23:1 Cap. 21 - In tinuturile mai departate
23:2 Sosise vremea ca Evanghelia sa fie vestita si dincolo de hotarele Asiei Mici. Calea era pregatita ca Pavel si conlucratorii lui sa treaca in Europa. La Troa, pe tarmurile Marii Mediterane, "noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta in picioare si i-a facut urmatoarea rugaminte: 'Treci in Macedonia, si ajuta-ne!'"
23:3 Chemarea era hotarata, neingaduind nici o zabava. "Dupa vedenia aceasta", spune Luca, apostolul care i-a insotit pe Pavel, Sila si pe Timotei in calatoria lor in Europa, "am cautat indata sa ne ducem in Macedonia, caci intelegeam ca Domnul ne cheama sa le vestim Evanghelia. Dupa ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, si a doua zi ne-am oprit la Neapolis. De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintai cetate dintr-un tinut al Macedoniei, si o colonie romana".
23:4 "In ziua Sabatului", continua Luca, "am iesit afara pe poarta cetatii, langa un rau, unde credeam ca se afla un loc de rugaciune. Am sezut jos si am vorbit femeilor, care erau adunate laolalta. Una din ele, numita Lidia, vanzatoare de purpura din cetatea Tiatira, era o femeie tematoare de Dumnezeu si asculta. Domnul i-a deschis inima." Lidia a primit cu bucurie adevarul. Ea si casa ei s-au convertit si au fost botezati si Lidia a staruit de apostoli sa faca din casa ei un camin al lor.
23:5 Cand solii crucii au pornit in lucrarea lor de invatare a oamenilor, o femeie stapanita de un duh de ghicire s-a luat dupa ei si a inceput sa strige: "Oamenii acestia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Inalt si ei va vestesc calea mantuirii. Asa a facut ea timp de mai multe zile."
23:6 Femeia aceasta era o unealta deosebita a lui Satana si prin ghicire adusese mult castig stapanilor ei. Influenta ei ajutase la intarirea idolatriei. Satana stia ca imparatia lui fusese invadata si a recurs la acest mijloc prin care sa se impotriveasca lucrarii lui Dumnezeu, sperand sa amestece sofisticariile ei cu adevarurile invatate de aceia care vesteau solia Evangheliei. Cuvintele de recomandare rostite de aceasta femeie erau o insulta la adresa cauzei adevarului, abatand mintile oamenilor de la invataturile apostolilor si aducand dispret asupra Evangheliei; si prin ele multi erau facuti sa creada ca aceia care vorbeau manati de Duhul si prin puterea lui Dumnezeu erau manati de acelasi spirit ca si acest emisar al lui Satana.
23:7 Pentru o vreme, apostolii au rabdat aceasta impotrivire; dar, dupa aceea, sub inspiratia Duhului Sfant, Pavel a poruncit spiritului rau o sa paraseasca pe femeie. Tacerea ei imediata
23:8 a marturisit ca apostolii erau slujitorii lui Dumnezeu si ca demonul i-a recunoscut ca atare si a ascultat de porunca lor.
23:9 Nemaifiind stapanita de spiritul cel rau si revenita la normal, cu o judecata chibzuita, femeia a ales sa devina o urmasa a lui Hristos. Stapanii ei insa s-au alarmat din pricina pierderii castigului adus de aceasta. Ei au vazut ca se spulberase orice nadejde de a mai primi bani de pe urma prezicerilor si ghicirilor ei si ca izvorul lor de venituri va seca cu totul in curand, daca apostolilor li s-ar mai fi ingaduit sa continue lucrarea Evangheliei.
23:10 Multi altii din oras erau interesati in castigarea de bani, folosindu-se de amagirile satanice; si acestia, temandu-se de influenta unei puteri care ar putea face sa inceteze cu totul lucrarea lor, au strigat cu putere impotriva slujitorilor lui Dumnezeu. Ei i-au dus pe apostoli inaintea dregatorilor cu invinuirea aceasta: "Oamenii acestia ne tulbura cetatea; sunt niste iudei care vestesc niste obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici sa le primim, nici sa le urmam."
23:11 Impinsi de furia atatatorilor, multimea s-a ridicat impotriva ucenicilor. Un spirit ostil a pus stapanire pe multime, o atitudine aprobata de autoritati, care au rupt vesmintele apostolilor si au poruncit sa fie biciuiti. "Dupa ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat in temnita, si au dat in grija temnicerului sa-i pazeasca bine. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de porunca, i-a aruncat in temnita dinauntru si le-a bagat picioarele in butuci".
23:12 Apostolii au avut de suferit chinuri groaznice din pricina pozitiei dureroase in care fusesera lasati, insa nu au murmurat. Dimpotriva, in intunericul acela dens si al apasarii izolarii
23:13 din inchisoare, ei s-au incurajat unul pe altul prin rugaciuni si au cantat laude la adresa lui Dumnezeu, fiindca au fost gasiti vrednici sa sufere rusine pentru El. Inimile lor erau insufletite de o adanca si sincera iubire pentru cauza Rascumparatorului lor. Pavel cugeta la persecutia pe care el o adusese asupra ucenicilor lui Hristos si se bucura acum ca ochii sai fusesera deschisi ca sa vada si inima lui sa simta puterea glorioaselor adevaruri pe care altadata le dispretuise.
23:14 Plini de uimire, ceilalti intemnitati au auzit sunetul rugaciunii si al cantecului venind din temnita cea dinauntru. Ei fusesera obisnuiti sa auda urlete si gemete, blesteme si injuraturi spargand linistea noptii; dar niciodata mai inainte ei n-au auzit cuvinte de rugaciune si cantari de lauda inaltandu-se din celula aceea intunecoasa. Gardienii si intemnitatii se mirau si se intrebau cine ar putea fi oamenii acestia care, inghetati, flamanzi si chinuiti, puteau totusi sa se bucure.
23:15 In timpul acesta, dregatorii s-au intors spre casele lor, felicitandu-se ca, prin masuri luate la timp si hotarate, au stins o razvratire. Insa pe drum ei au mai aflat unele amanunte cu privire la caracterul si lucrarea oamenilor pe care hotarasera sa fie biciuiti si intemnitati. Ei au vazut femeia care fusese eliberata de sub influenta satanica si au fost socati de schimbarea infatisarii si purtarii ei. In trecut, ea pricinuise multe necazuri in cetate; acum era linistita si tacuta. Cand si-au dat seama ca, mai mult ca sigur, aplicasera la doi nevinovati pedeapsa cea aspra a legii romane, s-au maniat pe ei insisi si au hotarat ca dimineata sa porunceasca ca apostolii sa fie eliberati pe ascuns si, insotiti de strajeri, sa fie
23:16 condusi afara din cetate, dincolo de orice primejdie sau violenta din partea gloatei.
23:17 Insa, in timp ce oamenii erau cruzi si razbunatori sau vinovati de moarte, fiindca-si neglijasera raspunderile solemne puse asupra lor, Dumnezeu n-a uitat sa fie indurator fata de slujitorii Sai. Intreg cerul se interesa de aceia care sufereau din pricina lui Hristos si ingeri au fost trimisi sa viziteze inchisoarea. La sosirea lor, pamantul s-a cutremurat. Usile cele grele si ferecate ale inchisorii s-au dat in laturi; lanturile si catusele au cazut de la mainile si picioarele intemnitatilor; si inchisoarea a fost inundata de o lumina stralucitoare.
23:18 Cu surprindere temnicerul auzise rugaciunile si cantecele apostolilor intemnitati. Cand ei au fost adusi acolo, el a vazut ranile lor umflate si sangerande si totusi chiar el a poruncit ca sa le stranga picioarele in butuci. Se asteptase sa auda din partea lor gemete si blesteme; dar, in loc de acestea, el a auzit cantece de bucurie si lauda. Temnicerul adormise cu aceste sunete in urechi, dar a fost trezit de cutremur si de zgaltairea zidurilor inchisorii.
23:19 Sarind ingrozit in picioare, el a vazut cu spaima ca toate usile inchisorii erau deschise si deodata il strafulgera teama ca intemnitatii au scapat. El isi aminti cu ce porunca hotarata fusesera incredintati Pavel si Sila in grija lui in seara trecuta si era sigur ca moartea avea sa fie pedeapsa pentru aparenta neimplinire credincioasa a datoriei. In amaraciunea sufletului sau, a crezut ca era mai bine sa moara chiar de mana sa decat sa fie supus unei osandiri rusinoase. Tragand sabia, era tocmai sa se omoare, cand glasul lui Pavel
23:20 s-a auzit in cuvinte pline de imbarbatare: "Sa nu-ti faci nici un rau, caci toti suntem aici". Fiecare era la locul sau, retinuti de puterea lui Dumnezeu, exercitata printr-unul dintre intemnitati.
23:21 Asprimea cu care temnicerul se purtase fata de apostoli nu trezise nici un resentiment. Pavel si Sila aveau spiritul lui Hristos si nu spiritul razbunarii. Inimile lor, pline de iubirea Mantuitorului, nu aveau nici un coltisor pentru rautate impotriva prigonitorilor lor.
23:22 Temnicerul a azvarlit sabia si, cerand o lumina, s-a grabit sa ajunga in inchisoarea dinauntru. El avea sa vada ce fel de oameni erau acestia, care rasplateau cu bunatate cruzimea cu care ei fusesera tratati. Ajungand acolo unde erau apostolii si aruncandu-se inaintea lor, el le-a cerut iertare. Dupa aceea, scotandu-i afara, i-a intrebat: "Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?"
23:23 Temnicerul s-a cutremurat cand a vazut mania lui Dumnezeu manifestata prin cutremur; la gandul ca cei inchisi ar fi scapat, el fusese gata sa moara de propria sa mana; dar acum toate aceste lucruri pareau de mica importanta in comparatie cu temerea cea noua si ciudata care ii framanta mintea, precum si dorinta de a avea linistea si voiosia aratate de apostoli in suferinta si ocara. Pe fetele lor, el a vazut lumina cerului; el a inteles ca Dumnezeu intervenise intr-un chip minunat spre a le salva viata; si, cu o putere deosebita, cuvintele femeii posedate i-au venit in minte: "Oamenii acestia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Inalt si ei va vestesc calea mantuirii".
23:24 Cu deplina umilinta, el le-a cerut apostolilor sa-i arate calea vietii. "Crede in Domnul Isus si vei fi mantuit tu si casa ta", au raspuns ei; "si i-au vestit Cuvantul Domnului atat lui, cat si tuturor celor din casa lui". Apoi, temnicerul a spalat ranile apostolilor, iar dupa aceea a fost botezat de ei impreuna cu toata casa lui. O influenta sfintitoare s-a raspandit printre cei intemnitati si mintile tuturor au fost deschise sa asculte adevarurile rostite de apostoli. Ei erau convinsi ca Dumnezeul carora Ii slujeau acesti oameni ii scapase din robie.
23:25 Locuitorii din Filipi fusesera foarte inspaimantati de cutremur si cand, dimineata, slujbasii inchisorii au spus dregatorilor ce se intamplase pestenoapte, acestia s-au speriat si au trimis pe lictori sa dea drumul apostolilor. Dar Pavel a spus: "Dupa ce ne-au batut cu nuiele in fata tuturor, fara sa fim judecati, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat in temnita si acum ne scot afara pe ascuns! Nu merge asa! Sa vina ei singuri sa ne scoata afara!"
23:26 Apostolii erau cetateni romani si era impotriva legii sa bati pe un roman, afara de cazul unei vine mari si, de asemenea, sa-l lipsesti de libertate fara o judecata in toata regula. Pavel si Sila fusesera intemnitati in vazul lumii si acum ei refuzau sa fie eliberati pe ascuns fara de cuvenita lamurire din partea dregatorilor.
23:27 Cand cuvintele acestea au fost aduse la cunostinta autoritatilor, acestea s-au ingrozit de teama ca nu cumva apostolii sa se planga imparatului si au mers de indata la inchisoare, s-au scuzat
23:28 fata de Pavel si Sila pentru nedreptatea si cruzimea cu care au fost tratati si dregatorii insisi i-au scos din inchisoare, staruind de ei sa plece din cetate. Acestia se temeau de influenta apostolilor asupra oamenilor si, de asemenea, ei se temeau de Puterea care intervenise in favoarea acestor oameni nevinovati.
23:29 Potrivit indrumarii date de Hristos, apostolii nu vroiau sa staruie cu prezenta lor acolo unde aceasta nu era dorita. "Ei au iesit din temnita, si au intrat in casa Lidiei; si, dupa ce au vazut si mangaiat pe frati, au plecat".
23:30 Apostolii n-au considerat ca fiind zadarnica lucrarea lor in Filipi. Ei intampinasera multa impotrivire si prigoana; dar interventia Providentei in favoarea lor si convertirea temnicerului si a casei lui au rasplatit din belsug batjocura si suferinta pe care o indurasera. Vestea despre nedreapta intemnitare si minunata eliberare a ajuns sa fie cunoscuta in toata regiunea aceea, si aceasta a facut ca lucrarea apostolilor sa fie cunoscuta de un mare numar de oameni la care altfel nu s-ar fi putut ajunge.
23:31 Lucrarea lui Pavel la Filipia avut ca urmare intemeierea unei biserici ai carei membri se inmulteau mereu. Zelul si devotamentul lui si, mai presus de toate, spiritul lui gata de a suferi pentru Hristos au exercitat o influenta profunda si dainuitoare asupra convertitilor. Ei au pretuit adevarurile cele scumpe pentru care apostolii jertfisera atat de mult si s-au predat intr-o deplina consacrare lucrarii Mantuitorului lor.
23:32 Ca aceasta biserica nu a scapat de prigoniri este aratat de unele cuvinte din epistola lui Pavel catre ei. El spune: "Cu privire
23:33 la Hristos, voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El, si sa si duceti, cum si faceti, aceeasi lupta, pe care ati vazut-o la mine". Totusi, atat de mare era statornicia lor in credinta, incat el spunea: "Multumesc Dumnezeului meu pentru toata aducerea aminte, pe care o pastrez pentru voi. In toate rugaciunile mele ma rog pentru voi toti, cu bucurie pentru partea pe care o luati la Evanghelie, din cea dintai zi pana acum" (Filip. 1,29.30.3-5).
23:34 Grozava este lupta ce are loc intre puterile binelui si ale raului in centrele importante unde solii adevarului sunt chemati sa lucreze. "Noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui", spunea Pavel, "ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac" (Ef. 6,12). Pana la incheierea vremii va dainui conflictul dintre biserica lui Dumnezeu si aceia care se gasesc sub stapanirea ingerilor rai.
23:35 Primii crestini erau deseori chemati sa intampine puterile intunericului fata catre fata. Prin amagiri mestesugite si prin prigoana, vrajmasul s-a straduit sa-i abata de la dreapta credinta. In vremea de acum, cand sfarsitul tuturor lucrurilor pamantesti se apropie cu pasi iuti, Satana depune sfortari disperate sa prinda lumea in cursa. El nascoceste multe planuri pentru a ocupa mintile si a abate atentia de la adevarurile absolut trebuincioase mantuirii. In fiecare loc, uneltele lui se grupeaza cu sarguinta alaturi de aceia care sunt potrivnici Legii lui Dumnezeu. Arhiamagitorul este la lucru spre a introduce elemente de confuzie si rascoala si oamenii sunt plini de un zel care nu este in armonie cu cunostinta ce o au.
23:36 Pacatosenia atinge o culme nemaiatinsa vreodata mai inainte si totusi multi slujitori ai Evangheliei striga: "Pace si siguranta". Dar solii cei credinciosi ai lui Dumnezeu trebuie sa mearga inainte cu lucrarea lor. Imbracati cu intreaga armura a cerului, ei trebuie sa inainteze fara teama si biruitori, neincetand niciodata lupta lor pana cand solia adevarului pentru timpul acesta n-a ajuns pana la ultimul suflet la care se putea ajunge.