33:3 In timpul acesta, de adanca ingrijorare cu privire la biserica din Corint, Pavel nadajduia ca va fi mai bine; totusi, uneori, simtaminte de profunda tristete aveau sa se abata asupra sufletului sau, temandu-se ca nu cumva sfaturile si mustrarile sale sa fi fost gresit intelese. "Trupul nostru n-a avut nici o odihna", scria el mai tarziu. "Am fost necajit in toate chipurile: de afara lupte, dinauntru temeri. Dar Dumnezeu, care ii mangaie pe cei smeriti, ne-a mangaiat prin venirea lui Tit".