Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor, 15


15:1 Cap. 13 - Zile de pregatire

15:2 Dupa botezul sau, Pavel a incetat postul si "a ramas cateva zile cu ucenicii, care erau in Damasc. Si, indata, el a inceput sa propovaduiasca in sinagogi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu". Cu multa indrazneala el vestea pe Isus din Nazaret ca fiind indelung asteptatul Mesia, care "a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; "a fost ingropat si a inviat a treia zi", dupa cum a fost vazut de cei doisprezece si de altii. "Dupa ei toti", a adaugat Pavel, "ca unei starpituri, mi S-a aratat si mie" (1Cor.15,3.4.8). Argumentele lui din profetie erau asa de convingatoare si straduintele lui erau asa de vadit insotite de puterea lui Dumnezeu, incat iudeii erau dati de rusine si facuti neinstare sa-i raspunda.

15:3 Vestile despre convertirea lui Pavel au ajuns la urechile iudeilor ca o mare surpriza. El, care plecase la Damasc "cu putere si invoire de la preotii cei mai de seama" (Fapte 26, 12), spre a gasi si a urmari pe credinciosi, predica acum

15:4 Evanghelia unui Mantuitor rastignit si inaltat, intarind mainile acelora care erau deja ucenicii ei si aducand neincetat noi convertiti la credinta careia i se impotrivise atat de crunt.

15:5 Mai inainte, Pavel fusese cunoscut ca un zelos aparator al religiei iudaice si un neobosit prigonitor al urmasilor lui Isus. Curajos, independent si staruitor, talentele si educatia lui l-ar fi facut destoinic sa slujeasca aproape in orice ramura de activitate. El putea judeca cu o extraordinara limpezime si, prin sarcasmul sau usturator, putea sa aseze pe potrivnicul sau intr-o lumina de neinvidiat. Iar acum, iudeii vedeau pe acest tanar neobisnuit de promitator, unit cu aceia pe care mai inainte el ii prigonea, predicand fara teama in numele lui Isus.

15:6 Uciderea unui general in lupta inseamna o pierdere pentru armata lui, insa moartea sa nu da puteri noi dusmanului. Dar, cand un barbat de vaza se alatura fortelor potrivnice, nu numai ca se pierd serviciile lui, dar cei carora se alatura dobandesc un categoric avantaj. Saul din Tars, in drumul sau spre Damasc, ar fi putut sa fie foarte usor lovit de moarte de Domnul si astfel puterea prigonitoare ar fi fost foarte mult slabita. Dar, in providenta Sa, Dumnezeu nu numai ca a crutat viata lui Saul, ci l-a si convertit, in felul acesta transferand un luptator de frunte din tabara vrajmasului in aceea a lui Hristos. Vorbitor elocvent si critic aspru, Pavel, cu o fire hotarata si un curaj cutezator, avea tocmai acele insusiri de care era nevoie in prima biserica.

15:7 Cand Pavel predica pe Hristos in Damasc, toti aceia care il auzeau ramaneau incremeniti si ziceau: "Nu este el acela care facea prapad

15:8 in Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Si n-a venit el aici ca sa-i aduca legati inaintea preotilor celor mai de seama?" Pavel declara ca schimbarea credintei sale nu fusese determinata de un impuls sau de fanatism, ci el ajunsese la aceasta printr-o dovada covarsitoare. In felul lui de prezentare a Evangheliei, el a cautat sa lamureasca profetiile cu privire la prima venire a lui Hristos. El a aratat, in mod convingator, ca aceste profetii se implinisera intocmai in Isus din Nazaret. Temelia credintei lui erau cuvantul cel sigur al profetiei.

15:9 In timp ce Pavel continua sa indemne pe inmarmuritii sai ascultatori "sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu" (Fapte 26,20), el "se intarea din ce in ce mai mult si facea de rusine pe iudeii care locuiau in Damasc, dovedind ca Isus este Hristosul". Insa multi si-au impietrit inimile, refuzand sa raspunda soliei sale si in curand uimirea lor cu privire la convertirea lui s-a schimbat intr-o ura neimpacata, asemenea aceleia pe care o aratasera fata de Isus.

15:10 Impotrivirea a devenit atat de inversunata, incat nu i s-a mai ingaduit lui Pavel sa-si continue lucrarea in Damasc. Un sol ceresc il indemna sa plece pentru o vreme; si el s-a dus "in Arabia" (Gal. 1,17), unde a gasit un loc retras si in siguranta.

15:11 Aici, in singuratatea desertului, Pavel a avut din belsug ocazia sa studieze si sa mediteze in liniste. In tihna, el si-a revizuit experientele sale din trecut si a facut o temeinica lucrare de pocainta. El L-a cautat pe Dumnezeu cu toata inima sa, neodihnindu-se pana ce n-a stiut cu certitudine ca pocainta lui a fost primita si pacatul sau iertat. El tanjea dupa asigurarea ca Isus avea sa fie cu el in lucrarea sa viitoare. El si-a golit sufletul de

15:12 prejudecatile si traditiile care pana aici ii modelasera viata si a primit invatatura de la Izvorul adevarului. Isus i-a vorbit si l-a intarit in credinta, revarsand asupra lui o bogata masura de intelepciune si har.

15:13 Cand mintea omului este adusa in comuniune cu mintea lui Dumnezeu, cel marginit cu Cel Nemarginit, efectul asupra corpului, mintii si sufletului este mai presus de orice posibilitate de pretuire. Intr-o asemenea comuniune se gaseste cea mai inalta educatie. Aceasta este metoda lui Dumnezeu de dezvoltare. "Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu" (Iov 22, 21) este solia Sa catre omenire.

15:14 Solemna insarcinare, ce a fost data lui Pavel cu ocazia convorbirii lui cu Anania, apasa cu crescanda greutate asupra inimii sale, cand, ca raspuns la cuvintele: "Frate Saule, capata-ti din nou vederea!", Pavel a privit pentru prima data fata acestui cucernic barbat, Anania. Sub inspiratia Duhului Sfant, el i-a zis: "Dumnezeul parintilor nostri te-a ales sa cunosti voia Lui, sa vezi pe cel neprihanit si sa auzi cuvinte din gura Lui; caci Ii vei fi martor fata de toti oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai vazut si auzit. Si acum, ce zabovesti? Scoala-te, primeste botezul, si fii spalat de pacatele tale, chemand Numele Domnului" (Fapte 22,13-16).

15:15 Cuvintele acestea erau in armonie cu declaratia lui Isus, care, atunci cand l-a oprit pe Saul in drumul sau spre Damasc, a spus: "M-am aratat tie, ca sa te pun slujitor si martor atat al lucrurilor pe care le-ai vazut, cat si al lucrurilor pe care Ma vei vedea facandu-le. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia

15:16 si din mijlocul Neamurilor, la care te trimit, ca sa le deschizi ochii sa se intoarca de la intuneric la lumina si de sub puterea Satanei la Dumnezeu; si sa primeasca, prin credinta in Mine, iertare de pacate si mostenirea impreuna cu cei sfintiti" (Fapte 26,16-18).

15:17 Meditand tot mai mult asupra acestor lucruri in inima sa, Pavel a inteles din ce in ce mai clar insemnatatea chemarii sale "sa fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu" (1Cor. 1,1). Chemarea sa venise "nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos si prin Dumnezeu Tatal" (Gal. 1,1). Maretia lucrarii ce-i statea inainte l-a facut sa studieze mai mult Sfintele Scripturi, spre a putea predica Evanghelia "nu cu intelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos sa fie facuta zadarnica", "ci intr-o dovada data de Duhul si de putere, pentru ca credinta tuturor acelora care aud sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu" (1Cor.1,17; 2,4.5).

15:18 Cercetand Scripturile, Pavel a aflat ca in cursul veacurilor, dintre cei "care au fost chemati" nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari, si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa mantuiasca pe cele ce sunt; pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu" (1 Cor. 1, 26-29). Si astfel, privind intelepciunea lumii in lumina crucii, Pavel s-a hotarat sa nu cunoasca "altceva decat

15:19 pe Isus Hristos si pe El rastignit" (1 Cor. 2, 2).

15:20 In tot timpul lucrarii sale de mai tarziu, Pavel nu a pierdut niciodata din vedere Izvorul intelepciunii si puterii sale. Ascultati-l ce spune el cu ani mai tarziu: "Pentru mine a trai este Hristos" (Filip. 1, 21). Si iarasi: "Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate" ca sa castig pe Hristos si sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta. Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui" (Filip. 3, 8-10).

15:21 Din Arabia, Pavel s-a intors "din nou la Damasc" "si propovaduia cu indrazneala in Numele Domnului". Neinstare sa infrunte intelepciunea argumentelor lui, "ei cautau sa-l omoare". Portile cetatii erau pazite zi si noapte cu strasnicie ca sa nu il scape. Aceasta vreme de stramtorare i-a facut pe ucenici sa-L caute pe Dumnezeu cu toata seriozitatea; si, in cele din urma, "intr-o noapte, ucenicii l-au luat si l-au coborat prin zid, dandu-l jos intr-o cosnita" (Fapte 9, 25).

15:22 Dupa ce a scapat din Damasc, Pavel s-a dus la Ierusalim, cam dupa trei ani de la convertirea sa. Scopul principal al acestei vizite, dupa cum el insusi declara mai tarziu, a fost "ca sa vada pe Petru" (Gal. 1,18). Ajungand in cetatea unde odinioara fusese bine cunoscut ca "Saul prigonitorul", el "a cautat sa se lipeasca de ucenic; dar toti se temeau de el, caci nu puteau sa creada

15:23 ca este ucenic". Le venea foarte greu sa creada ca un Fariseu atat de bigot si unul care facuse atat de mult spre a nimici biserica ar fi putut ajunge un sincer urmas al lui Isus. "Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli si le-a istorisit cum, pe drum, Saul vazuse pe Domnul, care i-a vorbit si cum in Damasc propovaduise cu indrazneala in Numele lui Isus".

15:24 Auzind acestea, ucenicii l-au primit ca pe unul dintre ai lor. La scurt timp, ei au avut dovada sinceritatii experientei sale crestine. Viitorul apostol al Neamurilor era acum in cetatea unde traiau multi dintre prietenii lui de odinioara; si acestor conducatori iudei el dorea sa le lamureasca profetiile cu privire la Mesia, care se implinisera prin venirea Mantuitorului. Pavel era incredintat ca acesti invatatori ai lui Israel, cu care fusese odata in relatii asa bune, erau tot asa de sinceri si curati la inima dupa cum fusese si el. Insa el socotise gresit spiritul fratilor sai iudei si de aceea a avut de suferit o amara dezamagire in privinta rapidei lor convertiri. Desi "propovaduia cu indrazneala in Numele Domnului" si avea discutii puternice "cu evreii care vorbeau greceste", totusi aceia care stateau in capul bisericii iudaice nu au vrut sa creada, "ci cautau sa-l omoare". Inima i s-a umplut de intristare. Bucuros, el si-ar fi dat chiar si viata, daca in felul acesta ar fi putut castiga pe unii la adevar. Cu rusine, el si-a amintit de partea activa pe care o luase cu ocazia martiriului lui Stefan; si, acum, in stradania sa de a sterge pata ce statea asupra unuia atat de pe nedrept invinuit, el cauta sa apere adevarul pentru care Stefan isi daduse viata.

15:25 Simtind povara pentru aceia care refuzau sa creada, Pavel se ruga in templu, dupa cum insusi marturiseste mai tarziu, cand a avut o viziune; i s-a aratat un sol ceresc care i-a zis: "Grabeste-te, iesi iute din Ierusalim, caci nu vor primi marturisirea ta despre Mine" (Fapte 22,18).

15:26 Pavel era inclinat sa ramana la Ierusalim, unde putea da piept impotrivirii. Pentru el, i se parea o fapta de lasitate sa fuga, daca ramanand ar fi fost in stare sa convinga pe vreunul din indarjitii iudei despre adevarul soliei Evangheliei, chiar daca aceasta ramanere l-ar fi costat viata. Si, de aceea, el a raspuns: "Doamne, ei stiu ca eu bagam in temnita si bateam prin sinagogi pe cei ce cred in Tine; si ca, atunci cand se varsa sangele lui Stefan, martorul Tau, eram si eu de fata. Imi uneam incuviintarea mea cu a celorlalti si pazeam hainele celor ce-l omorau". Dar nu era in planul lui Dumnezeu ca servul Sau sa-si primejduiasca, fara de trebuinta, viata; si solul ceresc a raspuns: "Du-te, caci te voi trimite departe la Neamuri" (Fapte 22,19-21).

15:27 Afland de aceasta viziune, fratii au grabit plecarea in secret a lui Pavel din Ierusalim, de teama sa nu fie omorat. "L-au dus la Cezarea, si l-au pornit la Tars". Plecarea lui Pavel a oprit pentru o vreme prigoana inversunata din partea iudeilor, si biserica a avut un timp de liniste, in care multi au fost adaugati la numarul credinciosilor.