16:1 Cap. 14 - In cautarea adevarului
16:2 In timpul lucrarii sale, apostolul Petru a vizitat pe credinciosii din Lidia. Aici a vindecat pe Enea, care timp de opt ani fusese tintuit la pat din pricina paraliziei. "Enea, Isus Hristos te vindeca", a spus apostolul; "scoala-te si fa-ti patul". "Enea s-a sculat indata. Toti locuitorii din Lidia si din Sarona l-au vazut si s-au intors la Domnul".
16:3 La Iope, care era langa Lidia, traia o femeie numita Dorca, ale carei fapte bune o facusera sa fie foarte mult iubita. Ea era o demna ucenica a lui Isus si viata ei fusese plina cu fapte de bunatate. Ea stia cine avea nevoie de haine calduroase si cine ducea lipsa de simpatie si cu draga inima slujea celor saraci si intristati. Degetele ei iscusite erau mult mai active decat limba ei.
16:4 "In vremea aceea, s-a imbolnavit si a murit". Biserica din Iope a simtit lipsa ei si, auzind ca Petru se gasea la Lidia, credinciosii au trimis soli la
16:5 el ca sa-l roage: "Nu pregeta sa vii pana la noi". "Petru s-a sculat si a plecat impreuna cu ei. Cand a sosit, l-au dus in odaia de sus. Toate vaduvele l-au inconjurat plangand si i-au aratat hainele si camasile pe care le facea Dorca, pe cand era cu ele". Tinand seama de viata de slujire pe care o traise Dorca, nu este catusi de putin de mirare ca ei plangeau si lacrimi fierbinti cadeau pe trupul ei neinsufletit.
16:6 Pe cand privea la tristetea lor, inima apostolului a fost cuprinsa de mila. Apoi, dupa ce a cerut ca prietenii care plangeau sa fie scosi din camera, el a ingenuncheat si s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu ca sa readuca la viata si sanatate pe Dorca. Intorcandu-se spre trupul ei, el a spus: "Tabita, scoala-te! Ea a deschis ochii si, cand a vazut pe Petru, a statut in capul oaselor". Dorca fusese de mare ajutor bisericii, si Dumnezeu a socotit potrivit a o aduce inapoi din tara vrajmasului, pentru ca priceperea si puterea ei sa poata fi mai departe o binecuvantare pentru altii si, de asemenea, pentru ca, prin aceasta manifestare a puterii sale, lucrarea lui Hristos sa fie intarita.
16:7 Pe cand Petru era inca la Iope, el a fost chemat de Dumnezeu sa duca Evanghelia lui Corneliu in Cezarea.
16:8 Corneliu era un sutas roman. El era de neam bogat si nobil prin nastere si detinea o pozitie de incredere si cinste. Desi prin nastere, crestere si educatie era pagan, totusi, prin legatura lui cu iudeii, ajunsese sa dobandeasca cunostinta despre Dumnezeu si I se inchina cu o inima credincioasa, dovedindu-si sinceritatea credintei prin mila pe care o avea fata de cei saraci. Pentru binefacerile lui era cunoscut atat in imprejurimi, cat si in locurile departate si viata lui neprihanita il facuse sa se bucure de un nume bun atat printre iudei, cat si printre Neamuri.
16:9 Influenta lui era o binecuvantare pentru toti aceia cu care venea in contact. Raportul inspirat il descrie ca fiind "cucernic si temator de Dumnezeu, impreuna cu toata casa lui. El facea multe milostenii norodului si se ruga totdeauna lui Dumnezeu".
16:10 Crezand in Dumnezeu ca fiind Creatorul cerului si al pamantului, Corneliu Ii aducea inchinare, recunostea autoritatea Lui si cauta sfatul Lui in toate problemele vietii. El era credincios lui Iehova in viata lui de familie, cum si in indatoririle sale oficiale. In casa lui ridicase un altar lui Dumnezeu; caci el nu indraznea sa incerce sa-si aduca la indeplinire planurile sau sa-si poarte raspunderile fara ajutorul lui Dumnezeu.
16:11 Desi Corneliu credea in profetii si astepta venirea lui Mesia, el nu cunostea Evanghelia asa cum a fost ea descoperita in viata si moartea lui Hristos. El nu era membru al bisericii iudaice si rabinii il vor fi socotit ca un pagan si un necurat. Dar acelasi Veghetor Sfant care a spus despre Avraam: "Il cunosc", il cunostea si pe Corneliu si i-a trimis o solie direct din cer.
16:12 Ingerul i s-a aratat lui Corneliu in timp ce el se ruga. Cand sutasul a auzit ca este chemat pe nume, s-a inspaimantat, totusi a inteles ca solul venise de la Dumnezeu si a zis: "Ce este, Doamne?" Ingerul a raspuns: "Rugaciunile si milosteniile tale s-au suit inaintea lui Dumnezeu si El Si-a adus aminte de ele. Trimite acum niste oameni la Iope si cheama pe Simon, zis si Petru. El gazduieste la un om numit Simon tabacarul, a carui casa este langa mare".
16:13 Felul lamurit in care au fost date aceste indrumari, prin care s-a amintit chiar si ocupatia omului la care statea Petru,
16:14 dovedeste faptul ca cerul cunoaste istoria si ocupatia oamenilor in fiecare moment din viata. Dumnezeu cunoaste viata si ocupatia lucratorului umil, tot la fel cum cunoaste si viata imparatului pe tronul lui.
16:15 "Trimite acum niste oameni la Iope si cheama pe Simon". In felul acesta, Dumnezeu a scos in evidenta modul in care priveste El lucrarea Evangheliei si biserica Sa organizata. Ingerul nu a fost insarcinat sa spuna lui Corneliu istoria crucii. Un om, supus, ca si sutasul, slabiciunilor si ispitelor trebuia sa fie acela care sa-i spuna despre Mantuitorul Cel rastignit si inaltat.
16:16 Ca reprezentanti ai Sai printre oameni, Dumnezeu nu alege ingeri care nu au cazut niciodata, ci fiinte omenesti, oameni avand aceleasi patimi ca si cei pe care doresc sa-i salveze. Hristos a luat trup omenesc pentru a putea veni in contact cu oamenii. Era nevoie de un Mantuitor divin-omenesc pentru a aduce lumii mantuirea. Si barbatilor si femeilor le-a fost incredintata insarcinarea sacra de a face cunoscut "bogatiile nepatrunse ale lui Hristos" (Ef. 3,8).
16:17 In intelepciunea Sa, Domnul aduce pe aceia care cauta adevarul si-i pune in legatura cu semeni de ai lor care cunosc adevarul. Este planul cerului acela ca cei care au primit lumina sa o impartaseasca celor ce se afla in intuneric. Omul, tragandu-si destoinicia din marele Izvor al intelepciunii, este facut instrumentul, unealta lucratoare, prin care Evanghelia isi exercita puterea ei transformatoare asupra mintii si inimii.
16:18 Corneliu a dat din toata inima ascultare viziunii. Dupa plecarea ingerului, sutasul "a chemat doua din slugile sale si un sutas cucernic din aceia care-i slujeau
16:19 in tot timpul; si, dupa ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope".
16:20 Ingerul, dupa ce a avut convorbirea cu Corneliu, s-a dus la Petru, la Iope. In vremea aceea, Petru se ruga pe acoperisul casei sale si citim ca "l-a ajuns foamea si a vrut sa manance. Pe cand ii pregateau mancarea, a cazut intr-o rapire sufleteasca". Petru flamanzise nu numai dupa hrana fizica. Fiind pe acoperisul casei, el putea vedea cetatea Iope si tinutul inconjurator si aceasta il facea sa flamanzeasca dupa mantuirea semenilor lui. El avea o arzatoare dorinta de a le prezenta din Scripturi profetiile cu privire la suferintele si moartea lui Hristos.
16:21 In viziune, Petru "a vazut cerul deschis si un vas ca o fata de masa mare, legata cu cele patru colturi, coborandu-se si slobozindu-se in jos pe pamant. In ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare si taratoare de pe pamant si pasarile cerului. Si un glas i-a zis: 'Petre, scoala-te, taie si mananca'. 'Nicidecum, Doamne', a raspuns Petru. 'Caci niciodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat'. Lucrul acesta s-a facut de trei ori si indata dupa aceea vasul a fost ridicat iarasi la cer".
16:22 Viziunea aceasta ii aducea lui Petru atat mustrare, cat si invatatura. Ea ii descoperea planul lui Dumnezeu - ca, prin
16:23 moartea lui Hristos Neamurile aveau sa ajunga a fi impreuna mostenitoare cu iudeii la binecuvantarile mantuirii. Caci pana la data aceea nici unul dintre ucenici nu predicase Evanghelia la Neamuri. In mintea lor, zidul despartitor de la mijloc, pravalit prin moartea lui Hristos, inca mai dainuia si toate straduintele lor se marginisera numai la iudei, fiindca ei considerau Neamurile ca neavand parte de binecuvantarile Evangheliei. Acum, Domnul cauta sa-l invete pe Petru ca planul divin cuprindea intreaga lume.
16:24 Multi dintre Neamuri ascultasera cu interes predicile lui Petru si ale celorlalti apostoli, si multi dintre iudeii care vorbeau greceste au crezut in Hristos, insa convertirea lui Corneliu avea sa fie de o mai mare insemnatate printre Neamuri.
16:25 Sosise vremea ca biserica lui Hristos sa inceapa o faza de lucru cu totul noua. Usa pe care multi dintre convertitii iudei o inchisesera in fata Neamurilor trebuia sa fie acum larg deschisa. Si Neamurile care primeau Evanghelia trebuia sa fie considerate egale cu credinciosii dintre iudei, fara sa mai fie necesar sa li se mai ceara ritul circumciziunii.
16:26 Cu cata grija a lucrat Domnul pentru a birui prejudecata impotriva Neamurilor ce fusese intiparita cu atata putere in mintea lui Petru de educatia iudaica ce o primise el. Prin viziunea fetei de masa si a celor ce erau in ea, El a cautat sa scoata din mintea apostolului aceasta prejudecata si sa-l invete adevarul important, ca in ceruri nu este catare la fata; ca atat iudeii, cat si Neamurile sunt la fel de pretiosi inaintea lui Dumnezeu; ca prin Hristos paganii pot ajunge partasi ai binecuvantarilor si ai privilegiilor Evangheliei.
16:27 In timp ce Petru medita asupra insemnatatii viziunii, barbatii trimisi de Corneliu au sosit in Iope si s-au oprit inaintea portii locuintei lui. Atunci, Duhul i-a zis:
16:28 "Iata ca sunt trei oameni; scoala-te, pogoara-te si du-te cu ei, fara sovaire, caci Eu i-am trimis".
16:29 Pentru Petru, aceasta era o porunca ce-l punea la grea incercare si la fiecare pas pe care-l facea era dezgustat de datoria ce i se daduse de implinit; insa el nu a cutezat sa nu asculte. "Petru, deci, s-a pogorat si a zis oamenilor acelora: 'Eu sunt acela pe care-l cautati; ce pricina va aduce?'" Ei i-au spus despre singura lor insarcinare, zicand: "Sutasul Corneliu, om drept si temator de Dumnezeu si vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost instiintat de Dumnezeu, printr-un inger sfant, sa te cheme in casa lui si sa auda cuvintele pe care i le vei spune".
16:30 Ascultand de indrumarile primite chiar atunci de la Dumnezeu, apostolul le-a fagaduit sa mearga cu ei. In dimineata urmatoare, el a pornit spre Cezarea, insotit de sase dintre fratii lui. Acestia urma sa fie martori a tot ce el avea sa spuna sau sa faca in timpul vizitarii Neamurilor, caci Petru stia ca avea sa fie tras la raspundere pentru o asa de categorica incalcare a invataturilor iudaice.
16:31 Cand Petru a intrat in casa acestui barbat dintre Neamuri, Corneliu nu l-a salutat ca pe un oricare vizitator, ci ca pe unul onorat de cer si trimis la el de Dumnezeu. In rasarit, este obiceiul ca inaintea unui print sau a unui inalt demnitar sa te pleci, asa cum copiii se plecau inaintea parintilor lor; Si Corneliu, coplesit de respect fata de cineva trimis de Dumnezeu sa-l invete, a cazut la picioarele apostolului sa i se inchine. Petru s-a ingrozit si, ridicandu-l pe sutas, i-a zis: "Scoala-te, si eu sunt om".
16:32 In timp ce solii lui Corneliu s-au dus cu misiunea lor, sutasul "chemase acasa la el rudeniile sale si prietenii cei mai de aproape", ca si ei, impreuna cu el, sa auda predicarea Evangheliei. Cand Petru a ajuns, a gasit o mare multime asteptand doritoare sa asculte cuvintele lui.
16:33 Celor adunati, Petru le-a vorbit in primul rand despre obiceiul iudeilor, spunand ca era socotit ca o calcare a legii ca iudeii sa se amestece in societatea Neamurilor si ca savarsirea acestui lucru aducea dupa sine o pangarire ceremoniala. "Stiti", le-a zis el, "ca nu este ingaduit de Lege unui iudeu sa se insoteasca impreuna cu unul de alt neam sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat. De aceea am venit fara cartire cand m-ati chemat; va intreb dar, cu ce gand ati trimis dupa mine?"
16:34 Atunci, Corneliu a povestit experienta lui si cuvintele ingerului, spunand in incheiere: "Am trimis indata la tine, si bine ai facut ca ai venit. Acum dar, toti suntem aici inaintea lui Dumnezeu, ca sa ascultam tot ce ti-a poruncit Domnul sa ne spui".
16:35 Petru a zis: "In adevar, vad ca Dumnezeu nu este partinitor, ci ca in orice neam, cine se teme de El si lucreaza in neprihanire este primit de El".
16:36 Dupa aceea, multimii aceleia de ascultatori atenti, apostolul le-a predicat pe Hristos - viata Sa, minunile Sale, tradarea si rastignirea Sa, invierea si inaltarea Sa, cum si lucrarea Sa din ceruri, ca Reprezentant si Aparator al omului. Cand Petru a aratat celor de fata pe Isus ca fiind singura nadejde a pacatosului, el
16:37 insusi a inteles mult mai pe deplin insemnatatea viziunii pe care o avusese si inima lui ardea de spiritul adevarului pe care-l prezenta.
16:38 Deodata, vorbirea a fost intrerupta de coborarea Duhului Sfant. "Pe cand rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorat Duhul Sfant peste toti cei ce ascultau Cuvantul." Toti credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti cand au vazut ca darul Duhului Sfant s-a revarsat si peste Neamuri. Caci ii auzeau vorbind in limbi si marind pe Dumnezeu.
16:39 "Atunci Petru a zis: 'Se poate opri apa ca sa nu fie botezati acestia, care au primit Duhul Sfant ca si noi?' Si a poruncit sa fie botezati in Numele Domnului Isus Hristos".
16:40 In felul acesta a fost dusa Evanghelia la aceia care fusesera straini si venetici, facandu-i impreuna partasi cu sfintii si membri ai casei lui Dumnezeu. Convertirea lui Corneliu si a casei lui alcatuia primele roade ale unui seceris ce urma sa fie adunat. Din aceasta casa, mult cuprinzatoarea lucrare a harului s-a raspandit in aceasta cetate pagana.
16:41 Astazi, Dumnezeu cauta suflete atat printre cei de sus, cat si printre cei de jos. Sunt multi asemenea lui Corneliu, oameni pe care Domnul doreste sa-i alature lucrarii Sale din lume. Simpatiile lor sunt legate de poporul lui Dumnezeu, insa legaturile care ii tin de lume ii tin cu tarie. Pentru a lua pozitie pentru Hristos se cere curaj moral din partea lor. Trebuie sa se depuna straduinte deosebite pentru aceste suflete care sunt intr-o asa de mare
16:42 primejdie din pricina raspunderilor si legaturilor lor de societate.
16:43 Dumnezeu cheama lucratori umili si zelosi, care sa duca Evanghelia la clasele cele mai de sus. Minuni vor fi savarsite in convertiri sincere - minuni care nu se zaresc acum. Oamenii cei mai mari ai acestui pamant nu sunt mai presus de puterea unui Dumnezeu ce lucreaza prin minuni. Daca aceia care lucreaza impreuna cu El vor fi oameni care sa stie sa foloseasca ocaziile, facandu-si datoria cu curaj si credinciosie, Dumnezeu va converti oameni care ocupa pozitii de raspunderi, oameni invatati si cu influenta. Prin puterea Duhului Sfant, multi vor primi principiile divine. Convertiti la adevar, ei vor deveni unelte in mana lui Dumnezeu pentru a transmite si altora lumina. Ei vor avea o povara deosebita pentru alte suflete din aceasta clasa neglijata. Timp si bani vor fi consacrati lucrarii Domnului si noi destoinicii si puteri se vor adauga bisericii.
16:44 Deoarece Corneliu traise in ascultare deplina de toata invatatura primita, Dumnezeu a randuit in asa fel lucrurile, incat i s-a facut cunoscut mai mult adevar. Un sol din curtile ceresti a fost trimis atat la ofiterul roman, cat si la Petru, pentru ca Corneliu sa poata ajunge in legatura cu cineva care putea sa-l conduca la o lumina mai mare.
16:45 In lumea noastra sunt multi aceia care se gasesc mai aproape de Imparatia lui Dumnezeu decat ne inchipuim noi. In aceasta intunecata lume a pacatului, Domnul are multe pietre pretioase, la care va calauzi pe solii Sai. Pretutindeni se gasesc dintre aceia care vor lua pozitie pentru Hristos. Multi vor pretui intelepciunea de la Dumnezeu mai presus decat orice castig pamantesc si vor ajunge credinciosi purtatori de lumina.
16:46 Constransi de iubirea lui Hristos, ei vor determina pe altii sa vina la El.
16:47 Cand fratii din Iudea au auzit ca Petru intrase in casa unuia dintre Neamuri si a predicat celor adunati acolo, au fost surprinsi si s-au simtit jigniti. Ei se temeau ca nu cumva un asemenea curs al lucrurilor, care lor li se parea indraznet, sa aiba drept urmare zadarnicirea propriei lor invataturi. La prima ocazie, cand l-au intalnit pe Petru, l-au intampinat cu aspra mustrare, zicand: "Ai intrat in casa la niste oameni netaiati imprejur si ai mancat cu ei".
16:48 Petru le-a pus in fata intreaga situatie. Le-a istorisit experienta sa in legatura cu viziunea si a sustinut ca, prin aceasta, el a fost indrumat sa nu mai faca deosebirea ceremoniala dintre circumcis si necircumcis si nici sa nu mai socoteasca pe cei dintre Neamuri ca fiind necurati. El le-a vorbit despre porunca ce-i fusese data de a merge la Neamuri, despre venirea solilor, despre calatoria sa la Cezarea si despre intalnirea cu Corneliu. El le-a relatat esenta convorbirii sale cu sutasul, in timpul careia acesta din urma ii vorbise despre vedenia prin care fusese indrumat sa trimita dupa Petru.
16:49 "Cum am inceput sa vorbesc", a zis el, povestind experienta sa, "Duhul Sfant S-a pogorat peste ei ca si peste noi la inceput. Si mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: 'Ioan a botezat cu apa, dar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant'. Deci, daca Dumnezeu le-a dat acelasi dar, ca si noua, care am crezut in Domnul Isus Hristos, cine eram eu sa ma impotrivesc lui Dumnezeu?"
16:50 Auzind acest raport, fratii n-au mai zis nimic. Convinsi ca umblarea lui Petru era intru totul implinirea planului lui Dumnezeu si ca prejudecatile si exclusivismul lor erau cu totul potrivnice spiritului Evangheliei, ei au preamarit pe Dumnezeu, zicand: "Dumnezeu a dat deci si Neamurilor pocainta, ca sa aiba viata".
16:51 In felul acesta, fara sa fie discutii intre ei, prejudecata a fost infranta, exclusivismul statornicit prin obisnuinta de veacuri a fost parasit si s-a deschis calea ca Evanghelia sa fie vestita la Neamuri.