13:2 Dupa moartea lui Stefan, impotriva credinciosilor din Ierusalim s-a starnit o prigoana atat de cumplita, incat ei "s-au imprastiat prin partile Iudeii si ale Samariei". Saul "facea prapad in Biserica; intra prin case, lua cu sila pe barbati si pe femei, si-i arunca in temnita". Despre ravna lui in aceasta lucrare nemiloasa el vorbeste astfel mai tarziu: "Si eu, ce-i drept, credeam ca trebuie sa fac multe lucruri impotriva Numelui lui Isus din Nazaret, si asa am si facut in Ierusalim. Am aruncat in temnita pe multi sfinti" I-am pedepsit adesea in toate sinagogile si imi dadeam toata silinta ca sa-i fac sa huleasca. In pornirea mea nebuna impotriva lor, ii prigoneam pana si in cetatile straine". Ca nu numai Stefan a suferit moartea se poate vedea din insasi cuvintele lui Saul: "Si, cand erau osanditi la moarte, imi dadeam si eu votul impotriva lor" (Fapte26,9-11).