30:1 Cap. 28 - Zile de osteneala si incercari
30:2 Timp de mai bine de trei ani, Efesul a fost centrul activitatii lui Pavel. Aici s-a ridicat o biserica infloritoare si din aceasta cetate Evanghelia s-a raspandit in toata provincia Asiei, atat printre iudei, cat si printre Neamuri.
30:3 De catava vreme, insa, apostolul se gandea la o alta calatorie misionara. "Pavel si-a pus in gand sa se duca la Ierusalim, trecand prin Macedonia si Ahaia. 'Dupa ce voi merge acolo', isi zicea el, 'trebuie sa vad Roma'". Potrivit cu acest plan, "el a trimis in Macedonia pe doi dintre cei care lucrau impreuna cu el, pe Timotei si pe Erast"; dar, simtind ca lucrarea din Efes mai cerea inca prezenta sa, el s-a hotarat sa mai ramana pana dupa sarbatoarea Cincizecimii. Dar nu peste mult timp, s-a intamplat un lucru care a grabit plecarea sa.
30:4 O data pe an, in Efes, aveau loc ceremonii deosebite, in cinstea zeitei Diana. Acestea atrageau multimi de oameni din toate partile provinciei. In timpul
30:5 acesta, aveau loc festivitati insotite de cea mai mare pompa si stralucire.
30:6 Aceste zile de sarbatoare erau un timp de incercare pentru cei care venisera de curand la credinta. Grupa de credinciosi care se aduna in scoala lui Tiran facea o nota discordanta in ansamblul sarbatoresc, iar batjocura, reprosul si insulta se ingramadeau fara numar asupra lor. Lucrarea lui Pavel daduse cultului pagan o puternica lovitura, care a avut ca urmare o scadere simtitoare a numarului celor care luau parte la aceasta festivitate nationala, cum si a entuziasmului inchinatorilor. Influenta invataturilor sale s-a extins cu mult peste numarul celor care de fapt venisera la credinta. Multi dintre cei care nu primisera pe fata invataturile cele noi au devenit asa de luminati, incat si-au pierdut orice incredere in zeii lor pagani.
30:7 Mai exista si o alta pricina de nemultumire. La Efes, se dezvoltase o mare si banoasa afacere prin fabricarea si vanzarea de mici temple si chipuri lucrate dupa modelul templului si chipul Dianei. Cei interesati in aceasta industrie si-au vazut castigurile scazand si s-au unit cu totii ca sa arunce asupra lucrarii lui Pavel vina acestei schimbari neplacute.
30:8 Dimitrie, un fabricant de chipuri din argint, adunand pe toti lucratorii din aceasta meserie, le-a zis: "Oamenilor, stiti ca bogatia noastra atarna de meseria aceasta; si vedeti si auziti ca Pavel acesta, nu numai in Efes, dar aproape in toata Asia, a induplecat si a abatut mult norod si zice ca zeii facuti de maini nu sunt dumnezei. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai aceea ca meseria noastra cade in dispret; dar si ca templul marii zeite
30:9 Diana este socotit ca o nimica, si chiar maretia aceleia care este cinstita in toata Asia si in toata lumea este nimicita. Cuvintele acestea au starnit patimile oamenilor. Ei s-au "umplut de manie si au inceput sa strige: 'Mare este Diana Efesenilor!'"
30:10 Vestea despre aceasta cuvantare s-a raspandit cu iuteala. "Toata cetatea s-a tulburat". Pavel a fost cautat, insa apostolul nu era de gasit. Fratii lui, luand cunostinta despre primejdie, il zorisera sa plece de acolo. Ingeri ai lui Dumnezeu fusesera trimisi spre a-l pazi pe apostol; vremea ca el sa moara ca martir inca nu sosise.
30:11 Neizbutind sa-l gaseasca pe acela care era pricina maniei lor, multimea a luat "cu ei pe macedonenii Gaiu si Aristarh, tovarasii de calatorie ai lui Pavel"; si cu ei "au navalit cu totii intr-un gand in teatru".
30:12 Locul unde era tinut ascuns Pavel nu era prea departe si el a aflat curand despre primejdia in care se gaseau fratii lui iubiti. Uitand propria sa siguranta, el a vrut sa se duca imediat la teatru spre a vorbi celor razvratiti. "Dar nu l-au lasat ucenicii". Gaiu si Aristarh nu erau prada pe care o cautau oamenii; ei nu aveau sa se teama ca vor suferi cine stie ce mare vatamare. Dar, daca ar fi fost vazuta fata palida si ingrijorata a apostolului, aceasta ar fi trezit de indata patimile cele mai murdare ale gloatei si nu ar mai fi existat niciodata posibilitatea omeneasca de a-i salva viata.
30:13 Pavel insa era inca plin de ravna sa apere adevarul inaintea multimii; dar, in cele din urma, el a fost descurajat sa mai faca acest pas printr-un mesaj de avertizare venit de la teatru. "Unii din mai marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el ca sa-l roage sa nu se duca la teatru".
30:14 Zarva in teatru era in continua crestere. "Unii strigau una, altii alta, caci adunarea era in invalmaseala, si cei mai multi nici nu stiau pentru ce se adunasera". Faptul ca Pavel si unii dintre tovarasii lui erau de origine ebraica i-a facut pe iudei dornici sa arate lamurit ca ei nu simpatizau cu el si nici cu lucrarea lui. De aceea, ei au impins inainte pe unul dintre ai lor, pentru a prezenta aceasta problema inaintea oamenilor. Vorbitorul care a fost ales era Alexandru, unul dintre mesteri, un caldarar, despre care mai tarziu Pavel amintea ca despre unul care ii "facuse mult rau" (2 Tim. 4,14). Alexandru era un barbat cu insusiri nespus de mari si el a depus toate eforturile ca sa indrepte mania oamenilor numai impotriva lui Pavel si a tovarasilor lui. Dar gloata, vazand ca Alexandru era iudeu, l-a impins la o parte; si "au strigat toti intr-un glas, timp de aproape doua ceasuri: 'Mare este Diana Efesenilor!'"
30:15 In cele din urma, fiind cu totul istoviti, ei au incetat si a fost un moment de liniste. Atunci, logofatul cetatii a atras atentia multimii si, in virtutea slujbei sale, a castigat ascultarea lor. El i-a intampinat pe oameni chiar pe terenul lor si le-a aratat ca nu era nici un motiv ca sa indreptateasca aceasta zarva. El a apelat la judecata lor. "Barbati Efeseni", a spus el, "cine este acela care nu stie ca cetatea Efesenilor este pazitoarea templului marii Diane si a chipului ei cazut din cer? Fiindca nimeni nu poate sa tagaduiasca lucrul acesta, trebuie sa va potoliti, si sa nu faceti nimic cu pornire nechibzuita. Caci ati adus aici pe oamenii acestia, care nu sunt
30:16 vinovati nici de jefuirea templului, nici de hula impotriva zeitei noastre. Deci, daca in adevar Dimitrie si mesterii lui au sa se planga impotriva cuiva, sunt zile de judecata si sunt dregatori; sa se parasca unii pe altii. Dar daca umblati dupa altceva, se va hotari intr-o adunare legiuita. Noi, de fapt, suntem in primejdie sa fim invinuiti de rascoala pentru cele intamplate astazi, caci n-avem nici un temei ca sa putem indreptati zarva aceasta.' Dupa aceste cuvinte, a dat drumul adunarii".
30:17 In vorbirea sa, Dimitrie spusese: "Meseria noastra cade in dispret". Aceste cuvinte dezvaluie adevarata pricina a zarvei din Efes si, de asemenea, cauza multora dintre prigonirile care urmarisera pe apostoli in lucrarea lor. Dimitrie si mesterii lui au vazut ca, prin propovaduirea si raspandirea Evangheliei, negotul cu chipurile facute era primejduit. Era in joc venitul preotilor si mestesugarilor pagani; si, din pricina aceasta, ei au ridicat impotriva lui Pavel cea mai nemiloasa impotrivire.
30:18 Hotararea logofatului si a altor slujbasi cu vaza din cetate a prezentat pe Pavel inaintea oamenilor ca pe unul care nu era vinovat de nici o fapta nelegala. Aceasta era o alta biruinta a crestinismului asupra ratacirii si superstitiei. Dumnezeu ridicase pe un mare magistrat spre a apara pe apostolul Sau si pentru a tine in frau acea gloata galagioasa. Inima lui Pavel era plina de multumire la adresa lui Dumnezeu pentru ca viata lui fusese ocrotita si crestinismul nu fusese facut de rusine prin zarva din Efes.
30:19 "Cand a incetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici si, dupa ce le-a dat sfaturi, si-a luat ziua buna de la ei, si a plecat in
30:20 Macedonia". In aceasta calatorie, el era insotit de doi credinciosi frati Efeseni: Tihic si Trofim.
30:21 Lucrarea lui Pavel in Efes se incheiase. Slujirea lui acolo fusese un timp de neincetata lucrare, de multe incercari si framantari sufletesti. El invatase pe oameni in public si din casa in casa, invatandu-i si avertizandu-i cu multe lacrimi. Mereu si mereu, iudeii se ridicasera impotriva lui si n-au pierdut nici o ocazie ca sa intarate sentimentele omenesti impotriva lui.
30:22 In timp ce se lupta cu impotrivirea, impingea inainte cu un zel neobosit lucrarea Evangheliei si ocrotea interesele unei biserici inca tinere in credinta, Pavel avea pe suflet o grea povara pentru toate bisericile.
30:23 Vestea despre vreo apostazie in una din bisericile intemeiate de el ii pricinuia o adanca mahnire. El se temea ca nu cumva stradaniile lui pentru ei sa nu se dovedeasca a fi fost in zadar. Multe nopti nedormite le petrecea in rugaciune si cugetare serioasa, atunci cand afla despre metodele folosite pentru nimicirea lucrarii sale. Cand avea ocazie si cand situatia cerea acest lucru, el scria bisericilor, facandu-le mustrari si dandu-le sfaturi, indemnuri si incurajari. In aceste epistole, apostolul nu staruia asupra propriilor sale incercari, totusi gasim in ele dezvaluiri ocazionale cu privire la lucrarea si suferintele lui pentru Hristos. Batai si intemnitari, frig, foame si sete, primejdii pe uscat si pe mare, in cetati si in pustie, din partea alor sai, din partea paganilor si din partea fratilor mincinosi - toate acestea le-a indurat din pricina Evangheliei. El fusese facut "de rusine", "ocarat", socotit "ca lepadarea tuturor",
30:24 "in grea cumpana", "prigoniti", "incoltiti din toate partile", "in fiecare zi in primejdie", dat "la moarte din pricina lui Isus".
30:25 In mijlocul continuei furtuni de impotrivire, a strigatelor vrajmasilor si tradarii prietenilor, cutezatorul apostol ajunsese aproape la descurajare. Dar, privind inapoi la Golgota, el se avanta cu un nou zel, ca sa raspandeasca cunostinta despre Cel rastignit. El calca pe cararea insangerata pe care calcase Hristos inaintea lui. El nu cauta sa fie crutat de lupta pana in ziua cand avea sa-si puna jos armura, la piciorul Rascumparatorului sau.