28:1 Cap. 26 - Apolo la Corint
28:2 Dupa ce a parasit Corintul, urmatorul loc de lucru al lui Pavel a fost Efesul. El era in drum spre Ierusalim, pentru a lua parte la sarbatorile care se apropiau; si, prin urmare, sederea lui la Efes a trebuit sa fie scurta. El a discutat cu iudeii in sinagoga si impresia facuta asupra lor a fost atat de placuta, incat ei au staruit de el sa mai ramana sa lucreze intre ei. Planul sau de a vizita Ierusalimul l-a impiedicat sa ramana mai mult timp acolo, insa el a fagaduit ca, daca "va voi Dumnezeu", se va intoarce la ei. Acuila si Priscila l-au insotit pana la Efes, si Pavel i-a lasat acolo sa duca mai departe lucrarea pe care el o incepuse.
28:3 In vremea aceea, "la Efes a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii si era tare in Scripturi". El auzise predica lui Ioan Botezatorul, primise botezul pocaintei si era un martor viu al faptului ca lucrarea profetului nu fusese in zadar. Raportul biblic despre Apolo este ca
28:4 "el era invatat in ce priveste calea Domnului, avea un duh infocat, si vorbea si invata amanuntit pe oameni despre Isus, macar ca nu cunostea decat botezul lui Ioan".
28:5 In timp ce se afla in Efes, Apolo "a inceput sa vorbeasca cu indrazneala in sinagoga". Printre ascultatorii sai erau Acuila si Priscila, care, intelegand ca inca nu primise deplina lumina a Evangheliei, "l-au luat la ei si i-au aratat mai cu de-amanuntul calea lui Dumnezeu". Fiind invatat de ei, el a dobandit o mai clara intelegere a Scripturilor si a ajuns unul din cei mai puternici aparatori ai credintei crestine.
28:6 Apolo dorea sa se duca in Ahaia si fratii din Efes "au scris ucenicilor sa-l primeasca bine", ca pe un invatator in deplina armonie cu biserica lui Hristos. El s-a dus la Corint, unde, prin lucrare publica si din casa in casa, "el convingea cu putere pe iudei si le dovedea din Scripturi ca Isus este Hristosul". Pavel sadise samanta adevarului. Apolo acum o uda. Succesul care l-a insotit pe Apolo in predicarea Evangheliei i-a condus pe unii dintre credinciosi sa laude lucrarea lui mai presus de aceea a lui Pavel. Aceasta comparare a unui om cu un alt om a adus in biserica un spirit de partida, care ameninta sa impiedice foarte mult inaintarea Evangheliei.
28:7 Timp de un an si jumatate, cat petrecuse Pavel in Corint, in mod intentionat el a prezentat Evanghelia in simplitatea ei. Nu "cu o vorbire sau intelepciune stralucita" a venit el la corinteni; insa cu temere si cutremur si "intr-o dovada data de Duhul si de putere" vestise el "taina lui Dumnezeu", "pentru ca credinta" lor "sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu" (1 Cor. 2,1.4.5).
28:8 In mod necesar, Pavel adaptase felul lui de invatatura la conditia bisericii. "Cat despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti", le-a lamurit el mai tarziu; "ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci in Hristos. V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi" (1 Cor. 3,1.2). Multi dintre credinciosii corinteni fusesera intarzietori in a invata lectiile pe care el se straduise sa-i invete. Inaintarea lor in cunostinta spirituala nu fusese intr-un raport direct proportional cu privilegiile si ocaziile lor. In timp ce ei ar fi trebuit sa fie mult mai inaintati in experienta crestina si in stare sa inteleaga si sa traiasca adevarurile profunde ale Cuvantului, ei se gaseau acolo unde fusesera si ucenicii atunci cand Hristos le-a spus: "Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta" (Ioan 16,12). Gelozia, banuiala rece, cum si invinuirea inchisesera inimile multor credinciosi corinteni fata de lucrarea deplina a Duhului Sfant, care "cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu" (1 Cor. 2.10). Oricat de intelepti ar fi fost ei in cunostintele lumii, ei nu erau decat prunci in ce priveste cunoasterea lui Hristos.
28:9 Lucrarea lui Pavel fusese aceea de a instrui pe convertitii corinteni in cele dintai lucruri, in insasi alfabetul sau inceputurile credintei crestine. El fusese obligat sa-i invete ca pe unii care nu stiau nimic despre lucrarile puterii divine asupra inimii. In vremea aceea, ei nu erau in stare sa inteleaga tainele mantuirii; caci "omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege pentru ca
28:10 trebuie judecate duhovniceste" (vers. 14). Pavel se straduise sa semene samanta pe care altii trebuia sa o ude. Cei care i-au urmat trebuia sa duca mai departe lucrarea de la punctul de unde o lasase, dand lumina si cunostinta spirituala la timpul potrivit, in masura in care biserica era in stare sa o suporte.
28:11 Cand apostolul a inceput lucrarea sa in Corint, el si-a dat seama ca trebuia sa fie foarte atent la felul in care introducea marile adevaruri pe care el dorea sa le invete. El stia ca printre ascultatorii sai aveau sa fie oameni care sustineau cu mandrie teoriile omenesti, cum si exponenti ai falselor sisteme de inchinare, care bajbaiau cu ochii orbiti, sperand sa gaseasca in cartea naturii teorii care sa contrazica realitatea vietii spirituale si a nemuririi, asa cum sunt descoperite in Scripturi. De asemenea, el stia ca cei criticosi se vor stradui sa schimbe interpretarea crestina a Cuvantului descoperit, iar scepticii vor trata Evanghelia lui Hristos cu batjocura si deradere.
28:12 In timp ce se straduia sa conduca suflete la piciorul crucii, Pavel nu s-a avantat sa mustre fatis pe aceia care duceau o viata destrabalata sau sa le arate cat de odios era pacatul lor inaintea unui Dumnezeu sfant. Ci, dimpotriva, mai curand el a pus inaintea lor adevarata tinta a vietii si a cautat sa intipareasca in mintea lor invataturile Invatatorului divin, care, daca aveau sa fie primite, aveau sa-i ridice din starea lor lumeasca si de pacat, la curatie si indreptatire. El a staruit in mod deosebit asupra evlaviei traite si a sfinteniei pe care trebuie sa o atinga aceia care vor fi socotiti vrednici pentru un loc in Imparatia lui Dumnezeu. El dorea sa vada lumina Evangheliei lui Hristos strabatand intunericul mintii lor, pentru ca sa poata vedea cat de jignitoare erau inaintea lui Dumnezeu practicile lor imorale. De aceea, povara invataturii sale printre ei era Hristos si El rastignit. El
28:13 a cautat sa le arate ca cercetarea lor cea mai sarguincioasa si bucuria lor cea mai mare trebuia sa fie in legatura cu adevarul cel minunat al mantuirii prin pocainta fata de Dumnezeu si credinta in Domnul Isus Hristos.
28:14 Filozoful se intoarce de la lumina mantuirii, fiindca ea ii facea de rusine teoriile cu care el se mandrea; omul lumesc refuza s-o primeasca, fiindca ea l-ar desparti de idolii sai pamantesti. Pavel a vazut ca el, caracterul lui Hristos, trebuie sa fie inteles mai inainte ca oamenii sa-l poata iubi sau sa vada crucea cu ochiul credintei. Aici trebuie sa inceapa acel studiu care va alcatui stiinta si cantecul celui rascumparat in toata vesnicia. Numai in lumina crucii poate fi pretuita valoarea sufletului omenesc.
28:15 Influenta innobilatoare a harului lui Dumnezeu schimba inclinatia fireasca a omului. Cerurile nu sunt de dorit pentru cei cu ganduri lumesti; inimile lor firesti si nesfintite nu vor simti nici o atractie catre acel loc sfant si curat; daca ar fi cu putinta sa intre si ei, atunci nu ar gasi acolo nimic care sa li se potriveasca. Pornirile care controleaza inima fireasca trebuie sa fie supuse prin harul lui Hristos, mai inainte ca omul cazut sa fie demn sa intre in cer si sa se bucure de societatea ingerilor curati si sfinti. Cand omul moare fata de pacat si este inviat la o noua viata in Hristos, iubirea divina ii umple inima; mintea ii este sfintita; el bea dintr-un izvor nesecat al bucuriei si cunostintei; si lumina unei zile vesnice straluceste pe cararea sa, caci cu el este continuu Lumina vietii.
28:16 Pavel a cautat sa intipareasca in mintea fratilor sai corinteni faptul ca el si ceilalti slujitori ai Evangheliei, care lucrau impreuna cu el, nu erau decat niste oameni care au primit de la Dumnezeu insarcinarea sa invete
28:17 adevarul; ca ei erau cu totii prinsi in aceeasi lucrare; si ca ei erau, de asemenea, dependenti de Dumnezeu in ceea ce priveste succesul in lucrarea lor. Discutiile care se ivisera in biserica, referitoare la meritele unor slujitori ai Evangheliei, nu erau dupa randuiala lui Dumnezeu, ci urmarea nutririi unor insusiri ale inimii firesti. "Cand unul zice: 'Eu sunt al lui Pavel'. Si altul: 'Eu sunt al lui Apolo', nu sunteti voi oameni de lume? Cine este Pavel? Si cine este Apolo? Niste slujitori ai lui Dumnezeu, p33n care ati crezut; si fiecare dupa puterea data lui de Domnul. Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca; asa ca nici cel ce sadeste, nici cel ce uda nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face sa creasca" (1 Cor. 3,4-7).
28:18 Pavel fusese acela care predicase intai Evanghelia in Corint si care organizase acolo biserica. Aceasta era lucrarea pe care Domnul i-o daduse lui. Mai tarziu, prin calauzirea lui Dumnezeu, au fost adusi si alti lucratori spre a-si ocupa locul si a-si face partea lor de lucru. Samanta semanata trebuia udata si acest lucru trebuia sa-l faca Apolo. El a mers pe urmele lui Pavel in lucrarea sa, dand mai departe invatatura si ajutand ca samanta semanata sa se dezvolte. El a gasit o cale la inima oamenilor; insa Dumnezeu a fost Acela care a adus cresterea. Nu puterea omeneasca, ci puterea divina este cea care lucreaza transformarea caracterului. Nici cel care seamana si nici cel care uda nu fac sa creasca samanta; ei lucreaza sub mana lui Dumnezeu, ca unelte alese de el, conlucrand cu El in lucrarea Sa. Maestrului ii apartin cinstea si slava care vin de pe urma succesului.
28:19 Nu toti slujitorii lui Dumnezeu au aceleasi daruri, insa toti sunt lucratorii Sai. Fiecare trebuie sa invete de la Marele Invatator
28:20 si apoi sa spuna si la altii ce a invatat. Dumnezeu a dat fiecarui sol al Sau o lucrare aparte. Sunt felurite daruri, insa toti lucratorii trebuie sa lucreze in armonie, controlati de influenta sfintitoare a Duhului Sfant. Ca urmare a lucrarii lor de a face cunoscut Evanghelia mantuirii, multi vor fi convinsi si convertiti de puterea lui Dumnezeu. Unealta omeneasca este ascunsa impreuna cu Hristos in Dumnezeu si Hristos apare ca Cel dintai dintre zece mii, Cel in totul placut si atragator.
28:21 "Cel ce sadeste si cel ce uda sunt tot una; si fiecare isi va lua rasplata dupa osteneala lui. Caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu" (1 Cor. 3,8-9). In acest text al Scripturii, apostolul compara biserica cu un ogor cultivat, in care gospodarul lucreaza, ingrijindu-se de via Domnului; si, de asemenea, o compara cu o cladire care trebuie sa se inalte pentru a ajunge un templu sfant pentru Domnul. Dumnezeu este Mesterul ziditor si El a hotarat fiecarui om lucrarea sa. Toti trebuie sa lucreze sub supravegherea Sa, ingaduindu-I sa lucreze pentru si prin lucratorii Sai. El le da tact si pricepere si, daca ei asculta de indrumarile Sale, atunci El le incununeaza stradaniile cu succes.
28:22 Slujitorii lui Dumnezeu trebuie sa lucreze laolalta, unindu-se intr-o randuiala plina de blandete si politete; "in cinste, fiecare sa dea intaietate altuia" (Rom. 12,10). Nu trebuie sa fie nici un fel de critica lipsita de blandete, nici ruperea in bucati a lucrarii altuia; nici partide diferite. Fiecare om caruia Domnul i-a incredintat o solie, are lucrarea sa deosebita. Fiecare om, are individualitatea sa proprie, care nu trebuie sa se dizolve in a altuia. Cu toate acestea,
28:23 fiecare trebuie sa lucreze in armonie cu fratii sai. In lucrarea lor, slujitorii lui Dumnezeu trebuie sa fie in totul una. Nimeni nu trebuie sa se impuna pe sine ca un criteriu de urmat, vorbind dispretuitor despre conlucratorii sai sau tratandu-i ca inferiori. Sub calauzirea lui Dumnezeu, fiecare trebuie sa-si faca lucrarea hotarata lui, fiind respectat, iubit si incurajat de ceilalti lucratori. Impreuna, ei trebuie sa duca lucrarea pana la terminarea ei.
28:24 Asupra acestor principii staruie Pavel foarte mult in prima sa epistola catre biserica din Corint. Apostolul aminteste pe "slujitorii lui Hristos" ca fiind "ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu"; si despre lucrarea lor el spune: "Ce se cere de la ispravnici este ca fiecare sa fie gasit credincios in locul incredintat lui. Cat despre mine, prea putin imi pasa daca sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecata. Ba inca, nici eu insumi nu ma mai judec pe mine. Caci n-am nimic impotriva mea; totusi nu pentru aceasta sunt socotit neprihanit: Cel ce ma judeca este Domnul. De aceea, sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric, si va descoperi gandurile inimilor. Atunci, fiecare va capata lauda de la Dumnezeu" (1 Cor. 4,1-5).
28:25 Nici unei fiinte omenesti nu-i este dat sa judece intre diferiti servi ai lui Dumnezeu. Singur Domnul este judecatorul lucrului omului, si El va da fiecaruia rasplata ce i se cuvine.
28:26 In continuare, apostolul se refera direct la comparatia care se facuse intre lucrarea sa si aceea a lui Apolo: "Fratilor, pentru voi am spus aceste lucruri, in icoana de vorbire, cu privire la mine si la Apolo, ca prin noi insine sa invatati sa nu treceti peste 'ce este
28:27 scris': si nici unul din voi sa nu se faleasca deloc cu unul impotriva celuilalt. Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit?" (1 Cor. 4,6-7).
28:28 In mod deschis, Pavel arata bisericii primejdiile si greutatile pe care el si tovarasii lui le-au indurat cu rabdare in lucrarea lor pentru Hristos. "Pana in clipa aceasta", declara el, "suferim de foame si de sete, suntem goi, chinuiti, umblam din loc in loc, ne ostenim si lucram cu mainile noastre; cand suntem ocarati, binecuvantam; cand suntem prigoniti, rabdam; cand suntem vorbiti de rau, ne rugam. Pana in ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepadatura tuturor. Nu va scriu aceste lucruri ca sa va fac rusine; ci ca sa va sfatuiesc ca pe niste copii prea iubiti ai mei. Caci chiar daca ati avea zece mii de invatatori in Hristos, totusi n-aveti mai multi parinti; pentru ca eu v-am nascut in Hristos Isus, prin Evanghelie" (1 Cor. 4,11-15).
28:29 El, care trimite slujitorii Evangheliei ca ambasadori ai Sai imputerniciti, este dezonorat atunci cand printre ascultatori se da pe fata un atasament puternic fata de un anume slujitor favorit, intr-atat incat nu vor sa mai primeasca lucrarea unui alt slujitor. Domnul trimite ajutor poporului Sau, nu totdeauna asa dupa cum ar alege ei, ci dupa cum au trebuinta; caci oamenii au o vedere marginita si nu pot deosebi ce este spre cel mai mare bine al lor. Rareori se intampla ca un slujitor al Evangheliei sa aiba toate calitatile trebuincioase desavarsirii unei biserici in toate cerintele crestinismului; de aceea, deseori, Dumnezeu le trimite alti slujitori, fiecare avand
28:30 unele insusiri care lipsisera celorlalti.
28:31 Biserica ar trebui ca, plina de recunostinta, sa primeasca pe acesti slujitori ai lui Hristos, asa cum ar primi pe Maestrul Insusi. Ei ar trebui sa caute sa traga orice folos cu putinta din invatatura pe care fiecare slujitor al Evangheliei le-o da din Cuvantul lui Dumnezeu. Adevarurile pe care le aduc slujitorii lui Dumnezeu trebuie primite si luate bine in seama, cu o umilinta plina de blandete, insa, nicidecum, nici un slujitor al Evangheliei nu ar trebui idolatrizat.
28:32 Prin harul lui Hristos, slujitorii lui Dumnezeu sunt facuti soli ai luminii si ai binecuvantarii. Cand, prin rugaciune sincera si staruitoare, dobandesc umplerea cu Duhul Sfant si pornesc incarcati cu povara salvarii sufletelor, cu inimile lor pline de zel pentru a duce mai departe biruintele crucii, ei vor vedea rodul muncii lor. Refuzand in mod hotarat sa desfasoare o intelepciune omeneasca sau sa se inalte pe ei insisi, ei vor savarsi o lucrare ce va rezista atacurilor lui Satana. Multe suflete se vor intoarce de la intuneric la lumina si multe comunitati vor fi intemeiate. Oamenii vor fi convertiti nu pentru unealta omeneasca, ci pentru Hristos. Eul va fi tinut in supunere; si va aparea numai Isus, Omul Golgotei.
28:33 Cei care azi lucreaza pentru Hristos pot sa dea pe fata aceleasi calitati deosebite si alese manifestate de aceia care, in timpurile apostolice, au vestit Evanghelia. Dumnezeu este tot atat de dispus a da putere servilor Sai de azi, asa cum a fost dispus sa dea putere lui Pavel si Apolo, lui Sila si Timotei, lui Petru, Iacov si Ioan.
28:34 In zilele apostolilor, erau unele suflete gresit indrumate, care pretindeau a crede in Hristos, dar care refuzau sa dea pe fata respect fata de solii Lui. Ei spuneau ca nu asculta
28:35 de nici un invatator omenesc, pentru ca sunt invatati direct de Hristos, fara ajutorul slujitorilor Evangheliei. Ei aveau un spirit independent si nu voiau sa se supuna glasului bisericii. Asemenea oameni se gaseau intr-o grava primejdie de a fi amagiti.
28:36 Dumnezeu a pus in biserica, drept ajutoare alese de El, oameni cu diferite talente, pentru ca prin strangerea laolalta a intelepciunii mai multora sa se poata implini gandul, vointa Duhului. Oamenii care actioneaza potrivit propriilor trasaturi puternice de caracter, refuzand sa traga la un jug cu altii care au o mai indelunga experienta in lucrarea lui Dumnezeu, vor ajunge sa fie orbiti de increderea in ei insisi, nefiind in stare sa faca deosebire intre ce este ratacire si ce este adevar. Nu este bine ca asemenea oameni sa fie alesi conducatori in biserica, deoarece ei vor urmari propria lor judecata si propriile lor planuri, indiferent de parerea fratilor lor. Este usor pentru vrajmas sa lucreze prin aceia care, ei insisi avand nevoie de sfat la fiecare pas, isi asuma rolul de pazitori ai sufletelor, fara ca sa fi invatat umilinta lui Hristos.
28:37 Numai impresiile nu sunt o calauza sigura spre datorie. Deseori, vrajmasul amageste pe oameni sa creada ca Dumnezeu ii conduce, cand de fapt ei urmeaza numai niste porniri omenesti. Dar, daca veghem cu multa grija si ne consfatuim cu fratii nostri, ne va fi data o intelegere a vointei Domnului; caci fagaduinta este aceasta: "El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa" (Ps. 25,9).
28:38 In prima biserica crestina erau unii care nu voiau sa recunoasca nici pe Pavel, nici pe Apolo, ci sustineau ca Petru era conducatorul lor. Ei afirmau ca Petru fusese
28:39 mai apropiat de Hristos, atunci cand Invatatorul fusese pe pamant, in vreme ce Pavel fusese un prigonitor al credinciosilor. Vederile si simtamintele lor erau ferecate de prejudecata. Ei nu vedeau darnicia si dragostea gingasa care dovedesc ca Hristos locuieste in inima.
28:40 Era primejdia ca acest spirit de partida sa aiba urmari foarte rele pentru biserica crestina si Pavel a fost invatat de Domnul sa rosteasca cuvinte serioase de mustrare. Pe aceia care spuneau: "Eu sunt al lui Pavel. Si eu al lui Apolo. Si eu al lui Chifa. Si eu al lui Hristos", apostolul ii intreba: "Hristos a fost impartit? Pavel a fost rastignit pentru voi? Sau in numele lui Pavel ati fost botezati?" El staruia de ei ca "nimeni sa nu se faleasca dar cu oameni, caci toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, si voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu" (1 Cor. 1,12.13; 3,21-23).
28:41 Pavel si Apolo erau in deplina intelegere. Cel din urma era dezamagit si intristat din pricina dezbinarii ce exista in Corint; el nu a folosit nimic din faptul ca ei il preferau, si nici nu i-a incurajat la aceasta, ci a parasit in graba acest camp al discordiei. Cand mai tarziu Pavel a staruit ca sa mai viziteze Corintul, el nu a vrut si, vreme indelungata, nu a mai lucrat acolo pana mai tarziu, cand biserica ajunsese la o mai buna stare spirituala.