29:1 Cap. 27 - Efes
29:2 In timp ce Apolo predica in Corint, Pavel si-a implinit fagaduinta de a se intoarce la Efes. El facuse o scurta vizita la Ierusalim si petrecuse catva timp in Antiohia, locul unde lucrase el pentru prima data. De atunci, calatorise prin Asia Mica, prin tot "tinutul Galatiei si Frigiei" (Fapte 18,23), vizitand bisericile pe care le intemeiase si intarind credinta ucenicilor.
29:3 Pe vremea apostolilor, partea de apus a Asiei Mici era cunoscuta ca provincie romana a Asiei. Efesul, capitala, era un mare centru comercial. Portul lui era aglomerat cu corabii, iar strazile erau ticsite de oameni din fiecare tara. Asemenea Corintului, el prezenta un camp promitator pentru efort misionar.
29:4 Iudeii, foarte raspanditi acum mai in toate tarile civilizate, in genere asteptau venirea lui Mesia. Cand Ioan Botezatorul predica, multi, in vizitele lor la Ierusalim, cu ocazia sarbatorilor anuale, iesisera afara, la tarmurile Iordanului spre a-l asculta. Acolo, ei auzisera cum Isus fusese proclamat ca Cel fagaduit si dusesera vestea in toate partile lumii. In felul acesta, Providenta pregatise calea pentru lucrarea apostolilor.
29:5 La sosirea sa la Efes, Pavel a gasit doisprezece frati care, asemenea lui Apolo, fusesera ucenici ai lui Ioan
29:6 Botezatorul si, asemenea lui, dobandisera unele cunostinte despre misiunea lui Hristos. Ei nu aveau destoinicia lui Apolo, insa cu aceeasi sinceritate si credinta cautau sa raspandeasca in tot locul cunostinta pe care o primisera.
29:7 Fratii acestia nu stiau nimic despre misiunea Duhului Sfant. Cand au fost intrebati de Pavel daca au primit Duhul Sfant, ei au raspuns: "Nici n-am auzit macar ca a fost dat un Duh Sfant. 'Dar cu ce botez ati fost botezati?' i-a intrebat Pavel, si ei au raspuns: 'Cu botezul lui Ioan'".
29:8 Apoi, apostolul le-a prezentat marile adevaruri care stau la temelia nadejdii crestine. El le-a vorbit despre viata lui Hristos pe acest pamant si despre cruda si rusinoasa Sa moarte. El le-a spus cum viata Domnului a rupt barierele mormantului si a inviat triumfator deasupra mortii. El a repetat insarcinarea Mantuitorului data ucenicilor Sai: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh" (Matei 28,18.19). Atunci el le vorbi si despre fagaduinta lui Hristos de a trimite pe Mangaietorul, prin a carui putere aveau sa fie savarsite multe semne si
29:9 minuni si le descrise cat de stralucit se implinise aceasta fagaduinta in Ziua Cincizecimii.
29:10 Cu un profund interes si cu o bucurie plina de recunostinta si uimire, fratii au ascultat cuvintele lui Pavel. Prin credinta, ei au inteles adevarul cel minunat al jertfei ispasitoare a lui Hristos si L-au primit ca Rascumparator al lor. Apoi, au fost botezati in numele lui Isus; "cand si-a pus Pavel mainile peste ei", au primit si botezul Duhului Sfant, prin care au fost facuti in stare sa vorbeasca in limba altor neamuri si sa profetizeze. In acest fel, ei au fost facuti destoinici sa lucreze ca misionari in Efes si in vecinatatile lui si, de asemenea, sa mearga si sa vesteasca Evanghelia in Asia Mica.
29:11 Datorita faptului ca nutreau un spirit umil si gata de a primi invatatura, acesti oameni au putut sa ajunga sa dobandeasca experienta care i-a facut in stare sa paseasca ca lucratori in campul secerisului. Exemplul lor prezinta crestinilor o invatatura de mare valoare. Sunt multi care inainteaza foarte putin in viata spirituala, fiindca sunt prea plini de ei insisi spre a mai putea ocupa locul de invatacei. Ei sunt multumiti cu o cunostinta superficiala a Cuvantului lui Dumnezeu. Ei nu vor sa-si schimbe credinta sau obiceiurile si, prin urmare, nu depun nici o stradanie ca sa dobandeasca o lumina mai mare.
29:12 Daca urmasii lui Hristos ar fi cautatori sarguinciosi dupa intelepciune, ei ar fi condusi in bogatele campuri ale adevarului, care pana aici le-au fost cu totul necunoscute. Cel care se va preda cu totul lui Dumnezeu va fi calauzit de mana divina. Acesta poate sa fie un om simplu si, in aparenta, neinzestrat cu daruri; totusi, daca cu inima iubitoare si increzatoare el asculta de instiintarea vointei lui Dumnezeu, atunci puterile lui vor fi curatite, innobilate, inviorate si insusirile lui se vor inmulti. Tezaurizand invataturile intelepciunii divine,
29:13 el va primi o insarcinare sfanta; va fi facut in stare ca viata lui sa fie o cinste pentru Dumnezeu si o binecuvantare pentru lume. "Descoperirea cuvintelor Tale da lumina, da pricepere celor fara rautate" (Ps. 119,130).
29:14 Astazi, sunt multi tot atat de nestiutori in ceea ce priveste lucrarea Duhului Sfant asupra inimii, cum fusesera credinciosii aceia din Efes; totusi, nici un alt adevar nu este invatat mai clar in Cuvantul lui Dumnezeu decat acesta. Profetii si apostolii au staruit asupra acestei teme. Insusi Hristos ne atrage atentia asupra dezvoltarii lumii vegetale ca o ilustrare a lucrarii Duhului Sfant in sustinerea vietii spirituale. Seva vitei ridicandu-se din radacina este imprastiata in ramuri, ajutand la crestere si producand flori si rod. Tot la fel, puterea datatoare de viata a Duhului Sfant, pornind de la Mantuitorul, patrunde si stapaneste sufletul, reinnoieste motivele si sentimentele si aduce pana si gandurile in ascultare de vointa lui Dumnezeu, facand in stare pe primitor sa aduca roadele pretioase ale faptelor sfinte.
29:15 Autorul vietii spirituale este nevazut si modul exact cum aceasta viata este impartasita si sustinuta este dincolo de puterea de explicare a omului si de filozofia lui. Totusi, lucrarile Spiritului sunt totdeauna in armonie cu Cuvantul scris. Dupa cum este in lumea naturala, la fel este si in cea spirituala. Viata naturala este pastrata clipa de clipa prin puterea divina; totusi, ea nu este sustinuta printr-o minune directa, ci prin folosirea binecuvantarilor puse la dispozitia noastra. Tot astfel, viata spirituala este sustinuta prin folosirea acelor mijloace randuite de Providenta. Daca urmasul lui Hristos doreste sa creasca "la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii
29:16 lui Hristos" (Ef. 4,13), el trebuie sa manance painea vietii si sa bea apa mantuirii. El trebuie sa vegheze, sa se roage si sa lucreze, ascultand in totul de indrumarile lui Dumnezeu date prin Cuvantul Sau.
29:17 In experienta acestor iudei convertiti mai este si o alta invatatura pentru noi. Cand ei au primit botezul din mana lui Ioan, ei nu au inteles pe deplin misiunea lui Isus ca Purtator de Pacat. Ei sustineau rataciri serioase. Dar, primind o lumina mai clara, ei au primit bucuros pe Hristos ca Rascumparator al lor, si odata cu acest pas de inaintare a venit si o schimbare in indatoririle lor. Primind o credinta mai curata, in viata lor a avut loc o schimbare corespunzatoare. Ca semn al acestei schimbari si ca o recunoastere a credintei lor in Hristos, ei au fost rebotezati in numele lui Isus.
29:18 Dupa cum ii era obiceiul, Pavel si-a inceput lucrarea la Efes, predicand in sinagoga iudeilor. El a continuat sa lucreze acolo timp de trei luni, vorbind cu ei "despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu". La inceput, a fost primit bine; dar, ca si in alte locuri, in scurt timp a avut de infruntat o puternica impotrivire. "Unii ramaneau impietriti si necredinciosi si vorbeau de rau calea Domnului inaintea norodului". Deoarece ei staruiau in lepadarea Evangheliei, apostolul a incetat de a mai predica in sinagoga.
29:19 Spiritul lui Dumnezeu lucrase cu si prin Pavel in straduintele sale pentru semenii sai. Dovezi indestulatoare fusesera aduse spre a convinge pe toti aceia care, in mod sincer, ar fi dorit sa cunoasca adevarul. Insa multi si-au ingaduit sa fie stapaniti de prejudecati si necredinta si au refuzat sa admita
29:20 cele mai convingatoare dovezi. Temandu-se ca nu cumva credinta ucenicilor sa fie primejduita de continua legatura cu cei ce se impotriveau adevarului, Pavel s-a despartit de ei si a strans pe toti credinciosii la un loc, continuandu-si predicile sale publice in scoala lui Tiran, un invatator cu un oarecare renume.
29:21 Pavel a vazut ca inaintea lui "s-a deschis o usa mare si larga, desi "erau multi potrivnici" (1 Cor. 16,9). Efesul nu numai ca era cea mai stralucita, dar era si cea mai decazuta dintre cetatile Asiei. Superstitia si placerile senzuale tineau sub influenta lor numeroasa sa populatie. La umbra templelor lor, criminali de toate felurile isi gaseau adapost si infloreau cele mai degradante vicii.
29:22 Efesul era un centru bine cunoscut al adorarii Dianei. Faima maretului templu al "Dianei Efesenilor" se intinsese prin toata Asia si in toata lumea. Stralucirea lui neintrecuta facea din el mandria nu numai a cetatii, ci si a intregii natiuni. Despre idolul din templu traditia spunea ca ar fi cazut din cer. Pe el erau gravate diferite semne simbolice, despre care se credea ca au o mare putere. Carti intregi fusesera scrise de Efeseni pentru a explica intelesul si folosinta acestor simboluri.
29:23 Printre cei care au dat o mare atentie cercetarii acestor costisitoare carti erau multi vrajitori, care aveau o puternica influenta asupra mintilor superstitiosilor inchinatori ai chipului din templu.
29:24 In timpul lucrarii sale la Efes, apostolului Pavel i se dadusera dovezi deosebite ale bunavointei divine. Puterea lui Dumnezeu insotise straduintele lui si multi fusesera tamaduiti de boli fizice.
29:25 "Dumnezeu facea minuni nemaipomenite prin mainile lui Pavel; pana acolo ca peste cei bolnavi se puneau basmale sau sorturi, care fusesera atinse de trupul lui, si-i lasau bolile si ieseau afara din ei duhurile necurate". Aceste manifestari ale puterii divine erau cu mult mai puternice decat se aratasera vreodata mai inainte in Efes si erau de asa natura, incat nu puteau fi imitate de dibacia scamatorilor sau de farmecele vrajitorilor. Fiindca aceste minuni erau savarsite in numele lui Isus din Nazaret, oamenii au avut ocazia sa vada ca Dumnezeul cerului era mult mai puternic decat vracii care se inchinau zeitei Diana. In felul acesta, Domnul l-a inaltat pe slujitorul Sau chiar inaintea idolatrilor, incomparabil mai presus decat cel mai puternic si mai iscusit dintre vraci.
29:26 Dar Acela caruia ii sunt supuse toate duhurile rele si care daduse slujitorilor Sai putere asupra lor, avea sa aduca inca o si mai mare rusine si infrangere asupra acelora care au dispretuit si batjocorit numele Sau sfant. Vrajitoria fusese oprita de legea lui Moise sub pedeapsa cu moartea, totusi, din timp in timp, in mod ascuns, ea fusese practicata de iudeii apostaziati. In vremea cand Pavel vizita Efesul, in cetate erau "niste exorcisti iudei, care umblau din loc in loc" si care, vazand minunile savarsite prin el, "au incercat sa cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele". O incercare de felul acesta o facusera cei "sapte fii ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seama". Gasind pe un om stapanit de un duh demonic, ei i s-au adresat, zicand: "Va jur pe Isus, pe care-L propovaduieste Pavel, sa iesiti afara!" Dar "duhul cel rau le-a raspuns:
29:27 'Pe Isus Il cunosc, si pe Pavel il stiu; dar voi, cine sunteti?' Si omul in care era duhul cel rau a sarit asupra lor, i-a biruit pe amandoi si i-a schingiuit in asa fel, ca au fugit goi si raniti din casa aceea".
29:28 In felul acesta, s-a dat o dovada de netagaduit in ce priveste sfintenia numelui lui Hristos, cat si primejdia la care se expun aceia care invoca acest nume fara a crede in divinitatea misiunii Mantuitorului. "I-a apucat frica pe toti: si Numele Domnului Isus era proslavit".
29:29 Faptele care pana aici fusesera tinute ascunse erau acum date la iveala. Desi au primit crestinismul, unii dintre credinciosi nu au renuntat pe deplin la superstitiile lor. Intr-o oarecare masura, ei inca au continuat sa practice vrajitoria. Acum, convinsi fiind de ratacirea lor, "multi din cei ce crezusera veneau sa marturiseasca si sa spuna ce facusera". Chiar si asupra unor vrajitori se extinsese aceasta lucrare buna; "si unii din cei ce facusera vrajitorii, si-au adus cartile si le-au ars inaintea tuturor; pretul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti. Cu atata putere se raspandea si se intarea Cuvantul Domnului".
29:30 Arzandu-si cartile de vrajitorie, convertitii Efeseni au aratat ca lucrurile in care gasisera candva placere, le priveau acum cu scarba. In si prin vrajitorie, ei jignisera in mod deosebit pe Dumnezeu si isi primejduisera sufletele; si contra vrajitoriei si-au aratat ei acum indignarea. In felul acesta, ei au dat pe fata adevarata lor convertire.
29:31 Aceste tratate despre farmece cuprindeau a si forme de comunicare cu spiritele rele. Ele cuprindeau randuieli ale cultului Satanei - indrumari pentru cererea
29:32 ajutorului sau si obtinerea de informatii din partea lui. Retinand aceste carti, noii convertiti s-ar fi expus ispitei; vanzandu-le, ei ar fi asezat ispita in calea altora. Ei renuntasera la imparatia intunericului si, spre a-i nimici puterea, nu s-au dat inapoi de la nici un sacrificiu. In felul acesta, adevarul a triumfat asupra prejudecatilor oamenilor, cat si asupra iubirii lor de bani.
29:33 Prin aceasta manifestare a puterii lui Hristos s-a castigat o puternica biruinta pentru crestinism in chiar cetatuia superstitiei. Influenta faptelor care avusesera loc a fost mult mai intinsa decat si-a dat seama chiar Pavel. Din Efes, vestile s-au raspandit pretutindeni si un puternic avant a fost dat lucrarii lui Hristos. Multa vreme, dupa ce apostolul insusi isi terminase alergarea, scenele acestea au ramas vii in amintirea oamenilor si au alcatuit mijloace de castigare de convertiti pentru Evanghelie.
29:34 Oamenilor le place sa creada ca superstitiile pagane au disparut in fata civilizatiei secolului al douazecilea. Insa Cuvantul lui Dumnezeu si cruda marturie a faptelor declara ca vrajitoria este practicata in veacul acesta tot la fel ca si in zilele vracilor din vechime. Vechiul sistem de vrajitorie este in realitate acelasi lucru cu ceea ce este cunoscut acum sub numele de spiritism modern. Satana isi gaseste o cale de ajungere la mii de minti, prezentandu-se sub chipul prietenilor disparuti. Scriptura declara ca "cei morti nu stiu nimic" (Ecl. 9,5). Gandurile lor, dragostea lor, ura lor au pierit. Mortii nu au nici o legatura cu cei vii. Dar, credincios sireteniei sale de la inceput, Satana foloseste aceasta cale pentru a pune stapanire pe mintile oamenilor.
29:35 Prin spiritism, multi bolnavi, multi dintre cei ramasi singuri, dintre cei curiosi intra in legatura cu spiritele rele. Toti cei care se avanta sa faca lucrul acesta se gasesc pe un teren primejdios. Cuvantul adevarului aminteste cum ii priveste Dumnezeu. In vremurile trecute, El a rostit o aspra osanda asupra unui imparat care trimisese sa i se aduca sfat din partea unui oracol pagan: "Oare nu este Dumnezeu in Israel, de ce va duceti sa intrebati pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea asa vorbeste Domnul: "Nu te vei mai da jos din patul in care te-ai suit, ci vei muri" (2 Regi 1,3.4).
29:36 Vracii din vremurile pagane isi au corespondentul lor in medium-urile spiritiste, cei cu vedenii si ghicitorii de azi. Glasurile mistice care au vorbit la Endor si la Efes inca mai ratacesc si acum pe fiii oamenilor, prin cuvintele lor mincinoase. Daca valul ar putea fi dat la o parte dinaintea ochilor nostri, am vedea cum ingerii cei rai folosesc toata dibacia lor spre a amagi si nimici. Acolo unde este la lucru o influenta care cauta sa-i faca pe oameni sa-L uite pe Dumnezeu, acolo Satana isi exercita puterea sa vrajitoreasca. Cand oamenii se supun influentei sale, mai inainte ca ei sa-si fi dat seama, mintea le este adusa in ratacire si sufletul manjit. Mustrarea adresata de apostol bisericii din Efes trebuie sa fie luata in seama si de poporul lui Dumnezeu de astazi: "Nu luati parte deloc la lucrarile neroditoare ale intunericului, ba inca mai de graba osanditi-le" (Ef. 5, 11).