25:1 Cap. 23 - Berea si Atena
25:2 La Berea, Pavel a gasit iudei care erau doritori sa cerceteze adevarurile pe care el le propovaduia. Raportul lui Luca spune despre ei: "Acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna si cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea este asa. Multi dintre ei si din femeile cu vaza ale grecilor si multi barbati au crezut".
25:3 Mintea celor din Berea nu era marginita din cauza prejudecatilor. Ei erau dispusi sa cerceteze daca invataturile predicate lor de catre apostoli erau adevarate. Ei au studiat Biblia nu din curiozitate, ci pentru a putea afla ce fusese scris cu privire la Mesia Cel fagaduit. Ei cercetau zilnic rapoartele inspirate si, in timp ce comparau Scriptura cu Scriptura, ingerii cerului erau langa ei, luminandu-le mintea si influentandu-le inima.
25:4 Oriunde sunt vestite adevarurile Evangheliei, cei care din sinceritate doresc sa faca ce este bine sunt condusi la o sarguincioasa cercetare a Scripturilor. Daca in timpul evenimentelor finale ale istoriei acestui pamant cei carora le sunt vestite adevarurile probatoare vor urma exemplul celor din Berea, cercetand zilnic Scripturile si comparand Cuvantul lui Dumnezeu cu soliile aduse lor, astazi ar fi un numar mult mai mare de ascultatori ai preceptelor Legii lui Dumnezeu, acolo unde, comparativ, acum nu sunt decat putini. Dar, atunci cand sunt prezentate adevarurile nepopulare ale Bibliei, multi refuza sa faca aceasta cercetare. Desi sunt neinstare sa rastoarne adevarurile lamurite ale Scripturii, totusi ei dau pe fata cea mai mare repulsie, cea mai mare impotrivire atunci cand este vorba sa studieze dovezile prezentate. Chiar daca aceste invataturi sunt realmente adevarate, sustin unii, nu conteaza prea mult daca ei primesc sau nu lumina cea noua si acestia se agata de basme placute, folosite de vrajmas pentru a le rataci sufletele. In felul acesta, mintile lor sunt orbite de ratacire si ajung sa se desparta de cer.
25:5 Toti vor fi judecati potrivit luminii ce le-a fost data. Domnul trimite pe slujitorii Sai cu o solie de mantuire si pe aceia care iau cunostinta de ea El ii va trage la raspundere pentru felul in care au tratat cuvintele servilor Sai. Cei care cauta in sinceritate adevarul vor cerceta cu multa grija, in lumina Cuvantului lui Dumnezeu, invataturile prezentate lor.
25:6 Iudeii necredinciosi din Tesalonic, plini de gelozie si ura fata de apostoli si nemultumiti numai cu aceea ca ii izgonisera din cetatea lor, i-au urmarit si la Berea si au starnit impotriva lor furia clasei celei mai de jos. Temandu-se ca sa nu-i faca vreun rau lui Pavel, daca
25:7 ar ramane acolo, fratii l-au trimis la Atena, insotit de cativa dintre bereenii care primisera de curand credinta.
25:8 Prigoana urmarea astfel pe invatatorii adevarului din cetate in cetate. Vrajmasii lui Hristos nu puteau impiedica inaintarea Evangheliei, dar ei au izbutit sa faca lucrarea apostolilor deosebit de grea. Si totusi, cu toata impotrivirea si lupta, Pavel se avanta mereu inainte, hotarat sa aduca la indeplinire planul lui Dumnezeu, descoperit lui in viziune, la Ierusalim: "Te voi trimite departe la Neamuri" (Fapte 22, 2).
25:9 Plecarea in graba a lui Pavel din Berea l-a lipsit de ocazia pe care el o astepta, aceea de a-i vizita pe fratii din Tesalonic.
25:10 Sosind la Atena, apostolii au trimis pe fratii bereeni inapoi cu solia pentru Sila si Timotei, aceea ca sa vina de indata si sa i se alature. Timotei sosise in Berea mai inainte de plecarea lui Pavel si, impreuna cu Sila, el a ramas pentru a duce mai departe lucrarea asa bine inceputa acolo, cum si pentru a invata pe noii convertiti principiile credintei.
25:11 Cetatea Atena era metropola paganismului. Aici, Pavel nu s-a intalnit cu o populatie nestiutoare si credula, ca la Listra, ci cu niste oameni renumiti pentru inteligenta si cultura lor. Pretutindeni, ochiul era izbit de statuile zeilor si ale eroilor istoriei si poeziei, zeificati de ei, in timp ce maretele lucrari arhitectonice si picturile reprezentau gloria nationala si adorarea de catre popor a zeitatilor pagane. Simturile oamenilor erau incantate de frumusetea si splendoarea artei. La fiecare colt, sanctuare si temple
25:12 nespus de costisitoare isi ridicau formele lor masive. Victorii de arme si fapte ale oamenilor celebri erau comemorate prin sculpturi, sanctuare si placi. Toate acestea faceau din Atena o vasta galerie de arta.
25:13 Pe cand Pavel privea la frumusetea si maretia ce-l inconjura si vedea cetatea dedata cu totul idolatriei, spiritul sau a fost intaratat de gelozie pentru Dumnezeu, pe care el L-a vazut dezonorat in orice loc si inima i-a fost coplesita de mila fata de oamenii din Atena, care, cu toata cultura lor intelectuala, erau necunoscatori ai Dumnezeului Celui adevarat.
25:14 Apostolul nu a fost amagit de ceea ce a vazut in acest centru al culturii. Natura sa spirituala era atat de obisnuita cu farmecul lucrurilor ceresti, incat bucuria si stralucirea bogatiilor, care niciodata nu vor pieri, faceau fara valoare in ochii sai pompa si splendoarea de care era inconjurat. Cand a vazut lucrurile cele marete din Atena, el si-a dat seama de puterea lor amagitoare asupra iubitorilor de arta si stiinta, si mintea lui a fost profund impresionata de importanta lucrarii ce-i statea inainte.
25:15 In aceasta mare cetate, unde nu se aducea inchinare lui Dumnezeu, Pavel era apasat de un simtamant de singuratate; si el tanjea dupa impreuna simtire si ajutorul conlucratorilor sai. Cat privea prietenia omeneasca, el se simtea cu totul singur. In epistola sa catre Tesaloniceni, el isi exprima simtamintele sale in cuvintele: "Lasati singuri in Atena" (1 Tes. 3,1). Piedici ce pareau cu neputinta de trecut i se aratau inainte, parand a face aproape cu neputinta incercarea sa ajunga la inimile oamenilor.
25:16 In timp ce ii astepta pe Sila si pe Timotei, Pavel nu a stat fara sa faca nimic.
25:17 "In sinagoga statea" de vorba cu iudeii si cu oamenii tematori de Dumnezeu, iar in piata statea de vorba in fiecare zi cu aceia pe care-i intalnea". Insa lucrarea sa principala in Atena era aceea de a duce vestea mantuirii la aceia care aveau o intelegere luminata cu privire la Dumnezeu si la planul Sau fata de lumea cazuta. In curand, apostolul avea sa intampine paganismul in forma cea mai subtila si atragatoare.
25:18 Nu dupa multa vreme, barbatii de seama din Atena au aflat despre prezenta in cetatea lor a unui invatator singuratic, care prezenta oamenilor invataturi noi si neobisnuite. Unii dintre acestia l-au cautat pe Pavel si au intrat in discutie cu el. In scurt timp, o mare multime de ascultatori s-a strans in jurul lor. Unii erau gata sa isi bata joc de apostol, ca unul care era sub nivelul lor atat din punct de vedere social, cat si intelectual, si acestia vorbeau batjocoritor intre ei: "Ce vrea sa spuna palavragiul acesta?" Altii, cand l-au auzit ca vesteste pe Isus si invierea, ziceau: "Pare ca vesteste niste dumnezei straini".
25:19 Printre cei care l-au inconjurat pe Pavel in piata erau "unii din filozofii epicurieni si stoici"; insa acestia, cum si toti ceilalti care au venit in legatura cu el, au vazut curand ca Pavel avea o bogatie de cunostinte chiar mai mare decat a lor. Puterea lui intelectuala a impus respect invatatilor; in timp ce argumentarea plina de caldura si logica, cum si puterea lui oratorica tineau incordata atentia tuturor celor care ascultau. Ascultatorii sai au recunoscut ca el nu era un necunoscator, ci ca era in stare sa prezinte tuturor claselor argumente convingatoare in sprijinul invataturii pe care o dadea. Astfel, apostolul a stat foarte curajos, intampinand pe potrivnicii sai pe propriul lor
25:20 teren, infruntand logica cu logica, filozofia cu filozofie si elocventa cu elocventa.
25:21 Potrivnicii sai pagani i-au atras atentia asupra soartei lui Socrate, care, din pricina ca a prezentat dumnezei straini, fusese osandit la moarte; si ei il sfatuiau pe Pavel sa nu-si primejduiasca viata in felul acesta. Insa discursurile lui Pavel au cucerit atentia oamenilor si intelepciunea sa simpla a castigat respectul si admiratia lor. El nu a fost adus la tacere de stiinta si ironia filozofilor; si, vazand ca el era hotarat sa-si desfasoare misiunea sa in mijlocul lor si sa le spuna, cu orice pret, povestea lui, ei s-au hotarat sa-l asculte in liniste.
25:22 Prin urmare, ei l-au condus la Areopag (pe muntele lui Marte). Acesta era unul din cele mai sacre locuri din toata Atena, iar amintirile si gandurile in legatura cu el erau astfel, incat sa fie privit cu o veneratie superstitioasa, care, in mintile unora, se schimba chiar in teama. In locul acesta, problemele privitoare la religie erau deseori luate in atentie cu multa grija de catre oameni care lucrau ca judecatori supremi in toate problemele morale si civile mai importante.
25:23 Aici, departe de zgomotul si imbulzeala trecatorilor si de galagia discutiilor obisnuite, apostolul putea fi auzit fara intrerupere. In jurul lui s-au adunat poetii, artistii si filozofii, savantii si inteleptii Atenei, care i s-au adresat in felul acesta: "Putem sa stim care este aceasta invatatura noua, pe care o vestesti tu? Fiindca tu ne aduci ceva ciudat la auz; am dori sa stim ce inseamna toate lucrurile acestea".
25:24 In acel moment, de solemna raspundere, apostolul era linistit si stapan pe sine. Inima lui era impovarata cu o solie importanta si cuvintele care au cazut de pe buzele sale i-au convins pe ascultatorii sai ca nu era un palavragiu. "Barbati Atenieni!" a spus el, "in toate privintele va gasesc foarte religiosi. Caci, pe cand strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la care va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care este scris: 'Unui Dumnezeu necunoscut!' Ei bine, ceea ce voi cinstiti fara sa cunoasteti, aceea va vestesc eu". Cu toata inteligenta si cunostinta lor generala, ei nu cunosteau nimic despre Dumnezeul care crease Universul. Insa erau unii dintre ei care doreau mai multa lumina. Ei cautau Nemarginitul.
25:25 Cu mana intinsa spre templul ticsit de idoli, Pavel si-a revarsat povara sufletului sau si a aratat inselaciunea religiei atenienilor. Ascultatorii cei mai intelepti dintre ei au fost inmarmuriti la auzul rationamentului sau. El s-a dovedit un bun cunoscator al lucrarilor lor de arta, al literaturii, cum si al religiei lor. Indreptandu-le atentia spre statui si idoli, el a declarat ca Dumnezeu nu poate fi asemenea formelor nascocite de oameni. Aceste chipuri sculptate nu pot nici in cea mai slaba masura sa infatiseze slava lui Iehova. El le-a reamintit ca aceste chipuri nu au viata, ci se gasesc sub controlul puterii omenesti, miscandu-se numai atunci cand le misca maini omenesti; si, deci, cei care se inchinau lor erau in toate privintele superiori fata de idolii la care se inchinau.
25:26 Pavel a indreptat mintea idolatrilor lui ascultatori dincolo de limitele religiei lor false, la o viziune adevarata a Dumnezeirii pe care ei o numisera: "Dumnezeu necunoscut". Fiinta aceasta, despre care el le vorbea acum, era independenta de
25:27 om, neavand nevoie ca mainile omenesti sa mai adauge ceva la puterea si slava Sa.
25:28 Poporul era coplesit de admiratie fata de prezentarea plina de caldura si logica a lui Pavel cu privire la insusirile adevaratului Dumnezeu - la puterea Lui creatoare si la existenta providentei Sale atotconducatoare. Cu o elocventa zeloasa si fierbinte, apostolul a declarat: "Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului, si nu locuieste in temple facute de maini. El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile". Cerurile nu erau indestulator de mari pentru a-L cuprinde pe Dumnezeu, cu atat mai putin erau templele facute de maini omenesti.
25:29 In acea epoca a castelor, cand drepturile oamenilor erau deseori nebagate in seama, Pavel a reprezentat marele adevar al fratiei omenesti, declarand ca Dumnezeu "a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului". Inaintea lui Dumnezeu, toti sunt egali; si fiecare fiinta omeneasca este datoare Creatorului o supunere totala. Apoi, apostolul a aratat cum, prin toata purtarea lui Dumnezeu cu omul, planul Sau plin de har si indurare trece ca un fir de aur. El "le-a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi".
25:30 Indreptandu-se catre persoanele nobile si la varsta barbatiei, care erau in jurul sau, imprumutand cuvinte de la un poet de-al lor, el L-a prezentat pe Dumnezeu ca pe un Tata, ai carui copii erau ei. "In El avem viata, miscarea si fiinta",
25:31 a spus el; "dupa cum au zis si unii din poetii vostri: 'Suntem din neamul lui"' Astfel dar, fiindca suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie sa credem ca Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.
25:32 "Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca". In veacurile de intuneric dinaintea venirii lui Hristos, conducatorul divin trecuse usor peste idolatria paganilor; dar acum, prin Fiul Sau, El trimisese oamenilor lumina adevarului; si El astepta din partea tuturor pocainta spre mantuire, nu numai din partea celor saraci si umili, ci si din partea mandrilor filozofi si a printilor pamantului. "Pentru ca a randuit o zi, in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada de netagaduit prin faptul ca L-a inviat din morti". Cand Pavel a amintit despre invierea Lui din morti, "unii isi bateau joc, iar altii au zis: 'Asupra acestor lucruri te vom asculta altadata'".
25:33 In felul acesta s-a terminat lucrarea apostolului la Atena, centrul pagan de cultura, caci atenienii, agatandu-se staruitor de idolatria lor, au intors spatele luminii adevaratei religii. Cand un popor este pe deplin satisfacut cu propriile lui realizari, putin se mai poate nadajdui de la el. Cu toate ca se mandreau cu invatatura si nobletea lor de caracter, atenienii deveneau din ce in ce tot mai corupti si tot mai multumiti cu tainele de neinteles ale idolatriei.
25:34 Printre aceia care au auzit cuvintele lui Pavel erau unii asupra mintii carora adevarurile prezentate au adus convingere; insa ei nu au fost dispusi sa se umileasca, sa-L recunoasca pe
25:35 Dumnezeu si sa primeasca planul mantuirii. Nici frumusetea vorbirii si nici taria argumentelor nu-l pot converti pe pacatos. Numai puterea lui Dumnezeu poate aduce adevarul in inima. La acela care intoarce continuu spatele acestei puteri, nu se poate ajunge. Grecii umblau dupa intelepciune, iar solia crucii era pentru ei nebunie, din pricina ca pretuiau propria lor intelepciune mai presus decat intelepciunea care vine de sus.
25:36 In faptul ca ei se mandreau cu inteligenta si intelepciunea omeneasca poate fi gasit motivul pentru care solia Evangheliei a avut un succes asa de mic printre atenieni. Inteleptii lumii care vor veni la Hristos ca niste sarmani pacatosi pierduti vor ajunge intelepti spre mantuire; insa aceia care vin ca niste personalitati atotstiutoare, inaltand peste masura intelepciunea lor, nu vor izbuti sa primeasca lumina si cunostinta pe care numai El o poate da.
25:37 In felul acesta a intampinat Pavel paganismul din timpul sau. Straduintele sale din Atena nu au fost cu totul in zadar. Dionisie, unul din cei mai cu vaza cetateni, cum si altii au primit solia Evangheliei si s-au unit intru totul cu credinciosii.
25:38 Inspiratia ne-a dat aceasta privire asupra vietii atenienilor care, cu toata stiinta, rafinamentul si arta lor, erau totusi prea afundati in viciu, ca sa mai poata vedea cum Dumnezeu, prin servul Sau, a mustrat idolatria si pacatele unor oameni mandri si multumiti de ei insisi. Cuvintele apostolului si descrierea atitudinii lui, cum si a imprejurarilor in care s-a gasit, asa cum sunt amintite de pana inspirata, aveau sa fie transmise tuturor generatiilor urmatoare, dand marturie despre increderea lui neclintita, curajul sau in singuratate si impotrivire, cum si despre
25:39 biruinta dobandita de el pentru crestinism in chiar inima paganismului.
25:40 Cuvintele lui Pavel cuprind o comoara de cunostinte pentru biserica. El era intr-o pozitie din care putea foarte usor sa spuna vreun lucru care sa irite pe increzutii sai ascultatori si astfel sa ajunga in situatii dificile. Daca vorbirea lui ar fi fost un atac direct impotriva zeitatilor lor si contra oamenilor cu vaza din cetate, ar fi fost in primejdie de a se impartasi de soarta lui Socrate. Dar, cu un tact izvorat din iubirea divina, cu multa bagare de seama, el le-a indepartat mintea de la zeitatile lor pagane, descoperindu-le pe adevaratul Dumnezeu, care le era necunoscut.
25:41 Astazi, adevarurile Scripturii trebuie duse inaintea oamenilor mari ai lumii, pentru ca ei sa poata sa aleaga ascultarea de Legea lui Dumnezeu sau supunerea fata de printul raului. Dumnezeu le pune in fata adevarul cel vesnic - adevar care ii va face intelepti spre mantuire, dar El nu-i sileste sa-l primeasca. Daca ei Ii intorc spatele, El ii lasa in cele ale lor, spre a fi umpluti cu rodul propriilor lor fapte.
25:42 "Propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii: dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu. Caci este scris: 'Voi prapadi intelepciunea celor intelepti si voi nimici priceperea celor priceputi'". "Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt" (1 Cor. 1,18.19.27.28). Multi dintre oamenii cei mai de seama si oamenii de stat, barbatii cei mai cu vaza din lume,
25:43 vor respinge lumina, din pricina ca lumea, prin intelepciunea ei, nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu. Totusi, slujitorii lui Dumnezeu trebuie sa foloseasca fiecare ocazie pentru a face cunoscut acestor oameni adevarul. Unii vor recunoaste nestiinta lor in ce priveste lucrurile lui Dumnezeu si-si vor lua locul ca umili ucenici la piciorul lui Isus, Maestrul-Invatator.
25:44 In orice stradanie de a atinge clasele cele mai inalte, lucratorul pentru Dumnezeu are nevoie de o credinta tare. Aparentele par sa fie potrivnice, dar in ceasul cel mai intunecos vine lumina de sus. Puterea celor care iubesc si slujesc lui Dumnezeu va fi reinnoita zi de zi. Intelepciunea Celui infinit este pusa in slujba lor, pentru ca, in implinirea planurilor Sale, ei sa nu rataceasca. Acesti lucratori trebuie sa tina cu tarie credinta lor pana la sfarsit, amintindu-si ca lumina adevarului lui Dumnezeu trebuie sa straluceasca in mijlocul intunericului ce invaluie lumea noastra. Nu trebuie sa existe nici descurajare in legatura cu lucrarea lui Dumnezeu. Credinta lucratorului consacrat va birui orice cercare ce este adusa asupra lui. Dumnezeu este in stare si chiar doreste sa reverse asupra servilor Sai toata puterea de care ei au nevoie, sa le dea intelepciunea necesara pentru diferitele lor nevoi. Ea va face mult mai mult decat sa implineasca cele mai inalte asteptari ale acelora care isi pun increderea in El.