12:1 Cap. 10 - Primul martir crestin
12:2 Stefan, cel dintai dintre cei sapte diaconi, era un barbat cu o profunda piosenie si o mare credinta. Desi iudeu prin nastere, el vorbea greceste si era cunoscator al obiceiurilor si felului de purtare al grecilor. De aceea, el a avut ocazia sa predice Evanghelia in sinagogile iudeilor greci. El era foarte activ pentru cauza lui Hristos si vestea cu mult curaj credinta sa. Rabini invatati, cum si doctori in cele ale legilor purtau discutii publice cu el, sperand cu multa siguranta ca vor putea dobandi o biruinta usoara. "Dar nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si Duhului cu care vorbea el". Nu numai ca el vorbea in puterea Duhului Sfant, insa se vedea lamurit ca era un cercetator al profetiilor si invatat in toate cele ale legii. Cu iscusinta, apara adevarurile pe care le sustinea si infrangea cu totul pe potrivnicii lui. Cu el s-a implinit fagaduinta: "Tineti bine minte sa nu ganditi mai dinainte ce veti raspunde; caci va voi da
12:3 o gura si o intelepciune, careia nu-i vor putea raspunde, nici sta impotriva toti potrivnicii vostri" (Luca 21,14.15).
12:4 Cand preotii si mai marii au vazut puterea care insotea predicarea lui Stefan, s-au umplut de o ura amara. In loc sa cedeze dovezii pe care el le-o infatisa, ei s-au hotarat sa aduca la tacere vocea sa, omorandu-l. In diferite ocazii, ei au mituit autoritatile romane sa nu intervina cand iudeii isi facusera singuri dreptate, judecand, condamnand si executand pe intemnitati, potrivit cu obiceiul lor national. Vrajmasii lui Stefan nu se indoiau ca puteau sa foloseasca din nou aceeasi cale fara nici o primejdie pentru ei. Astfel, ei s-au hotarat sa-si asume riscul consecintelor si astfel l-au prins pe Stefan si l-au dus inaintea Sinedriului, pentru a fi judecat.
12:5 Iudei invatati din localitati apropiate au fost convocati ca sa combata argumentele intemnitatului. Saul din Tars era de fata si a avut un rol important in combaterea lui Stefan. El a folosit greutatea elocventei si logica rabinilor, in cazul acesta, spre a-i convinge pe oameni ca Stefan predica invataturi inselatoare si primejdioase; dar, in Stefan, el a intalnit pe unul care avea o deplina intelegere a planului lui Dumnezeu in raspandirea Evangheliei la alte neamuri.
12:6 Fiindca preotii si mai marii nu puteau infrange intelepciunea clara si linistita a lui Stefan, s-au hotarat ca, prin el, sa dea un exemplu; si, in timp ce-si satisfaceau ura lor razbunatoare, voiau ca prin infricare sa opreasca pe altii de a primi credinta lui. Au fost tocmiti martori care sa dea marturie mincinoasa,
12:7 cum ca ei l-ar fi auzit rostind cuvinte hulitoare impotriva templului si a Legii. "L-am auzit zicand", declarau ei, "ca acest Isus din Nazaret va darama locasul acesta si va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise".
12:8 Pe cand Stefan statea fata in fata cu judecatorii sai, pentru a raspunde acuzatiei de hula, o lumina cereasca a stralucit asupra chipului sau si "toti cei ce sedeau in Sobor s-au uitat tinta la Stefan, si fata lui li s-a aratat ca o fata de inger". Multi din cei care au privit aceasta lumina au tremurat si si-au acoperit fetele, insa necredinta si prejudecata cerbicoasa a mai marilor nu s-a clatinat.
12:9 Cand Stefan a fost intrebat cu privire la adevarul vinei ce i se aducea, el si-a inceput apararea cu o voce clara si patrunzatoare, ce rasuna in intreaga sala a soborului. In cuvinte care au tinut sala ca vrajita, el a inceput sa reaminteasca istoria poporului ales al lui Dumnezeu. El a dovedit o cunoastere deplina a economiei iudaice, cum si a interpretarii ei spirituale, manifestate acum prin Hristos. El a repetat cuvintele lui Moise, care profetizau pe Mesia: "Domnul, Dumnezeul vostru, va va ridica dintre fratii vostri un prooroc ca mine; de el sa ascultati". El a aratat in mod lamurit credinciosia sa fata de Dumnezeu si fata de credinta iudaica, in timp ce arata ca legea in care se incredeau iudeii pentru mantuire nu a fost in stare sa scape pe Israel de idolatrie. El a legat pe Isus de intreaga istorie a iudeilor. El s-a referit la cladirea templului lui Solomon, cum si la cuvintele atat ale lui Solomon, cat si ale lui Isaia: "Dar Cel Prea Inalt nu locuieste in locasuri facute de maini omenesti, cum zice proorocul: 'Cerul este scaunul Meu de domnie, si pamantul este asternutul picioarelor Mele. Ce fel de casa Imi
12:10 veti zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihna? N-a facut mana Mea toate aceste lucruri?'"
12:11 Cand Stefan a ajuns la acest punct, intre oameni s-a produs un tumult. Cand el a facut legatura intre Hristos si profetii, si cand a vorbit despre templu, preotul, pretinzand a fi coplesit de oroare, si-a sfasiat vesmintele. Pentru Stefan, lucrul acesta era un semnal ca in curand glasul lui va fi adus la tacere pentru totdeauna. El a vazut impotrivirea cu care erau intampinate cuvintele lui si si-a dat seama ca isi rostea ultima sa marturie. Desi era in mijlocul predicarii sale, totusi a incheiat-o brusc.
12:12 Deodata, curmand firul istoriei pe care o desfasurase si intorcandu-se spre judecatorii lui infuriati, el a strigat: "Oameni tari la cerbice, netaiati imprejur cu inima si cu urechile! Voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant. Cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi. Pe care din prooroci nu i-au prigonit parintii vostri? Au omorat pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihanit, pe care L-ati vandut acum si L-ati omorat, voi care ati primit Legea data prin ingeri si n-ati pazit-o!"
12:13 La aceste cuvinte, preotii si mai marii si-au iesit din fire de manie. Actionand mai mult asemenea fiarelor de prada decat ca fiinte omenesti, ei s-au napustit asupra lui Stefan, scrasnind din dinti. Pe fata lor plina de cruzime, intemnitatul si-a citit soarta, insa nu s-a clatinat. Pentru el, teama de moarte disparuse. Asupra lui, furia preotilor si multimea agitata nu exercitau nici un fel de groaza. Scena dinaintea lui a disparut. Lui i se deschisesera portile cerului si, privind inauntru, a vazut slava curtilor ceresti ale lui Dumnezeu si pe Hristos, ca si cum atunci S-ar fi ridicat de pe
12:14 tron, stand gata sa-l sprijine pe servul Sau. In cuvinte triumfale, Stefan a exclamat: "Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu".
12:15 In timp ce el a descris scena plina de slava asupra careia ii erau atintiti ochii, faptul acesta era mai mult decat puteau suporta prigonitorii lui. Astupandu-si urechile ca sa nu mai auda cuvintele sale si racnind, acestia s-au napustit furiosi asupra lui si "l-au tarat afara din cetate". "Si aruncau cu pietre in Stefan, care se ruga si zicea: 'Doamne Isuse, primeste duhul meu!' Apoi, a ingenuncheat si a strigat cu glas tare: 'Doamne, nu le tinea in seama pacatul acesta!' Si, dupa aceste vorbe, a adormit."
12:16 Nici o sentinta legala nu fusese pronuntata in cazul lui Stefan, insa autoritatile romane au fost mituite cu mari sume de bani pentru a nu mai face cercetari in aceasta privinta.
12:17 Martiriul lui Stefan a facut o adanca impresie asupra tuturor celor care au fost martori ai acestei scene. Amintirea sigiliului lui Dumnezeu pe fata sa, ca si cuvintele lui, care au miscat fiecare suflet al celor care le-au auzit, reveneau in mintea celor care fusesera de fata si marturiseau despre adevarul pe care el il vestise. Moartea lui a fost o dureroasa incercare pentru biserica, dar ea a avut ca urmare constientizarea lui Saul, care nu putea sa stearga din mintea sa credinta si neclintirea martirului, cum si slava care se odihnea pe fata sa. Cu ocazia judecarii si mortii lui Stefan, Saul fusese plin de un zel nebun. Dupa aceea, insa, convingerea sa tainica, ca Stefan fusese onorat de Dumnezeu in timp ce oamenii il batjocoreau, l-a facut pe Saul sa fie plin
12:18 de manie. Saul a continuat sa-i prigoneasca pe credinciosii din biserica lui Dumnezeu, urmarindu-i cu inversunare, prinzandu-i prin casele lor si dandu-i pe mana preotilor si mai marilor spre a fi inchisi si omorati. Zelul lui de a prigoni a adus groaza in mijlocul crestinilor din Ierusalim. Autoritatile romane nu au depus nici un efort deosebit pentru a opri lucrarea cruda, ci, in ascuns, i-au ajutat pe iudei, pentru ca astfel sa-i induplece si sa le castige simpatia.
12:19 Dupa moartea lui Stefan, Saul a fost ales ca membru al Sinedriului, avandu-se in vedere contributia lui cu acea ocazie. Pentru o vreme, el a fost un puternic instrument in mainile lui Satana spre a-si implini razvratirea sa impotriva Fiului lui Dumnezeu. Dar, in curand, acest neobosit prigonitor avea sa fie folosit la cladirea bisericii pe care acum o darama. Cineva mai puternic decat Satana il alesese pe Saul sa ia locul lui Stefan, pentru ca sa predice si sa sufere pentru Numele Sau si sa raspandeasca in lung si in lat vestea cea buna a mantuirii prin sangele Sau.