24:1 Cap. 22 - Tesalonic
24:2 Dupa ce au plecat din Filipi, Pavel si Sila s-au indreptat spre Tesalonic. Aici nu au avut prilejul sa se adreseze unor mari multimi de oameni in sinagoga iudaica. Infatisarea lor marturisea despre tratamentul rusinos pe care il primisera de curand si, cerea deci, o explicare cu privire la cele ce se intamplasera. Lucrul acesta l-au facut fara a se inalta pe ei insisi, ci preamarind pe Acela care savarsise eliberarea lor.
24:3 Predicand tesalonicenilor, Pavel s-a referit la profetiile Vechiului Testament cu privire la Mesia. Hristos, in timpul lucrarii Sale luminase mintea ucenicilor cu privire la aceste profetii: "Si a inceput de la Moise si de la toti proorocii, si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El" (Luca 24,27). Petru, predicand pe Hristos, si-a luat temeiurile dovezilor sale, din Vechiul Testament. Stefan urmase aceeasi cale. La fel si Pavel a folosit Scripturile, care profetizau nasterea, suferintele,
24:4 moartea, invierea si inaltarea lui Hristos. Prin inspirata marturie a lui Moise si a profetilor, el a dovedit in mod lamurit ca Isus din Nazaret era una si aceeasi persoana cu Mesia si a aratat ca, din zilele lui Adam, glasul lui Hristos a fost acela care a vorbit prin patriarhi si profeti.
24:5 Profetii lamurite si speciale fusesera date cu privire la venirea Celui fagaduit. Lui Adam i s-a dat asigurarea despre venirea Rascumparatorului. Sentinta rostita asupra lui Satana: "Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei zdrobi calcaiul" (Gen. 3,15) a fost pentru primii nostri parinti o fagaduinta a rascumpararii, adusa la indeplinire prin Hristos.
24:6 Lui Avraam ii era data fagaduinta ca dintre urmasii sai avea sa iasa Mantuitorul lumii: "Toate neamurile vor fi binecuvantate in samanta ta". "Nu zice: 'Si semintelor' (ca si cum ar fi vorba de mai multe), ci ca si cum ar fi vorba numai de una: 'Si semintei tale', adica Hristos" (Gen. 22,18; Gal. 3,16).
24:7 Moise, catre incheierea lucrarii sale de conducator si invatator al lui Israel, a profetizat in mod lamurit despre Mesia care avea sa vina. "Domnul Dumnezeul tau", spunea el adunarii ostirii lui Israel, "iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un prooroc ca mine: sa ascultati de el". Si Moise ii asigura pe israeliti ca Insusi Dumnezeu ii descoperise aceasta pe cand se gasea pe Muntele Horeb, zicand: "Le voi ridica din mijlocul fratilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in gura Lui, si El va spune tot ce-i voi porunci Eu" (Deut. 18,15.18).
24:8 Mesia avea sa fie din linie imparateasca, caci in profetia rostita prin Iacov Domnul a spus: "Toiagul de domnie nu se va departa din Iuda, nici toiagul de carmuire dintre picioarele lui, pana va veni Silo. Si de El vor asculta toate popoarele" (Gen.4,9.10).
24:9 Isaia profetiza: "O Odrasla va iesi din tulpina lui Isai, si un Vlastar va da din radacinile lui". "Luati aminte, si veniti la Mine, ascultati, si sufletul vostru va trai: caci Eu voi incheia cu voi un legamant vesnic, ca sa intaresc indurarile mele fata de David. Iata, l-am pus martor pe langa popoare, cap si stapanitor al popoarelor. Intr-adevar, vei chema neamuri, pe care nu le cunosti, si popoare care nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul, Dumnezeul tau, pentru Sfantul lui Israel, care te proslaveste" (Is. 11,1; 55,3-5).
24:10 Ieremia, de asemenea, a dat marturie despre venirea Racumparatorului ca Print din casa lui David: "Iata vin zile, zice Domnul, cand voi ridica lui David o Odrasla neprihanita. El va imparati, va lucra cu intelepciune, si va face dreptate si judecata in tara. In vremea lui, Iuda va fi mantuit, si Israel va avea liniste in locuinta lui; si iata numele pe care I-l voi da: 'Domnul, Neaprihanira noastra!'" Si iarasi: "Asa vorbeste Domnul: 'David nu va fi lipsit niciodata de un urmas, care sa stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel. Nici preotii si Levitii, nu vor fi lipsiti niciodata inaintea Mea de urmasi care sa aduca arderi de tot, sa arda tamaie impreuna cu darurile de mancare, si sa aduca jertfe in toate zilele!'" (Ier. 23,5.6; 33,17.18).
24:11 Chiar si locul unde avea sa Se nasca Mesia fusese prezis: "Tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre
24:12 cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei" (Mica 5,2).
24:13 Lucrarea pe care Mantuitorul avea sa o faca pe pamant fusese intru totul aratata: "Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de intelepciune si pricepere, duh de sfat si de tarie, duh de cunostinta si de frica de Domnul. Placerea lui va fi frica de Domnul". "Caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti. El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi izbavirea; sa vestesc un an de indurare al Domnului, si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru; sa mangai pe toti cei intristati; sa dau celor intristati din Sion, sa le dau o cununa imparateasca in loc de cenusa, un untdelemn de bucurie in locul plansului, o haina de lauda in locul unui duh mahnit, ca sa fie numiti 'terebinti ai neprihanirii', 'un sad al Domnului, ca sa slujeasca spre slava Lui'" (Is. 11,2.3; 61,1-3).
24:14 "Iata Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, in care Isi gaseste placere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-Si va ridica glasul, si nu-l va face sa se auda pe ulite. Trestia franta n-o va zdrobi, si mucul care mai arde inca, nu-l va stinge. Va vesti judecata dupa adevar. El nu va slabi, nici nu se va lasa, pana va aseza dreptatea pe pamant; si ostroavele vor nadajdui in legea Lui" (Is. 42,1-4).
24:15 Cu putere convingatoare, Pavel dovedea din Scripturile Vechiului Testament ca "Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invieze din morti". Oare nu profetizase Mica: "Judecatorul lui Israel este lovit cu nuiaua pe obraz" (Mica 5,1)? Si oare Cel promis nu profetizase despre Sine Insusi prin Isaia: "Mi-am dat spatele inaintea celor ce Ma loveau, si obrajii inaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fata de ocari si de scuipari" (Is. 50,6). Prin psalmist, Hristos a profetizat felul in care avea sa se poarte oamenii cu El: "Dar Eu" am ajuns de ocara oamenilor si dispretuit de popor. Toti cei ce Ma vad isi bat joc de Mine, isi deschid gura, dau din cap si zic: 'S-a increzut in Domnul! Sa-L mantuiasca Domnul, sa-L izbaveasca, fiindca-L iubeste". "Toate oasele as putea sa Mi le numar. Ei, insa, pandesc si Ma privesc; isi impart hainele Mele intre ei, si trag la sort pentru camasa Mea". "Am ajuns un strain pentru fratii Mei, si un necunoscut pentru fiii mamei Mele. Caci ravna casei Tale Ma mananca si ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine cad asupra Mea". "Ocara Imi rupe inima, si sunt bolnav; astept sa-i fie cuiva mila de Mine, dar degeaba; astept mangaietori, si nu gasesc nici unul" (Ps. 22,6.8.17.18; 69,8 9.20).
24:16 Cat de clare si de adevarate erau profetiile lui Isaia despre suferintele si moartea lui Hristos! "Cine a crezut in ceea ce ni se vestise?" intreaba profetul, si apoi inca: "Cine a cunoscut bratul Domnului? El a crescut inaintea Lui ca o
24:17 odrasla slaba, ca un Lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa. Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama."
24:18 "Totusi, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti."
24:19 "Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apasare si judecata; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului Meu?" (Is. 53,1-8).
24:20 Chiar si felul mortii Sale fusese aratat mai dinainte. Dupa cum sarpele de arama fusese inaltat in pustie, tot la fel avea sa fie inaltat Rascumparatorul ce avea sa vina, "pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3,16).
24:21 "Si daca-L va intreba cineva: 'De unde vin aceste rani pe care le ai la maini?' El va raspunde: 'In casa celor ce Ma iubeau le-am primit'" (Zah. 13,6).
24:22 "Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui la un loc cu cel bogat,
24:23 macar ca nu savarsise nici o nelegiuire si nu se gasise nici un viclesug in gura Lui. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta" (Is. 53,9.10).
24:24 Dar Cel care avea sa sufere moartea din mana oamenilor rai avea sa se ridice ca biruitor asupra pacatului si a mormantului. Sub inspiratia celui Atotputernic, dulcele cantaret al lui Israel marturisea despre stralucirea diminetii invierii. "Trupul Mi se odihneste in liniste", vesteste el plin de bucurie, "caci nu vei lasa sufletul Meu in locuinta mortilor, nu vei ingadui ca Preaiubitul Tau sa vada putrezirea" (Ps. 16,9.10).
24:25 Pavel a aratat cat de strans legase Dumnezeu serviciul jertfelor cu profetiile privitoare la Cel care avea sa fie adus "ca un miel pe care-l duci la macelarie". Mesia avea sa-Si dea viata "ca jertfa pentru pacat". Privind prin veacuri inainte la scenele lucrarii de ispasire savarsite de Mantuitorul, profetul Isaia marturisea ca Mielul lui Dumnezeu "S-a dat pe Sine Insusi la moarte, si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati" (Is. 53,7.10.12).
24:26 Mantuitorul profetiei avea sa vina nu ca un imparat pamantesc, ci ca om intre oameni, spre a trai o viata de saracie si umilinta si ca in cele din urma sa fie dispretuit, lepadat si omorat. Mantuitorul a profetizat in Scripturile Vechiului Testament ca avea sa Se dea pe Sine ca o jertfa in favoarea omenirii cazute, implinind in felul acesta toate cerintele Legii ce fusese calcata. In El, tipurile sistemului jertfelor aveau sa se intalneasca direct cu antitipul, si
24:27 moartea Sa pe cruce sa imprumute insemnatate intregii economii iudaice.
24:28 Pavel a vorbit iudeilor tesaloniceni despre ravna lui dinainte pentru legea ceremoniala, cum si despre minunata lui experienta de la poarta Damascului. Inainte de convertirea sa, el se increzuse intr-o evlavie mostenita, o nadejde falsa. Credinta lui nu fusese ancorata in Hristos; dimpotriva, el se increzuse in forme si ceremonii. Ravna lui pentru lege fusese despartita de credinta in Hristos, si deci nu avea nici un pret. In timp ce se mandrea ca era fara prihana in ce priveste implinirea faptelor legii, el respinsese pe Acela care daduse valoare legii.
24:29 Dar, din momentul convertirii sale, totul s-a schimbat. Isus din Nazaret, pe care el Il prigonise in persoana sfintilor Sai, i Se aratase ca Mesia Cel fagaduit. Prigonitorul L-a vazut ca Fiu al lui Dumnezeu, Cel care venise pe pamant ca implinire a profetiilor si care in viata Sa implinise orice amanunt amintit cu privire la El in scrierile sfinte.
24:30 Cand cu o indrazneala sfanta Pavel a vestit Evanghelia in sinagoga din Tesalonic, un potop de lumina s-a rasfrant asupra adevaratei insemnatati a riturilor si ceremoniilor in legatura cu serviciul cortului. El a purtat mintea ascultatorilor sai dincolo de serviciul pamantesc si de lucrarea lui Hristos in sanctuarul ceresc, pana la vremea cand, terminandu-si lucrarea Sa de mijlocire, Hristos avea sa vina iarasi cu putere si slava mare si sa-Si statorniceasca Imparatia Sa pe pamant. Pavel credea in a doua venire a lui Hristos; atat de limpede si cu putere a prezentat el adevarurile privitoare la acest eveniment, incat asupra mintii multora care
24:31 auzeau s-a facut o impresie care niciodata nu avea sa se stearga.
24:32 Trei Sabate la rand Pavel a predicat tesalonicenilor, discutand cu ei din Scripturi cu privire la viata, moartea, invierea, lucrarea si slava viitoare a lui Hristos, "Mielului, care a fost junghiat de la intemeierea lumii" (Apoc. 13,8). El L-a preamarit pe Hristos, a carui lucrare inteleasa cum se cuvine constituie cheia ce deschide Scripturile Vechiului Testament, facand cu putinta accesul la comorile lui bogate.
24:33 Deoarece adevarurile Evangheliei erau in felul acesta vestite in Tesalonic cu mare putere, a fost castigata atentia unor mari multimi de oameni. "Unii din ei, si o mare multime de greci tematori de Dumnezeu, si multe femei de frunte au crezut, si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila".
24:34 Ca si in locurile pe unde fusesera inainte, apostolii au intampinat o darza impotrivire. "Iudeii care nu crezusera" erau "plini de invidie". Acesti iudei nu erau bine vazuti de puterea romana deoarece, nu cu mult inainte, ei starnisera o rascoala in Roma. Ei erau priviti banuitor si intr-o oarecare masura libertatea le era ingradita. Acum ei au vazut o ocazie ca sa profite de aceste imprejurari spre a se face iarasi bine vazuti si, in acelasi timp, spre a arunca ocara asupra apostolilor si asupra convertitilor la crestinism.
24:35 Au pornit la lucru sa faca aceasta, unindu-se cu "niste oameni fara capatai", cu ajutorul carora ei au izbutit sa ajunga a "rascula intreaga cetate". In nadejdea dea-i gasi pe apostoli, ei "s-au napustit asupra casei lui Iason";
24:36 dar nu l-au gasit nici pe Pavel si nici pe Sila. Si "fiindca nu i-au gasit", gloata, in furioasa ei dezamagire, "au tarat pe Iason si pe vreo cativa frati inaintea dregatorilor cetatii, si strigau: 'Oamenii acestia, care au rascolit lumea, au venit si aici, si Iason i-a gazduit. Ei toti lucreaza impotriva poruncilor Cezarului, si spun ca este un alt imparat: Isus'".
24:37 Deoarece Pavel si Sila nu au fost gasiti, dregatorii i-au obligat pe credinciosii invinuiti sa stea linistiti. Temandu-se de alte acte de violenta, "fratii au trimis indata, noaptea, pe Pavel si pe Sila la Berea".
24:38 Cei care azi invata adevaruri nepopulare nu trebuie sa se descurajeze daca vreodata intampina, chiar din partea acelora care se pretind a fi crestini, o atitudine la fel de ostila ca aceea de care Pavel si tovarasii lui au avut parte in mijlocul oamenilor printre care lucrau. Solii crucii trebuie sa se inarmeze cu veghere si rugaciune si sa inainteze cu credinta si curaj, lucrand totdeauna in numele lui Isus. Ei trebuie sa inalte pe Hristos ca Mijlocitorul omului in Sanctuarul ceresc, Cel in care s-au concentrat toate sacrificiile dispensatiunii Vechiului Testament si prin a carui jertfa ispasitoare calcatorii Legii lui Dumnezeu pot gasi pace si iertare.