20:1 Cap. 18 - Predicarea printre pagani
20:2 Din Antiohia Pisidiei, Pavel si Barnaba s-au dus la Iconia. In acest loc, ca si in Antiohia, ei si-au inceput lucrarea in sinagoga celor de neam cu ei. Rezultatul a fost o mare biruinta; "o mare multime de iudei si de greci au crezut". Dar in Iconia, ca si in alte parti unde au lucrat apostolii, "iudeii care n-au crezut au intaratat si au razvratit sufletele Neamurilor impotriva fratilor".
20:3 Totusi, apostolii nu au fost abatuti de la insarcinarea lor; caci multi au primit Evanghelia lui Hristos. Cu toata impotrivirea, invidia si prejudecata, ei si-au continuat lucrarea "si vorbeau cu indrazneala in Domnul"; si Dumnezeu "adeverea Cuvantul privitor la harul Sau si ingaduia sa se faca semne si minuni prin mainile lor". Aceste dovezi ale aprobarii divine au avut o puternica influenta asupra acelora ale caror minti au fost deschise convingerii, iar convertitii la Evanghelie se inmulteau.
20:4 Popularitatea crescanda a soliei duse de apostoli a umplut pe necredinciosii iudei de invidie si ura si ei s-au hotarat ca sa opreasca de indata lucrarea lui Pavel si a lui Barnaba. Folosindu-se de rapoarte false si exagerate, ei au facut ca autoritatile sa se teama ca intreaga cetate era in primejdie de a fi intaratata la rascoala. Ei au declarat ca multi se alaturau apostolilor si au sugerat gandul ca prin aceasta se urmareau planuri ascunse si primejdioase.
20:5 Ca urmare a acestor invinuiri, ucenicii au fost in repetate randuri adusi inaintea autoritatilor; insa apararea lor a fost atat de lamurita si miscatoare si prezentarea invataturii lor atat de linistite si pe inteles, incat a exercitat o puternica influenta in favoarea lor. Desi judecatorii aveau prejudecati impotriva lor, datorita declaratiilor false pe care le auzisera, totusi nu au indraznit sa-i osandeasca. Ei nu puteau decat sa recunoasca faptul ca invataturile lui Pavel si ale lui Barnaba tinteau sa faca pe oameni virtuosi, cetateni supusi legilor, si ca morala si ordinea cetatii ar fi sporit daca ar fi fost primite adevarurile propovaduite de apostoli.
20:6 Datorita impotrivirii pe care au intampinat-o ucenicii, soliei adevarului s-a facut o mare publicitate; iudeii au vazut ca straduintele lor de a spulbera lucrarea noilor invatatori a avut ca rod tocmai o adaugare a multora la noua credinta. "Multimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, altii cu apostolii".
20:7 Mai marii iudeilor erau atat de infuriati din pricina intorsaturii pe care o luasera lucrurile, incat s-au hotarat sa-si atinga scopul prin violenta. Intaratand pornirile cele mai josnice ale unei
20:8 multimi nestiutoare si galagioase, ei au reusit sa dea loc la o tulburare pe care au atribuit-o invataturii date de ucenici. Prin aceasta falsa invinuire, ei nadajduiau sa castige ajutorul judecatorilor in scopul implinirii planurilor lor. Ei au hotarat sa nu dea apostolilor nici o ocazie de a se apara, facand ca multimea sa intervina improscand cu pietre pe Pavel si pe Barnaba, punand in felul acesta capat lucrarii lor.
20:9 Prietenii apostolilor, desi necredinciosi, i-au avertizat cu privire la planurile rautacioase ale iudeilor si au staruit de ei sa nu se expuna, fara sa fie nevoie, furiei gloatei, ci mai bine sa-si scape viata. Prin urmare, Pavel si Barnaba au plecat in taina din Iconia, lasandu-i pe credinciosi sa duca mai departe ei singuri, pentru o vreme, lucrarea de acolo. Insa niciodata ei nu au parasit acest loc pentru totdeauna, ci si-au propus sa se intoarca, dupa potolirea tulburarii, si sa-si desavarseasca lucrarea inceputa.
20:10 In fiecare veac si in orice loc, solii lui Dumnezeu au fost chemati sa intampine o crunta impotrivire din partea acelora care, cu buna stiinta, aleg sa lepede lumina cerului. Deseori, prin prezentari gresite si prin minciuni, vrajmasii Evangheliei in aparenta au biruit, inchizand usile prin care solii lui Dumnezeu ar fi putut ajunge la oameni. Insa aceste usi nu pot ramane pentru totdeauna inchise; si, adesea, cand slujitorii lui Dumnezeu s-au intors dupa o vreme spre a-si relua lucrul, Domnul a lucrat cu putere pentru ei, facandu-i in stare sa realizeze momente de amintiri spre slava Numelui Sau.
20:11 Alungati de persecutie din Iconia, apostolii au mers la Listra si Derbe, in Licaonia. In mare masura, aceste orase erau locuite de niste oameni pagani si superstitiosi, insa printre
20:12 ei erau si unii gata sa asculte si sa primeasca solia Evangheliei. In locurile acestea, cum si in tinutul inconjurator, s-au hotarat apostolii sa lucreze, sperand sa evite prejudecata si prigoana iudeilor.
20:13 La Listra, nu era nici o sinagoga a iudeilor, desi locuiau cativa iudei in oras. Multi dintre locuitorii din Listra se inchinau intr-un templu dedicat lui Jupiter. Cand Pavel si Barnaba s-au aratat in oras si, strangand pe locuitorii orasului in jurul lor, le-au explicat adevarurile simple ale Evangheliei, multi au cautat sa puna in legatura aceste invataturi cu credinta lor superstitioasa si inchinarea la Jupiter.
20:14 Apostolii s-au straduit sa impartaseasca acestor idolatri cunostinta despre Dumnezeul Creator si despre Fiul Sau, Mantuitorul neamului omenesc. Mai intai, ei le-au indreptat atentia catre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu - soarele, luna si stelele, frumoasa randuiala in care se succed anotimpurile, muntii cu crestele inzapezite, pomii cei mandri si inalti, cum si alte felurite minuni ale naturii - care arata o intelepciune mai presus de a fi cuprinsa de mintea omeneasca. Prin aceste lucrari ale Atotputernicului, apostolii au condus mintea paganilor la meditare asupra marelui Conducator al universului.
20:15 Lamurindu-le aceste adevaruri fundamentale cu privire la Creator, apostolul a vorbit celor din Listra despre Fiul lui Dumnezeu, care a venit din ceruri in lumea noastra, fiindca i-a iubit pe fiii oamenilor. Ei le-au vorbit despre viata si lucrarea Sa, despre lepadarea Lui de catre aceia pe care venise sa-i salveze, despre judecata si rastignirea Sa, cum si despre invierea si inaltarea Sa la ceruri, unde slujeste ca Mijlocitor pentru om. Astfel, in spiritul
20:16 si puterea lui Dumnezeu, Pavel si Barnaba au predicat Evanghelia in Listra.
20:17 Odata, pe cand Pavel vorbea oamenilor despre lucrarea lui Hristos ca vindecator al celor bolnavi si suferinzi, el a vazut printre ascultatorii sai pe un olog, ai carui ochi erau atintiti asupra lui si care a primit si a crezut cuvintele sale. Inima lui Pavel a simtit iubire pentru omul acesta suferind, la care "a vazut ca are credinta ca sa fie tamaduit". In fata multimii idolatre, Pavel a poruncit ologului sa se ridice in picioare. Pana aici, suferindul nu fusese in stare sa se ridice; dar acum, a ascultat de indata porunca lui Pavel si, pentru prima data in viata sa, a stat pe picioarele lui. Impreuna cu acest efort al credintei a venit si putere si el, care fusese olog, a sarit "si a inceput sa umble".
20:18 "La vederea celor facute de Pavel, noroadele si-au ridicat glasul si au zis in limba liconiana: 'Zeii s-au pogorat la noi in chip omenesc'". Aceste cuvinte erau in legatura cu o traditie a lor, ca zeii vizitau cateodata pamantul. Pe Barnaba l-au numit Jupiter, tatal zeilor, din pricina infatisarii sale ce insufla respect, a purtarii lui demne, cum si din pricina blandetii si a bunavointei exprimate pe fata lui. Pe Pavel l-au crezut a fi Mercur, "pentru ca manuia cuvantul", plin de ravna si activ, cum si elocvent in cuvinte de avertizare si indemnare.
20:19 Cei din Listra, grabnici sa-si arate recunostinta, au staruit pe langa preotul lui Jupiter ca sa dea cinste apostolilor; si el "a adus tauri si cununi inaintea portilor, si voia sa le aduca jertfa, impreuna cu noroadele". Pavel si Barnaba, care cautasera un loc retras unde sa se odihneasca, nu stiau nimic de
20:20 aceste pregatiri. Dar, in curand, atentia le-a fost atrasa de sunete de instrumente muzicale si de strigatele pline de inflacarare ale unei mari multimi, care venise la casa unde stateau ei.
20:21 Cand apostolii au inteles cauza acestei vizite si a agitatiei ce o insotea, "si-au rupt hainele" si "au sarit in mijlocul norodului", in speranta de a opri faptele lor. Cu un glas puternic si rasunator, care se ridica deasupra strigatelor norodului, Pavel a cerut sa fie ascultat si, de indata ce tumultul a incetat, el a spus: "Oamenilor, de ce faceti lucrul acesta? Si noi suntem oameni de aceeasi fire cu voi; noi va aducem o veste buna, ca sa va intoarceti de la aceste lucruri desarte la Dumnezeul Cel viu, care a facut cerul, pamantul si marea si tot ce este in ele. El, in veacurile trecute, a lasat pe toate neamurile sa umble pe caile lor, macar ca, drept vorbind, nu s-au lasat fara marturie, intrucat v-a facut bine, v-a trimis ploi din cer si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug si v-a umplut inimile de bucurie".
20:22 Cu toata hotarata tagaduire a apostolilor, ca ei ar fi divini, si cu toata straduinta lui Pavel de a indrepta mintile oamenilor catre adevaratul Dumnezeu, ca fiind Singurul care este vrednic de inchinare, a fost aproape cu neputinta sa-i abata pe pagani de la gandul lor de a le aduce sacrificii. Atat de puternica fusese credinta acestor oameni - ca ei erau in adevar zei - si atat de puternica inflacararea lor, incat erau indaratnici in a-si recunoaste greseala. Raportul ne spune ca de abia au putut fi impiedicati de la actiunea lor..
20:23 Locuitorii din Listra sustineau ca ei vazusera cu ochii lor puterea miraculoasa a apostolilor.
20:24 Ei vazusera un olog, care niciodata mai inainte nu fusese in stare sa mearga, ajuns sa se bucure de o deplina sanatate si putere. Numai dupa o puternica lucrare de convingere din partea lui Pavel si o amanuntita lamurire cu privire la insarcinarea sa si a lui Barnaba, ca reprezentanti ai Dumnezeului cerului si ai Fiului Sau, marele Tamaduitor, oamenii s-au induplecat sa renunte la planurile lor.
20:25 Lucrarea lui Pavel si a lui Barnaba la Listra a fost dintr-o data impiedicata de rautatea unor "iudei veniti din Antiohia si Iconia", care, afland despre succesul lucrarii apostolilor printre iconieni, s-au hotarat sa-i urmareasca si sa-i prigoneasca. Ajungand la Listra, iudeii acestia au izbutit repede sa insufle oamenilor aceeasi amaraciune de spirit la care ii mana mintea lor. Prin relatari neadevarate si calomniere, cei care pana nu de mult ii socotisera pe Pavel si Barnaba ca fiinte divine au ajuns sa creada ca, de fapt, apostolii erau mai rai decat ucigasii si ca meritau moartea.
20:26 Dezamagirea pe care au suferit-o cei din Listra, neingaduindu-li-se privilegiul de a aduce sacrificii apostolilor, i-a pregatit sa se intoarca impotriva lui Pavel si Barnaba cu o inflacarare aproape la fel cu aceea cu care ii proslavise ca zei. Intaratati de iudei, ei au facut planul de a-i ataca pe apostoli. Iudeii ii indemnau sa nu-i ingaduie lui Pavel nici o ocazie de a vorbi, afirmand ca, daca ei aveau sa-i ofere acest privilegiu, el va vraji norodul.
20:27 In curand, planurile ucigase ale vrajmasilor Evangheliei au fost aduse la indeplinire. Supunandu-se influentei raului, cei din Listra au ajuns stapaniti de o furie satanica si, prinzandu-l pe Pavel,
20:28 l-au improscat cu pietre fara nici o mila. Apostolul a crezut ca-i sosise sfarsitul. Martiriul lui Stefan, cum si partea cruda pe care el insusi o avusese cu acea ocazie i-au revenit viu in minte. Plin de vanatai si zdrobit de durere, el a cazut la pamant, iar gloata infuriata l-a "tarat afara din cetate, crezand ca a murit".
20:29 In acest ceas intunecos al incercarii, grupa de credinciosi din Listra, care prin lucrarea lui Pavel si a lui Barnaba au fost convertiti la credinta lui Isus, au ramas sinceri si statornici. Impotrivirea lipsita de ratiune si crunta prigoana din partea vrajmasilor lor au slujit numai ca sa intareasca credinta acestor frati devotati; acum, in fata primejdiei si a batjocurii, ei si-au dovedit sinceritatea, adunandu-se intristati in jurul trupului aceluia pe care il socoteau mort.
20:30 Nu mica le-a fost insa surpriza cand, in mijlocul bocetelor lor, apostolul si-a ridicat deodata capul si a sarit in picioare cu cuvinte de lauda pe buze la adresa lui Dumnezeu. Pentru credinciosi, aceasta neasteptata revenire a servului lui Dumnezeu a fost privita ca o minune a puterii divine si a parut ca pune sigiliul cerului asupra schimbarii credintei lor. Ei s-au bucurat cu o fericire de nedescris si L-au laudat pe Dumnezeu cu o credinta reinnoita.
20:31 Printre cei convertiti din Listra si care au fost martori oculari ai suferintelor lui Pavel, era si unul care dupa aceea avea sa ajunga un insemnat lucrator pentru Hristos si care avea sa imparta cu apostolul greutatile si bucuriile lucrarii de pionier in campuri grele. Acesta era un tanar cu numele Timotei. Cand Pavel a fost tarat afara din cetate, acest tanar ucenic era printre aceia care au stat langa trupul lui ce parea fara viata si care l-a vazut
20:32 ridicandu-se plin de vanatai si acoperit cu sange, dar cu cuvinte de lauda pe buzele lui, fiindca i se ingaduise sa sufere pentru Hristos.
20:33 In ziua urmatoare improscarii lui Pavel cu pietre, ucenicii au plecat spre Derbe, unde lucrarea lor a fost binecuvantata si multe suflete au fost conduse sa-L primeasca pe Hristos ca Mantuitor. Dar, "dupa ce au propovaduit Evanghelia in cetatea aceasta si au facut multi ucenici", nici Pavel si nici Barnaba nu s-au multumit sa inceapa lucrarea in vreun loc fara a intari credinta convertitilor pe care fusesera nevoiti ca, pentru o vreme, sa-i lase singuri in locurile unde lucrasera de curand. Si astfel, fara teama de primejdie, "s-au intors la Listra, la Iconia si la Antiohia, intarind sufletele ucenicilor. El ii indemna sa staruie in credinta". Multi primisera vestea cea buna a Evangheliei si s-au expus astfel batjocurii si impotrivirii. Pe acestia apostolii au cautat sa-i intareasca in credinta, pentru ca lucrarea facuta sa dainuiasca.
20:34 Ca un important factor in cresterea spirituala a noilor convertiti, apostolii i-au inconjurat cu multa grija, ocrotindu-i la adapostul randuielilor Evangheliei. In mod cuvenit, au fost organizate biserici pretutindeni, in Iconia si Pisidia, unde erau credinciosi. In fiecare biserica, au fost alesi slujbasi si stabilite randuieli si ordine de comportare in vederea implinirii tuturor lucrarilor de care depindea buna stare spirituala a credinciosilor.
20:35 Aceasta era potrivit planului Evangheliei de a uni intr-un corp pe toti credinciosii in Hristos, si Pavel avea grija sa aduca acest plan totdeauna la indeplinire in lucrarea sa. Cei care in
20:36 vreun loc erau condusi, prin lucrarea sa, sa primeasca pe Hristos ca Mantuitor, erau la timpul cuvenit organizati intr-o biserica. Chiar si atunci cand credinciosii erau putini la numar, el facea acest lucru. In felul acesta, crestinii erau invatati sa se ajute unul pe altul, amintindu-si fagaduinta: "Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor" (Mat. 18,20).
20:37 Si Pavel nu uita bisericile astfel intemeiate. Grija de aceste biserici dainuia in mintea lui ca o povara mereu crescanda. Oricat de mica ar fi fost grupa, ea era totusi obiectul continuei lui purtari de grija. Cu multa gingasie, el veghea asupra bisericilor mai mici, dandu-si seama ca ele aveau nevoie de o grija deosebita, pentru ca membrii lor sa poata fi pe deplin intemeiati in adevar si invatati sa depuna sfortari staruitoare si neegoiste pentru cei din jurul lor.
20:38 In toate straduintele lor misionare, Pavel si Barnaba au cautat sa urmeze exemplul lui Hristos, de sacrificiu de buna voie si de lucrare credincioasa si plina de ravna pentru suflete. Cu o vedere limpede, zelosi si neobositi, ei nu luau in seama obiceiurile lor sau confortul personal, ci, cu o grija plina de rugaciune si cu neincetata activitate, ei semanau samanta adevarului. Si o data cu semanarea semintei, apostolii se ingrijeau sa dea tuturor acelora care luau pozitie pentru Evanghelie indrumarea practica ce era de o nespusa valoare. Acest spirit zelos si plin de temere sfanta lasa in mintile noilor ucenici o impresie dainuitoare cu privire la importanta soliei Evangheliei.
20:39 Cand barbati promitatori si capabili erau convertiti, ca in cazul lui Timotei, Pavel si Barnaba isi dadeau toata staruinta
20:40 ca sa le arate nevoia de a lucra in via Domnului. Si, cand apostolii plecau spre a merge in alt loc, credinta acestor oameni nu scadea, ci, dimpotriva, crestea mai mult. Ei fusesera invatati in mod credincios cu privire la calea Domnului si li se aratase cum sa lucreze neegoist, zelos si staruitor pentru salvarea semenilor lor. Aceasta atenta instruire a noilor convertiti era un important factor in remarcabilul succes care insotea pe Pavel si Barnaba in lucrarea lor de propovaduire a Evangheliei in tarile pagane.
20:41 Prima calatorie misionara se apropia cu grabire de incheiere. Incredintand Domnului noile biserici organizate, apostolii au mers in Pamfilia, "au vestit Cuvantul in Perga si s-au pogorat la Atalia. De acolo, au mers cu corabia la Antiohia".