27:1 Cap. 25 - Epistolele catre Tesaloniceni
27:2 Sosirea lui Sila si a lui Timotei din Macedonia, in timpul sederii lui Pavel in Corint, l-a bucurat foarte mult pe apostol. Ei i-au adus "vesti bune despre credinta si dragostea" acelora care primisera adevarul in timpul primei vizite a solilor Evangheliei la Tesalonic. Inima lui Pavel dorea cu o iubire plina de duiosie pe acesti credinciosi, care, in mijlocul incercarilor si impotrivirilor, ramasesera credinciosi lui Dumnezeu. El dorea sa-i viziteze personal, dar, fiindca aceasta nu era cu putinta, le-a scris.
27:3 In aceasta epistola catre biserica din Tesalonic, apostolul isi exprima multumirea fata de Dumnezeu pentru frumoasele vesti cu privire la cresterea credintei lor. "Fratilor", scria el, "in toate stramtorarile si necazurile noastre, am fost mangaiati cu privire la voi, prin credinta voastra. Acum, da, traim, fiindca voi stati tari in Domnul. Cum putem noi oare sa multumim indeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toata bucuria pe care o avem din pricina voastra, inaintea Dumnezeului nostru? Zi si noapte Il rugam nespus sa va putem vedea fata, si sa putem implini ce mai lipseste credintei voastre".
27:4 "Multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toti, pe care va pomenim necurmat in rugaciunile noastre; caci ne aducem aminte, fara incetare, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrarea credintei voastre, de osteneala dragostei voastre si de taria nadejdii in Domnul nostru Isus Hristos!"
27:5 Multi dintre credinciosii din Tesalonic se intorsesera de la idoli spre a sluji "Dumnezeului celui viu si adevarat". Ei primisera "Cuvantul in multe necazuri"; si inimile lor erau pline "cu bucuria care vine de la Duhul Sfant". Apostolul declara ca, in ceea ce priveste credincioasa lor urmare a Domnului, ei erau "o pilda pentru toti credinciosii din Macedonia si din Ahaia". Aceste cuvinte de lauda nu erau nemeritate; "de la voi", scrie el, "Cuvantul Domnului a rasunat prin Macedonia si Ahaia, dar vestea despre credinta voastra in Dumnezeu s-a raspandit pretutindeni".
27:6 Credinciosii tesaloniceni erau adevarati misionari. Inimile lor ardeau de zel pentru Mantuitorul lor care ii eliberase de teama "maniei viitoare". Prin harul lui Hristos, in vietile lor avusese loc o minunata transformare; si cuvantul Domnului, asa cum era vorbit prin ei, era insotit de putere. Inimile erau castigate prin adevarurile prezentate si suflete se adaugau la numarul credinciosilor.
27:7 In prima sa epistola, Pavel face referire la modul sau de lucru in mijlocul tesalonicenilor. El afirma ca nu cautase sa castige convertiti prin amagire sau inselaciune. "Fiindca Dumnezeu ne-a gasit vrednici sa ne incredinteze Evanghelia, cautam sa vorbim asa ca sa placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care
27:8 ne cerceteaza inima. In adevar, cum bine stiti, niciodata n-am intrebuintat vorbe magulitoare, nici haina lacomiei: martor este Dumnezeu. N-am cautat slava de la oameni, nici de la voi, nici de la altii, desi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut sa cerem cinste. Dimpotriva, ne-am aratat blanzi in mijlocul vostru, ca o doica ce-si creste cu drag copiii. Astfel, in dragostea noastra fierbinte pentru voi, eram gata sa va dam nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar si viata noastra, atat de scumpi ne ajunseserati".
27:9 "Voi sunteti martori", continua apostolul, "si Dumnezeu de asemenea, ca am avut o purtare sfanta, dreapta si fara prihana fata de voi, care credeti. Stiti iarasi ca am fost pentru fiecare din voi, ca un tata cu copiii lui: va sfatuiam, va mangaiam si va adeveream, sa va purtati intr-un chip vrednic de Dumnezeu, care va cheama la Imparatia si slava Sa".
27:10 "De aceea, multumim fara incetare lui Dumnezeu ca atunci cand ati primit Cuvantul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ati primit nu ca pe cuvantul oamenilor, ci asa cum si este in adevar, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu, care lucreaza si in voi care credeti". "Cine este in adevar, nadejdea, sau bucuria, sau cununa noastra de slava? Nu sunteti voi inaintea Domnului nostru Isus Hristos la venirea Lui? Da, voi sunteti slava si lumina noastra".
27:11 In prima sa epistola catre credinciosii din Tesalonic, Pavel s-a straduit sa-i invete cu privire la adevarata stare a mortilor. El le-a vorbit despre cei morti, care sunt intr-o stare de inconstienta, ca si cum ar dormi. "Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde. Caci daca credem
27:12 ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El" Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unul arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul."
27:13 Tesalonicenii se prinsesera cu multa caldura de gandul ca Hristos avea sa vina sa transforme pe credinciosii care erau in viata si sa-i ia la Sine. Cu multa grija pazisera ei vietile prietenilor lor, ca nu cumva acestia sa moara si astfel sa piarda binecuvantarea pe care ei asteptau sa o primeasca la venirea Domnului lor. Dar, unul dupa altul, cei dragi lor le fusesera luati; si cu multa sfasiere de inima privisera tesalonicenii pentru ultima data fetele mortilor lor, cu greu cutezand sa nadajduiasca sa-i mai intalneasca intr-o viata viitoare.
27:14 Cand au deschis si au citit epistola lui Pavel, o mare bucurie si mangaiere a fost adusa bisericii prin cuvintele lamuritoare cu privire la adevarata stare a mortilor. Pavel arata ca cei care aveau sa traiasca atunci cand va fi sa vina Hristos nu vor intampina pe Domnul mai inainte decat cei care adormisera in Isus. Glasul unui arhanghel si trambita lui Dumnezeu vor ajunge chiar pana la cei adormiti, si intai vor invia cei morti in Hristos, mai inainte ca cei vii sa fi fost imbracati in nemurire. "Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte."
27:15 Nadejdea si bucuria pe care aceasta adunare le-au adus tinerei biserici din Tesalonic cu greu pot fi intelese de noi. Ei au crezut si au fost incurajati din epistola trimisa lor de parintele lor in Evanghelie, si inimile lor s-au indreptat cu iubire spre el. Despre lucrurile acestea le vorbise mai inainte; dar atunci mintea lor se lupta sa prinda invataturile care li se pareau noi si ciudate; si nu este de mirare ca insemnatatea unor anumite probleme sa nu fi impresionat destul de puternic mintea lor. Insa ei flamanzeau dupa adevar si epistola lui Pavel le-a dat noi sperante si puteri, o credinta mai tare, cum si o mai profunda dragoste fata de Acela care, prin moartea Sa, adusese la lumina viata si nemurirea.
27:16 Acum, ei se bucurau de cunoasterea faptului ca prietenii lor credinciosi vor fi sculati din mormant spre a trai pentru vesnicie in Imparatia lui Dumnezeu. Intunericul care invaluise locul de odihna al mortilor s-a risipit. O noua aureola incununa credinta crestina si ei au vazut o noua slava in viata, moartea si invierea lui Hristos.
27:17 "Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El", scria Pavel. Multi interpreteaza acest pasaj ca insemnand ca cei ce dorm vor fi adusi impreuna cu Hristos din ceruri; dar Pavel a vrut sa spuna ca, dupa cum Hristos a fost inviat dintre morti, tot la fel va chema Dumnezeu pe cei sfinti afara din mormintele lor si-i va lua cu Sine in ceruri. Ce pretioasa mangaiere! Ce glorioasa nadejde nu numai pentru biserica din Tesalonic, ci pentru toti crestinii, oriunde s-ar gasi ei!
27:18 In timp ce lucra in Tesalonic, Pavel s-a ocupat suficient de mult de subiectul privind semnele timpului, aratand ce evenimente aveau sa aiba loc inainte de aratarea Fiului omului pe
27:19 norii cerului, incat el a socotit ca nu mai este nevoie sa le scrie prea mult cu privire la acest subiect. Totusi, pe scurt, el s-a referit la invataturile sale dinainte. "Cat despre vremi si soroace", a spus el, "n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cand vor zice: 'Pace si liniste', atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei".
27:20 Sunt multi in lumea de azi care isi inchid ochii fata de dovezile pe care Hristos le-a dat spre a-i avertiza pe oameni cu privire la venirea Sa. Ei cauta sa linisteasca orice simtamant de teama, in timp ce chiar atunci semnele sfarsitului se implinesc cu repeziciune si lumea se grabeste spre timpul cand Fiul omului Se va arata pe norii cerului. Pavel invata ca este pacat a fi nepasator fata de semnele care au sa preceada a doua venire a lui Hristos. Pe cei vinovati de aceasta neglijenta el ii numeste fii ai noptii si ai intunericului. El indeamna la vigilenta si la veghere prin aceste cuvinte: "Dar voi, fratilor, nu sunteti in intuneric, pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot. Voi sunteti fii ai luminii si fii ai zilei. Noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului. De aceea sa nu dormim ca ceilalti, ci sa veghem si sa fim treji".
27:21 Deosebit de importante pentru biserica din vremea noastra sunt invataturile apostolului despre acest subiect. Pentru cei ce traiesc atat de aproape de implinirea marelui eveniment final, cuvintele lui Pavel trebuie sa aiba o putere graitoare: "Noi care suntem fii ai zilei, sa fim treji, sa ne imbracam cu platosa credintei si a dragostei, si sa avem drept coif nadejdea mantuirii. Fiindca Dumnezeu nu ne-a randuit
27:22 la manie, ci ca sa capatam mantuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca fie ca veghem, fie ca dormim, sa traim impreuna cu El".
27:23 Crestinul care vegheaza este un crestin care lucreaza, cautand sarguincios sa faca tot ce poate pentru inaintarea Evangheliei. In masura in care creste iubirea sa fata de Rascumparatorul sau, in aceeasi masura creste si iubirea sa pentru semenii sai. El are incercari aspre, asa cum a avut si Invatatorul sau; insa el nu ingaduie ca amaraciunea sa-i aspreasca firea sau sa-i distruga pacea mintii. El stie ca incercarea, daca este suportata cu bine, il va spala si il va curati, aducandu-l intr-o mai stransa comuniune cu Hristos. Cei care sunt partasi suferintelor lui Hristos vor fi partasi ai mangaierii Sale si, in final, se vor impartasi de slava Lui.
27:24 "Va rugam, fratilor", a continuat Pavel in Epistola sa catre Tesaloniceni, "sa priviti bine pe cei ce se ostenesc intre voi, care va carmuiesc in Domnul, si care va sfatuiesc. Sa-i pretuiti foarte mult, in dragoste, din pricina lucrarii lor. Traiti in pace intre voi".
27:25 Credinciosii tesaloniceni erau foarte mult tulburati de oameni care veneau printre ei cu idei si invataturi fanatice. Unii traiesc "in neoranduiala, nu lucreaza nimic, ci se tin de nimicuri". Biserica fusese organizata cum trebuie si slujbasi fusesera randuiti ca sa serveasca drept slujitori ai Evangheliei si diaconi. Insa erau unii incapatanati si impulsivi, care refuzau sa se supuna celor ce detineau pozitii de raspundere in biserica. Ei pretindeau nu numai dreptul de a avea o judecata aparte, dar si acela ca, in mod public, sa impuna bisericii parerile lor. Luand in seama toate acestea, Pavel a atras atentia tesalonicenilor asupra respectului si consideratiei, datorate acelora care
27:26 fusesera alesi sa ocupe pozitii de autoritate in biserica.
27:27 In dorinta lui arzatoare ca cei credinciosi din Tesalonic sa umble in temere de Dumnezeu, apostolul a staruit de ei ca, in viata de toate zilele, sa dea pe fata o evlavie practica. "Incolo, fratilor", scria el, "fiindca ati invatat de la noi cum sa va purtati si sa fiti placuti lui Dumnezeu, si asa si faceti, va rugam, si va indemnam in Numele Domnului Isus, sa sporiti tot mai mult in privinta aceasta. Stiti, in adevar, ce invataturi v-am dat prin Domnul Isus. Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra: sa va feriti de curvie". "Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintire".
27:28 Apostolul simtea ca, intr-o mare masura, asupra lui cadea raspunderea in ce priveste buna stare spirituala a celor intorsi la credinta prin lucrarea sa. Dorinta lui fata de ei era aceea ca ei sa creasca in cunostinta singurului Dumnezeu adevarat si a lui Isus Hristos, pe care Il trimisese El. Deseori, in lucrarea sa, cand se intalnea cu grupe mici de barbati si femei care Il iubeau pe Isus, se pleca impreuna cu ei la rugaciune, cerand lui Dumnezeu sa-i invete cum sa mentina o vie legatura cu El. Deseori, el se sfatuia cu ei cu privire la cele mai bune metode de a duce si altora lumina adevarului Evangheliei. Si adesea, cand era despartit de aceia pentru care lucrase in felul acesta, el cerea in mod staruitor lui Dumnezeu sa-i fereasca de rau si sa-i ajute sa fie misionari plini de sarguinta si activi.
27:29 Una din cele mai puternice dovezi ale adevaratei convertiri este iubirea fata de Dumnezeu si fata de oameni. Cei care Il primesc pe Isus ca Rascumparatorul lor au o iubire profunda si sincera pentru altii care au o credinta tot atat de pretioasa. Asa era cu credinciosii din Tesalonic. "Cat despre
27:30 dragostea frateasca", scria apostolul, "n-aveti nevoie sa va scriem; caci voi singuri ati fost invatati de Dumnezeu sa va iubiti unii pe altii, si iubiti intr-adevar pe toti fratii, care sunt in toata Macedonia. Dar va indemn fratilor, sa sporiti tot mai mult in ea. Sa cautati sa traiti linistiti, sa va vedeti de treburi, si sa lucrati cu mainile voastre, cum v-am sfatuit. Si astfel sa va purtati cuviincios cu cei de afara, si sa n-aveti trebuinta de nimeni".
27:31 "Domnul sa va faca sa cresteti tot mai mult in dragoste unii fata de altii si fata de toti, cum facem si noi insine pentru voi, ca sa vi se intareasca inimile, si sa fie fara prihana in sfintenie, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos impreuna cu toti sfintii Sai".
27:32 "Va rugam, de asemenea, fratilor, sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala; sa imbarbatati pe cei deznadajduiti; sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu totii. Luati seama ca nimeni sa nu intoarca altuia rau pentru rau; ci cautati totdeauna sa faceti ce este bine atat intre voi, cat si fata de toti. Bucurati-va intotdeauna. Rugati-va neincetat. Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Isus Hristos, cu privire la voi".
27:33 Apostolul atragea atentia tesalonicenilor sa nu dispretuiasca darul profetiei; si in cuvintele: "Nu stingeti Duhul. Nu dispretuiti proorocii. Ci cercetati toate lucrurile, si pastrati ce este bun", el indemna sa se faca o atenta deosebire intre ratacire si adevar. El ii ruga fierbinte: "Feriti-va de orice se pare rau"; si isi incheie epistola sa cu rugaciunea ca Dumnezeu sa-i sfinteasca pe deplin,
27:34 adica "duhul, sufletul si trupul", pentru ca acestea sa fie pazite "intregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios", adauga el, "si va face lucrul acesta".
27:35 Invatatura pe care Pavel a trimis-o tesalonicenilor in prima sa epistola cu privire la a doua venire a lui Hristos era in deplina armonie cu invatatura sa de mai inainte. Totusi, cuvintele lui au fost intelese gresit de unii frati tesaloniceni. Ei au inteles ca el vrea sa-si exprime nadejdea ca el, Pavel, avea sa traiasca spre a fi martor venirii Mantuitorului. Aceasta credinta a facut sa se mareasca entuziasmul si exaltarea lor. Cei care pana atunci isi neglijasera raspunderile si indatoririle lor, acum au devenit si mai staruitori in a-si impune vederile lor gresite.
27:36 In cea de-a doua epistola a sa, Pavel a cautat sa le indrepte interpretarea gresita cu privire la invatatura sa si sa le prezinte adevarata sa pozitie. El isi exprima din nou increderea in integritatea lor, cum si recunostinta sa pentru ca in viata lor credinta era tare, iar iubirea lor unii fata de altii, cum si fata de Invatatorul lor, era din belsug. El le-a spus ca i-a dat ca pilda altor biserici pentru credinta lor staruitoare cu care, avand mult curaj, se impotrivesc prigonirii si necazurilor; si le-a indreptat mintea inainte, la timpul celei de a doua veniri a lui Hristos, cand poporul lui Dumnezeu se va odihni de toate grijile si framantarile lui.
27:37 "Ne laudam cu voi in bisericile lui Dumnezeu", scria el, "pentru statornicia si credinta voastra in toate prigonirile si necazurile pe care le suferiti" si sa va dea odihna atat voua, care sunteti intristati, cat si noua, la descoperirea Domnului Isus
27:38 din cer, cu ingerii puterii Lui, intr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsa o pierzare vesnica de la fata Domnului si de la slava puterii Lui. De aceea ne rugam necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va gaseasca vrednici de chemarea Lui si sa implineasca in voi, cu putere, orice dorinta de bunatate, si orice lucrare izvorata din credinta, pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos sa fie proslavit in voi, si voi in El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru si al Domnului Isus Hristos".
27:39 Dar inainte de venirea lui Hristos, in lumea religioasa, potrivit profetiilor, avea sa aiba loc evenimente importante. Apostolul a declarat: "Sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra, si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste 'Dumnezeu', sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu".
27:40 Cuvintele lui Pavel nu trebuia sa fie gresit intelese. Nu trebuia sa se raspandeasca invatatura ca el, prin descoperire deosebita, a avertizat pe tesaloniceni despre imediata venire a lui Hristos. O asemenea pozitie ar fi dat loc la confuzie in ceea ce priveste credinta; caci dezamagirea duce deseori la necredinta. Prin urmare, apostolul i-a facut atenti pe frati sa nu primeasca o asemenea solie ca venind de la el;
27:41 si el a continuat sa sublinieze faptul ca puterea papala, atat de clar descrisa de profetul Daniel, trebuia deci sa se ridice si sa porneasca razboi impotriva poporului lui Dumnezeu. Pana cand aceasta putere nu-si va fi savarsit lucrarea ei de moarte, lucrarea ei nelegiuita, era in zadar ca biserica sa astepte venirea Domnului. "Nu va aduceti aminte", intreba Pavel, "cum va spuneam lucrurile acestea, cand eram inca la voi?"
27:42 Incercarile ce aveau sa aduca atata chin adevaratei biserici urmau sa fie teribile. Chiar atunci cand apostolul scria, "taina faradelegii" incepuse deja sa lucreze. Desfasurarea evenimentelor care aveau sa aiba loc in viitor aveau sa fie "prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase, si cu toate amagirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzarii".
27:43 Deosebit de solemna este declaratia apostolului cu privire la aceia care vor refuza sa primeasca "iubirea adevarului". "Din aceasta pricina", declara el despre toti aceia care cu buna stiinta resping soliile adevarului, "Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna: pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere in nelegiuire, sa fie osanditi". Oamenii care resping avertizarile pe care Dumnezeu, in indurarea Sa, li le adreseaza nu pot ramane nepedepsiti. Dumnezeu Isi retrage Duhul Sau de la aceia care staruie in a nu lua aminte la aceste avertizari, lasandu-i prada amagirilor la care ei tin.
27:44 In felul acesta descrie Pavel lucrarea daunatoare a acelei puteri a raului care avea sa continue de-a lungul multelor secole de intuneric si prigonire, inainte de a doua venire a lui Hristos. Credinciosii tesaloniceni sperasera intr-o eliberare imediata;
27:45 acum, erau indemnati sa primeasca, plini de curaj si cu temere de Dumnezeu, lucrarea ce le statea inainte. Apostolul ii soma hotarat sa nu-si neglijeze datoriile sau sa nu se resemneze intr-o asteptare trandava. Dupa inflacarata lor asteptare a imediatei eliberari, mersul vietii zilnice si impotrivirea pe care trebuia sa o intampine avea sa li se para o piedica indoit de mare. De aceea, el ii indemna sa stea tari in credinta.
27:46 "Asadar, fratilor, ramaneti tari, si tineti invataturile, pe care le-ati primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastra. Si Insusi Domnul nostru Isus Hristos, si Dumnezeu, Tatal nostru, care ne-a iubit si ne-a dat, prin harul Sau, o mangaiere vesnica si o buna nadejde, sa va mangaie inimile, si sa va intareasca in orice lucru si cuvant bun". "Credincios este Domnul: El va va intari si va va pazi de cel rau. Cu privire la voi, avem incredere in Domnul ca faceti si veti face ce va poruncim. Domnul sa va indrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos".
27:47 Lucrarea credinciosilor le fusese data lor de Dumnezeu. Prin primirea cu credinta a adevarului, ei trebuia sa duca si altora lumina pe care o primisera. Apostolul i-a indemnat sa nu oboseasca in facerea de bine si s-a dat pe sine ca pilda de sarguinta in lucrurile vremelnice in timp ce lucra cu un zel neobosit in lucrarea lui Hristos. El i-a mustrat pe aceia care se dedasera la trandavie si la o vietuire fara un scop si i-a sfatuit ca "sa-si manance painea lucrand in liniste". In acelasi timp, el
27:48 indeamna biserica sa se desparta de partasia cu vreunul care ar dispretui indrumarile date prin slujitorii lui Dumnezeu." "Totusi", adauga el, "sa nu-l socotiti ca pe un vrajmas, ci sa-l mustrati ca pe un frate".
27:49 Si Pavel incheie aceasta epistola cu o rugaciune, ca, in ostenelile si incercarile vietii, pacea lui Dumnezeu si harul Domnului Isus Hristos sa fie mangaierea si sprijinul lor.