Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor, 10


10:1 Cap. 8 - Inaintea sinedriului

10:2 Crucea, acest instrument al rusinii si torturii, a adus nadejde si mantuire lumii. Ucenicii nu erau decat niste oameni umili, fara bogatie si fara nici o alta arma decat Cuvantul lui Dumnezeu; totusi, in puterea lui Hristos, ei au mers inainte sa spuna minunata istorie a ieslei si a crucii si sa triumfe asupra oricarei impotriviri. Fara nici o onoare sau recunoastere pamanteasca, ei erau eroi ai credintei. De pe buzele lor au iesit cuvinte de intelepciune care au zguduit lumea.

10:3 In Ierusalim, unde existau cele mai mari prejudecati si unde predominau cele mai confuze idei cu privire la Cel care fusese rastignit ca un raufacator, ucenicii au continuat sa rosteasca, plini de curaj, cuvintele vietii, prezentand inaintea iudeilor lucrarea si misiunea lui Hristos, rastignirea, invierea si inaltarea Sa. Preotii si mai marii au ascultat cu uimire marturia clara si indrazneata a apostolilor. Puterea Mantuitorului inviat venise in adevar asupra

10:4 ucenicilor si lucrarea lor era insotita de semne si minuni care faceau ca zilnic numarul credinciosilor sa creasca. De-a lungul strazilor, pe unde aveau sa treaca ucenicii, oamenii ii asezau pe bolnavii lor "pe paturi si pe asternuturi, pentru ca, atunci cand va trece Petru, macar umbra lui sa treaca peste vreunul din ei". Erau adusi acolo si cei tulburati de spirite necurate. Multimile se adunau in jurul lor si cei tamaduiti scoteau strigate de lauda la adresa lui Dumnezeu si slaveau numele Mantuitorului.

10:5 Preotii si conducatorii au vazut ca Hristos era inaltat mai presus decat ei. Cand Saducheii, care nu credeau in inviere, au auzit pe apostoli declarand ca Hristos inviase din morti, s-au maniat, intelegand ca, daca apostolilor li se ingaduie sa predice un Mantuitor inaltat si sa savarseasca minuni in numele Sau, atunci invatatura ca nu va fi nici o inviere avea sa fie lepadata de toti si in curand secta Saducheilor avea sa dispara. Fariseii erau maniosi, deoarece observau ca tendinta invataturii ucenicilor era aceea de a submina ceremoniile iudaice si a face fara de valoare aducerea jertfelor.

10:6 Pana aici, toate stradaniile depuse pentru a inabusi noua invatatura fusesera in zadar; insa acum, atat Fariseii, cat si Saducheii au hotarat ca lucrarea ucenicilor trebuie oprita, deoarece ii dovedea vinovati de moartea lui Isus. Plini de manie, preotii au pus cu violenta mana pe Petru si pe Ioan si i-au bagat in temnita de obste.

10:7 In mod vadit, conducatorii natiunii iudaice au dat gres in a implini planul lui Dumnezeu cu poporul Sau ales. Aceia

10:8 pe care Domnul ii facuse depozitarii adevarului s-au dovedit a fi necredinciosi in ceea ce li se incredintase si Dumnezeu i-a ales pe altii sa faca lucrarea Sa. In vorbirea lor, acesti conducatori au dat un mare avant lucrarii pe care ei o numeau o indreptatita manie impotriva celor care inlaturau invataturile placute lor. Ei nu admiteau nici chiar posibilitatea ca ei insisi sa nu fi inteles bine Cuvantul sau sa fi interpretat sau aplicat gresit Scripturile. Ei lucrau asemenea oamenilor care si-au pierdut mintea. Ce drept aveau acesti invatatori, spuneau ei, unii dintre ei fiind simpli pescari, sa prezinte idei potrivnice invataturilor pe care noi le-am dat oamenilor? Fiind hotarati a inabusi raspandirea acestor idei, ei au aruncat in temnita pe cei care le propovaduiau.

10:9 Ucenicii nu au fost intimidati si nici nu s-au descurajat in urma acestui tratament. Duhul Sfant le reamintea cuvintele rostite de Hristos: "Robul nu este mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi. Dar va vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru ca ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis". "Au sa va dea afara din sinagogi; ba inca, va veni vremea cand oricine va va ucide, sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu". "V-am spus aceste lucruri pentru ca, atunci cand va veni ceasul sa se implineasca, sa va aduceti aminte ca vi le-am spus" (Ioan 15,20.21; 16,2.4).

10:10 Dumnezeul cerului, puternicul Stapanitor al Universului, a luat in mana Sa problema intemnitarii ucenicilor; caci oameni se luptau impotriva lucrarii Sale. In timpul noptii,

10:11 ingerul Domnului a deschis portile inchisorii si a spus ucenicilor: "Duceti-va, stati in templu si vestiti norodului toate cuvintele vietii acesteia". Porunca aceasta era intr-o directa opozitie cu ordinul dat de catre conducatorii iudei; dar oare au spus apostolii: "Noi nu putem face aceasta pana nu ne vom consfatui cu judecatorii si nu vom primi ingaduinta de la ei?" Nu; Dumnezeu a spus: "Duceti-va" si ei au ascultat. "Au intrat dis-de-dimineata in templu si au inceput sa invete".

10:12 Cand Petru si Ioan au aparut in mijlocul credinciosilor si au povestit cum ingerul i-a condus direct prin mijlocul grupei de ostasi ce pazeau inchisoarea, poruncindu-le sa reinceapa lucrarea ce fusese intrerupta, fratii au fost cuprinsi de uimire si bucurie.

10:13 In timpul acesta, marele preot impreuna cu ceilalti care erau cu el "au adunat Soborul si pe toata batranimea fiilor lui Israel". Preotii si conducatorii au hotarat sa arunce asupra ucenicilor vina razvratirii, sa-i invinuiasca de omorarea lui Anania si Safira si de uneltirea de a deposeda pe preoti de autoritatea lor. Ei nadajduiau ca, in felul acesta, sa atate multimea ca ea sa le faca ucenicilor asa cum I-au facut lui Isus. Ei erau constienti de faptul ca multi dintre cei care nu primisera invataturile lui Hristos erau obositi de conducerea arbitrara a autoritatilor iudaice si ca erau foarte doritori de o schimbare. Preotii se temeau ca, daca acesti nemultumiti aveau sa primeasca adevarurile propovaduite de apostoli si sa-L recunoasca pe Isus ca Mesia, mania intregului popor s-ar fi ridicat impotriva conducatorilor religiosi, care ar fi fost facuti sa dea socoteala

10:14 de omorarea lui Hristos. Ei s-au hotarat sa ia masuri puternice pentru a preveni aceasta.

10:15 Cand au trimis dupa intemnitati, ca acestia sa fie adusi inaintea lor, mare le-a fost uimirea cand li s-a adus vestea ca usile inchisorii fusesera gasite bine zavorate si strajerii stand inaintea lor, dar ca intemnitatii nu puteau fi gasiti nicaieri.

10:16 In curand, le-a fost adus un raport uluitor: "Iata ca oamenii pe care i-ati bagat in temnita stau in templu si invata pe norod. Atunci, capitanul templului a plecat cu aprozii si i-au adus; dar nu cu sila, caci se temeau sa nu fie ucisi cu pietre de norod".

10:17 Desi apostolii au fost eliberati in mod minunat din inchisoare, cu toate acestea, ei nu scapasera de ancheta si pedeapsa. Cand a fost cu ei, Hristos le-a spus: "Luati seama la voi insiva. Au sa va dea pe mana soboarelor judecatoresti" (Marcu 13,9). Trimitand un inger ca sa-i scape, Dumnezeu le-a dat o dovada a iubirii Sale si o asigurare a prezentei Sale. Acum, partea lor era sa sufere pentru Acela a carui Evanghelie o predicau.

10:18 In istoria profetilor si a apostolilor, sunt multe exemple nobile de sincera credinciosie fata de Dumnezeu. Martorii lui Hristos au suferit mai bine inchisoarea, tortura si moartea decat sa calce poruncile lui Dumnezeu. Raportul ce ne este lasat despre Petru si Ioan este tot atat de eroic ca si al oricarui altul din dispensatiunea evanghelica. Cand s-au gasit pentru a doua oara inaintea oamenilor acelora care pareau hotarati in ce priveste nimicirea lor, in cuvintele si in atitudinea ucenicilor nu se putea intrezari nici o teama si nici o sovaire. Si, cand marele preot a spus: "Nu v-am poruncit cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in

10:19 Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si cautati sa aruncati asupra noastra sangele acelui om", Petru a raspuns: "Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni". Un inger din cer a fost cel care i-a scapat din temnita si le-a poruncit sa invete in templu. Urmand indrumarile lui, ei au ascultat porunca divina si lucrul acesta trebuia sa continue sa-l faca oricat i-ar fi costat aceasta.

10:20 Atunci, Duhul inspiratiei a venit asupra ucenicilor; invinuitii au devenit invinuitori, aruncand asupra celor care alcatuiau soborul vina de a fi omorat pe Hristos. "Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Isus", a spus Petru, "pe care voi L-ati omorat, atarnandu-L pe lemn. Pe acest Isus Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui, si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El".

10:21 Atat de inraiti si infuriati erau iudeii cand au auzit aceste cuvinte, incat au hotarat ca, fara sa mai continue judecata sau fara vreo imputernicire din partea autoritatilor romane, sa-i omoare pe intemnitati. Deja vinovati de sangele lui Hristos, ei erau nerabdatori sa-si manjeasca mainile cu sangele ucenicilor Sai.

10:22 Dar in soborul acela era un barbat care a recunoscut glasul lui Dumnezeu in cuvintele rostite de ucenici. Acesta era Gamaliel, un Fariseu cu un nume bun, un barbat invatat si cu o pozitie inalta. Mintea sa limpede a vazut ca pasul spre violenta pe care gandeau preotii sa-l faca avea sa atraga dupa el urmari grozave. Inainte de a vorbi celor de fata, el

10:23 ceru ca intemnitatii sa fie scosi afara. El cunostea destul de bine elementele cu care aveau de-a face; el stia ca ucigasii lui Hristos nu s-ar fi dat inapoi de la nimic in privinta aducerii la indeplinire a planului lor.

10:24 El a inceput sa vorbeasca foarte cugetat si linistit, zicand: "Barbati Israeliti, luati seama bine ce aveti de gand sa faceti oamenilor acestora. Caci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea ca el este ceva, si la care s-au alipit aproape patru sute de barbati. El a fost omorat si toti cei ce il urmasera au fost risipiti si nimiciti. Dupa el s-a ivit Iuda Galileanul, pe vremea inscrierii, si a tras mult norod de partea lui: a pierit si el, si toti cei ce il urmasera au fost risipiti. Si acum, eu va spun: 'Nu mai necajiti pe oamenii acestia, si lasati-i in pace. Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar daca este de la Dumnezeu, n-o veti putea nimici. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu".

10:25 Preotii au vazut ca fiind buna pozitia si parerea aceasta si au fost nevoiti sa fie de acord cu Gamaliel. Totusi, cu greu putea fi infranta prejudecata si ura lor. Fara tragere de inima, dupa ce au batut pe ucenici si i-au amenintat cu pierderea vietii, daca mai aveau sa predice in numele lui Isus, ei le-au dat drumul. "Ei au plecat dinaintea soborului si s-au bucurat ca au fost invredniciti sa fie batjocoriti pentru numele Lui. Si, in fiecare zi, in templu si acasa, nu incetau sa invete pe oameni si sa vesteasca Evanghelia lui Isus Hristos".

10:26 Cu putin inainte de rastignirea Sa, Hristos a lasat ucenicilor Sai un testament de pace. "Va las pacea", a zis El, "va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante" (Ioan 14,27). Pacea aceasta nu este pacea care vine printr-o conformare fata de cele lumesti. Hristos nu a cumparat niciodata pacea, facand compromis cu pacatul. Pacea pe care Hristos a lasat-o ucenicilor Sai este mai mult launtrica decat exterioara si avea sa ramana totdeauna cu martorii Sai in decursul luptelor si al impotrivirii.

10:27 Hristos a spus despre Sine: "Sa nu credeti ca am venit s-aduc pacea pe pamant; n-am venit s-aduc pacea, ci sabia" (Matei 10,34). Desi Printul Pacii, El era totusi pricina dezbinarii. El care a venit sa proclame vestea cea buna si sa dea nastere la nadejde si bucurie in inimile fiilor oamenilor, a dat loc la o impotrivire ce arde adanc si starneste apriga patima in inima omeneasca. Si El a avertizat pe urmasii Sai: "In lume veti avea necazuri". "Vor pune mainile pe voi si va vor prigoni: va vor da pe mana sinagogilor, va vor arunca in temnite, va vor tari inaintea imparatilor si inaintea dregatorilor, din pricina Numelui Meu". "Veti fi dati in mainile lor pana si de parintii, fratii, rudele si prietenii vostri; si vor omori pe multi dintre voi" (Ioan 16,33; Luca 21,12.16).

10:28 Profetia aceasta a fost implinita intr-un mod deosebit. Orice ocara, orice batjocura si cruzime pe care Satana a putut indemna inima omeneasca sa o nascoceasca, a fost adusa asupra urmasilor lui Isus. Si ea se va mai implini in mod cu totul deosebit; caci inima de carne este inca si acum potrivnica Legii lui

10:29 Dumnezeu si nu vrea sa se supuna poruncilor ei. Lumea nu este astazi in mai multa armonie cu principiile lui Hristos decat a fost in zilele apostolilor. Aceeasi ura care a facut sa izbucneasca strigatul: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!", aceeasi ura care a dus la prigonirea ucenicilor lucreaza si astazi in fiii neascultarii. Acelasi spirit, care in Evul Mediu a aruncat barbati si femei in inchisoare, in exil si la moarte, care a nascocit tortura cea rafinata a Inchizitiei, care a planuit si a executat masacrul din noaptea Sf. Bartolomeu si care a aprins focurile din Smithfield, este inca la lucru in inimile nerenascute, cu o energie plina de rautate. Istoria adevarului a fost totdeauna o cronica a luptei intre bine si rau. Vestirea Evangheliei a fost totdeauna dusa inainte in lumea aceasta, infruntand impotrivire, primejdie, pierdere si suferinta.

10:30 In ce a constat puterea acelora care au suferit in trecut prigoana pentru Hristos? In unirea cu Dumnezeu, unirea cu Duhul Sfant, unirea cu Hristos. Ocara si prigoana i-au despartit pe multi de prieteni pamantesti, dar niciodata de iubirea lui Hristos. Niciodata sufletul incercat de furtuna nu este mai iubit de Mantuitorul decat atunci cand sufera ocara pentru adevar. "Eu il voi iubi", spunea Hristos, "si Ma voi arata lui" (Ioan 14,21). Cand din pricina adevarului credinciosul sta la bara tribunalului pamantesc, Hristos sta alaturi de el. Cand este inchis intre zidurile temnitei, Hristos i Se arata si ii mangaie inima cu iubirea Sa. Cand el sufera moartea pentru Hristos, Mantuitorul ii spune: Ei pot ucide trupul, dar nu pot vatama sufletul. "Indrazniti, Eu

10:31 am biruit lumea". "Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare" (Ioan 16,33; Is. 41,10).

10:32 "Cei ce se incred in Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatina, ci sta intarit pe vecie. Cum este inconjurat Ierusalimul de munti, asa inconjoara Domnul pe poporul Sau, de-acum si pana in veac". "Ii va izbavi de apasare si de sila, si sangele lor va fi scump inaintea lui" (Ps. 125,1-3; 72,14).

10:33 "Domnul ostirilor ii va ocroti" Domnul, Dumnezeul lor, ii va scapa in ziua aceea, ca pe turma poporului Sau; caci ei sunt pietrele cununii imparatesti, care vor straluci in tara Sa" (Zah. 9,15.16).