putea dovedi lucrurile de care ma parasc acum".
41:8 Marturisind ca el se inchina Dumnezeului parintilor sai, "dupa calea pe care ei o numesc partida", Pavel afirma ca totdeauna crezuse "tot ce este scris in Lege si in Prooroci" si ca, potrivit cu invatatura lamurita a Scripturilor, el sustine credinta in invierea mortilor. Si mai declara ca tinta calauzitoare a vietii sale era sa aiba "totdeauna un cuget curat inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor".
41:9 Intr-un chip curat si sincer, el a infatisat obiectul vizitei sale la Ierusalim, cum si imprejurarile arestarii si judecarii lui: "Dupa mai multi ani, am venit sa aduc milostenii neamului meu si sa aduc daruri la Templu. Tocmai atunci niste Iudei din Asia m-au gasit curatit in Templu, nu cu gloata, nici cu zarva. Ei insisi ar trebui sa se infatiseze inaintea ta si sa parasca, daca au ceva impotriva mea. Sau sa spuna: acestia singuri de ce nelegiuire m-au gasit vinovat, cand am stat inaintea Soborului, afara numai doar de strigatul acesta, pe care l-am scos in mijlocul lor: 'Pentru invierea din morti sunt dat eu in judecata astazi inaintea voastra'".
41:10 Apostolul a vorbit cu caldura si vadita sinceritate, iar cuvintele lui aveau putere de convingere. Claudius Lisias, in scrisoarea lui catre Felix, daduse o marturie asemanatoare
41:11 cu privire la purtarea lui Pavel. Mai mult chiar, insusi Felix avea o mai buna cunoastere a religiei iudaice decat isi inchipuiau multi. Prezentarea lamurita a faptelor in acest caz l-a facut pe Felix in stare sa inteleaga si mai limpede motivele de care erau stapaniti iudeii in incercarea lor de a invinui pe apostol de o purtare razvratita si de tradare. Guvernatorul nu voia sa le dea satisfactie printr-o osandire nedreapta a unui cetatean roman si nici nu voia sa li-l dea in mana spre a fi omorat, fara o cuvenita si dreapta judecata. Totusi, Felix nu cunostea nici un motiv mai mare decat interesul personal si era stapanit de placerea de a fi laudat, cum si de dorinta de a promova, de a ajunge mai sus. Teama de a nu-i supara pe iudei l-a retinut de la a face deplina dreptate unui om pe care-l stia ca este nevinovat. De aceea, el a hotarat sa suspende judecata pana ce va avea sa fie de fata Lisias, zicand: "Am sa cercetez pricina voastra cand va veni capitanul Lisias".
41:12 Apostolul a ramas intemnitat, insa Felix a poruncit sutasului in a carui paza fusese dat Pavel "sa-l lase putin mai slobod si sa nu opreasca pe nimeni din ai lui sa-i slujeasca sau sa vina la el".
41:13 Nu multa vreme dupa aceea, Felix si sotia lui, Drusila, au trimis sa-l aduca pe Pavel, pentru ca, intr-o convorbire particulara, sa afle de la el "despre credinta in Hristos Isus". Ei erau doritori, ba chiar ravnitori sa auda aceste noi adevaruri - adevaruri pe care poate ca ei nu le auzisera nicioadata mai inainte si care, daca ar fi fost lepadate, aveau sa fie o categorica marturie impotriva lor in ziua lui Dumnezeu.
41:14 Pavel a socotit aceasta ca o ocazie data de Dumnezeu si a folosit-o
41:15 in mod credincios. El stia ca sta inaintea unuia care avea putere sa-l dea la moarte sau sa-l lase in libertate; cu toate acestea, nu s-a adresat lui Felix si Drusilei prin cuvinte de lauda sau lingusire. El stia ca cuvintele sale aveau sa fie pentru ei un miros spre viata sau spre moarte si, uitand orice interes personal, a cautat sa-i trezeasca pana acolo, incat sa-si dea seama de primejdia lor.
41:16 Apostolul a inteles faptul ca Evanghelia cere din partea acelora care aud cuvintele sale ca intr-o zi ei sa stea fie printre cei curati si sfinti din jurul marelui tron alb, fie impreuna cu aceia carora Hristos le va zice: "Departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege" (Mat. 7,23). Pavel stia ca va trebui sa intalneasca inaintea tribunalului ceresc pe fiecare dintre ascultatorii sai si ca acolo trebuia sa dea socoteala nu numai pentru tot ce spusese sau facuse el, ci si pentru motivul si spiritul cuvintelor sau faptelor sale.
41:17 Purtarea lui Felix fusese atat de violenta si de cruda, incat putini inaintea lui indraznisera vreodata chiar numai sa faca aluzie la faptul ca purtarea si caracterul lui nu erau fara defecte. Insa lui Pavel nu-i era teama de oameni. In mod deschis, el si-a marturisit credinta in Hristos, cum si motivele acestei credinte, in felul acesta ajungand sa vorbeasca in mod deosebit despre virtutile absolut trebuincioase caracterului crestin, dar de care distinsa pereche din fata sa era asa de izbitor lipsita.
41:18 El a prezentat inaintea lui Felix si a Drusilei caracterul lui Dumnezeu, neprihanirea Sa, adevarul si dreptatea Sa, cum si natura Legii Sale. El a aratat in mod clar ca omul are datoria sa traiasca o viata demna si cumpatata, tinandu-si pasiunile sub controlul ratiunii, in armonie cu Legea lui Dumnezeu, pastrand puterile corporale si mintale in conditii de sanatate.
41:19 El a declarat ca, in mod sigur, va veni o zi de judecata, cand toti vor fi rasplatiti potrivit faptelor facute in trup si cand se va face in mod lamurit cunoscut ca bogatia, pozitia sociala sau titlurile sunt fara de putere de a castiga pentru om favoarea lui Dumnezeu sau sa-l scape de urmarile pacatului. El a aratat ca viata aceasta este timpul dat omului pentru pregatirea pentru viata viitoare. Daca el va neglija privilegiile si ocaziile prezente, va avea de suferit o pierdere vesnica; nu i se va mai oferi un alt timp de proba.
41:20 Pavel a staruit in mod deosebit asupra mult cuprinzatoarelor cerinte ale Legii lui Dumnezeu. El a aratat ca ea se intinde pana la cele mai adanci taine ale naturii morale a omului si a aruncat un potop de lumina asupra a ceea ce fusese ascuns de vederea si cunoasterea oamenilor. Ceea ce mainile pot face sau limba poate rosti - ceea ce da pe fata viata exterioara - descopera in mod nedesavarsit caracterul moral al omului. Legea cerceteaza gandurile, motivele si intentiile. Patimile intunecoase care zac ascunse de ochiul omului, gelozia, ura, placerile desfranate si ambitia, faptele rele, plamadite in tainitele intunecoase ale sufletului, dar neaduse niciodata la indeplinire din lipsa ocaziei - toate acestea sunt osandite de Legea lui Dumnezeu.
41:21 Pavel s-a straduit sa indrepte mintea ascultatorilor sai catre unica si marea jertfa pentru pacat. El a aratat sacrificiile care erau umbra bunurilor lucruri viitoare ce aveau sa vina si apoi L-a infatisat pe Hristos ca antitipul tuturor acestor ceremonii - tinte spre care aratau ele ca singurul izvor de viata si nadejde pentru omul cazut. Sfintii barbati din vechime erau mantuiti prin credinta in sangele lui Hristos. Vazand agoniile
41:22 victimelor aduse ca jertfe, ei priveau dincolo de prapastia veacurilor, spre Mielul lui Dumnezeu care avea sa ridice pacatul lumii.
41:23 Dumnezeu pretinde, pe drept, iubire si ascultare din partea tuturor creaturilor Sale. Prin Legea Sa, El le-a dat o desavarsita masura a dreptatii. Insa multi Il uita pe Facatorul lor si aleg sa-si urmeze propriile lor cai impotriva voii Sale. Ei raspund cu vrajmasie iubirii care este inalta cat cerul si intinsa cat universul. Dumnezeu nu poate face rabat de la cerintele Legii Sale pentru a ajunge la masura oamenilor nelegiuiti; dar nici omul nu poate, prin propria sa putere, sa implineasca cerintele Legii. Numai prin credinta in Hristos pacatosul poate sa fie curatit de vinovatie si adus in stare sa asculte de Legea Creatorului sau.
41:24 Astfel, intemnitatul a infatisat cu staruinta cerintele Legii divine atat fata de iudei, cat si fata de Neamuri, prezentandu-L pe Isus, Nazarineanul dispretuit, ca fiind Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii.
41:25 Printesa iudaica a inteles foarte bine caracterul sfant al acelei Legi pe care o calca in picioare cu o asa nerusinare; insa prejudecata ei fata de Omul de la Golgota i-a impietrit inima fata de cuvantul vietii. Felix nu auzise niciodata mai inainte despre adevar; si, cand Duhul lui Dumnezeu a facut sa patrunda convingerea in sufletul sau, in el s-a produs o adanca framantare. Constiinta, acum trezita, facea sa i se auda glasul, si Felix si-a dat seama ca cuvintele lui Pavel erau adevarate. Mintea l-a dus inapoi, la trecutul lui vinovat. Cu o infricosata claritate i-au aparut in fata tainele vietii sale de mai inainte, pline de nelegiuire si varsare de sange, cum si raportul intunecos al ultimilor sai ani. El s-a vazut pe sine destrabalat, crud si hraparet. Niciodata adevarul nu a ajuns intr-un asa chip la
41:26 inima sa. Niciodata mai inainte sufletul sau nu fusese cuprins de o asa groaza. Gandul ca toate tainele vietii sale de crime erau dezvaluite inaintea ochiului lui Dumnezeu si ca urma sa fie judecat potrivit faptelor sale l-a facut sa se cutremure de spaima.
41:27 Dar, in loc sa ingaduie convingerilor sale sa-l duca la pocainta, el a cautat sa risipeasca aceste cugete neplacute. Convorbirea cu Pavel a fost curmata brusc. "De asta data, du-te, a zis el; cand voi mai avea prilej, te voi chema".
41:28 Cat de mare este deosebirea dintre atitudinea lui Felix si cea a temnicerului din Filipi! Servii Domnului au fost adusi legati in lanturi inaintea temnicerului, asa cum fusese adus si Pavel la Felix. Dovada pe care au dat-o, cum ca ei erau sprijiniti de o putere divina, bucuria lor in timp de suferinta si injosire, neinfricarea lor atunci cand pamantul s-a clatinat din pricina cutremurului de pamant, cum si spiritul lor de iertare crestina au adus convingere in inima temnicerului, care, tremurand, si-a marturisit pacatele si a gasit iertare. Si Felix a tremurat, insa nu s-a pocait. Temnicerul a primit cu bucurie Duhul lui Dumnezeu in inima si in casa sa; Felix a poruncit Solului divin sa se departeze. Unul a ales sa devina copil al lui Dumnezeu si mostenitor al cerului; celalalt si-a aruncat sortul impreuna cu cei ce savarsesc nelegiuirea.
41:29 Timp de doi ani nu s-a luat nici o alta masura fata de Pavel, totusi el a ramas mai departe intemnitat. Felix l-a vizitat in repetate randuri si asculta cu atentie cuvintele sale. Insa adevaratul motiv pentru aparenta sa prietenie era dorinta dupa castig si el a lasat sa se inteleaga ca, prin platirea unei mari sume de bani,
41:30 Pavel putea sa-si dobandeasca libertatea. Insa apostolul avea o fire prea nobila pentru a se libera prin mituire. El nu era vinovat de nici o crima si nu avea sa se injoseasca, savarsind un rau spre a dobandi libertatea. Mai mult chiar, el era prea sarac pentru a putea plati o asemenea rascumparare, chiar daca ar fi fost gata sa faca aceasta, si nici nu voia ca, pentru sine, sa apeleze la bunavointa si generozitatea convertitilor sai. De asemenea, el si-a dat seama ca era in mainile lui Dumnezeu si nu voia sa se amestece in planurile divine fata de sine.
41:31 In cele din urma, Felix a fost chemat la Roma spre a da socoteala de faptele josnice pe care le savarsise fata de iudei. Inainte de a parasi Cezarea ca raspuns la porunca primita, el s-a gandit "sa faca pe placul iudeilor", lasandu-l pe Pavel in temnita. Felix insa n-a avut succes in incercarea sa de a recastiga increderea iudeilor. El a fost destituit din slujba in mod rusinos si Porcius Festus a fost numit ca urmas al lui, avand resedinta la Cezarea.
41:32 O raza de lumina din cer a stralucit asupra lui Felix atunci cand Pavel a discutat cu el cu privire la neprihanire, cumpatare si judecata viitoare. Aceasta fusese ocazia trimisa din cer spre a-si recunoaste si parasi pacatele. Dar el a spus solului lui Dumnezeu: "De asta data, du-te; cand voi mai avea prilej, te voi chema". El dispretuise ultima oferta a harului ce i se facuse. Niciodata el nu avea sa mai primeasca o alta chemare din partea lui Dumnezeu.