50:1 Cap. 86 - Acordarea increderii
50:2 Demnitatea increderii aduce pace mintii. - Domnul Hristos ii intreaba pe toti cei care poarta Numele Sau: "Ma iubesti?" Daca Il iubiti pe Isus, veti iubi sufletele pentru care a murit El. Poate ca o persoana nu are un aspect exterior placut, poate ca este deficitara in multe privinte, dar, daca are reputatia unei onestitati indiscutabile, va castiga increderea celorlalti. Dragostea pentru adevar si increderea pe care oamenii o pot avea in ea vor inlatura sau vor accepta trasaturile deficitare ale caracterului ei. A fi demn de incredere in locul si chemarea ta si a avea dispozitia renuntarii la sine cu scopul binecuvantarii altora vor aduce pace mintii si favoare din partea lui Dumnezeu. - 4T 353 (1879)
50:3 Atitudinea fata de tradarea increderii. - Nu veti sti niciodata, pana la judecata, care a fost influenta unui comportament amabil si atent fata de cineva nedemn, inconsecvent si iresponsabil. Cand ne confruntam cu lipsa de recunostinta si cu tradarea adevarurilor sfinte, suntem tentati sa ne manifestam nemultumirea si indignarea. Cei vinovati se asteapta si se pregatesc pentru aceasta. Dar rabdarea si bunatatea ii vor lua prin surprindere si adesea vor trezi in ei impulsuri mai bune si dorinta dupa o viata mai nobila. - MH 495 (1905)
50:4 Confidentul nostru este Isus. - Putini apreciaza in mod corect si putini folosesc privilegiul pretios al rugaciunii. Trebuie sa mergem la Isus si sa - I impartasim nevoile noastre. Putem sa - I aducem micile noastre griji si dificultati, in acelasi fel cum Ii aducem marile noastre necazuri. Sa - I prezentam Domnului in rugaciune tot ce ne - ar putea tulbura si descuraja. Daca simtim la fiecare pas nevoia prezentei lui Hristos, Satana nu va avea ocazia sa - si strecoare ispitele. Printr - un efort calculat, Satana se straduieste sa ne tina departe de cel mai bun si mai intelegator prieten. Noi nu trebuie sa avem nici un alt confident in afara de Isus. Cu El, putem vorbi in siguranta despre tot ce se afla in inimile noastre. - 5T 200, 201 (1882)
50:5 Un avertisment cu privire la marturisiri. - Nu - i incurajati niciodata pe oameni sa va considere o sursa a intelepciunii. Cand oamenii vin la voi pentru a fi sfatuiti, indrumati - i catre Acela care cunoaste motivele tuturor inimilor. In lucrarea noastra pastorala, trebuie sa se manifeste un spirit diferit. Nimeni sa nu aiba rolul de confesor; nimeni nu trebuie sa se inalte pe sine pe o pozitie suprema. Lucrarea noastra este aceea de a ne umili eul si de a - L inalta pe Domnul Hristos inaintea oamenilor. Dupa invierea Sa, Mantuitorul a fagaduit ca puterea Sa va fi cu toti cei care vor inainta in Numele Lui. Aceasta este puterea si numele care trebuie inaltate. Noi trebuie sa pastram fara incetare in mintea noastra rugaciunea lui Hristos, cand cerea ca ucenicii sa fie sfintiti prin neprihanire si adevar. - MS 137, 1907. (2SM 170)
50:6 Nu marturisiti oamenilor pacatele ascunse decat daca sunteti indemnati de Duhul Sfant. - Persoanelor care vin sa va ceara sa va rugati pentru ele, prezentati - le aceste ganduri: suntem fiinte umane; noi nu putem cunoaste nici inima, nici secretele vietii voastre. Acestea sunt cunoscute numai de voi si de Dumnezeu.
50:7 Daca va pocaiti acum de pacatele voastre, daca nici unul dintre voi nu poate intelege ca intr - o anumita situatie a actionat in contradictie cu lumina primita din partea lui Dumnezeu si a neglijat sa - si respecte trupul, templul si proprietatea lui Dumnezeu, degradandu - l prin obiceiuri gresite, sa marturiseasca aceste lucruri inaintea lui Dumnezeu. Daca Duhul Sfant nu va indeamna in
50:8 mod special sa va marturisiti in prezenta oamenilor pacatele de natura particulara, nu le spuneti nici unui suflet. - Our Camp Meetings, pp 44. 45, 1892. (CH 373, 374)
50:9 Dumnezeu sa fie confesorul vostru. - Toti oamenii au nevoie de o experienta practica si personala a increderii in Dumnezeu. Nimeni sa nu devina confesorul vostru; deschideti - va inimile inaintea lui Dumnezeu; spuneti - I toate secretele sufletului. Aduceti la El incurcaturile voastre, mici si mari, iar El va va arata o cale de a iesi din ele. Numai Dumnezeu stie cum sa va ofere exact ajutorul de care aveti nevoie. - GW 418 (1915)
50:10 Mi - am marturisit pacatul inaintea lui Dumnezeu, iar El m - a iertat. - Nu este ceva vrednic de lauda sa vorbim despre slabiciunile si descurajarea noastra. Fiecare dintre noi sa spuna: "Sunt intristat pentru ca am cedat ispitei, pentru ca rugaciunile mele sunt atat de superficiale, iar credinta mea este atat de slaba. Nu am nici o scuza pentru ca viata mea religioasa este pipernicita. Dar ma straduiesc, in Hristos, sa ajung la plinatatea caracterului. Am pacatuit, dar inca Il iubesc pe Domnul Isus. Am cazut de multe ori, dar El si - a intins mana pentru a ma salva. I - am spus totul despre greselile mele. I - am marturisit cu rusine si tristete ca L - am dezonorat. Am privit spre cruce si am rostit: El a suferit toate acestea pentru mine. Duhul Sfant mi - a descoperit propria mea lipsa de recunostinta si pacatul de a - L fi facut de rusine pe Domnul Hristos. Cel care n - a cunoscut pacatul a iertat vina pacatului meu. El ma cheama la o viata mai inalta si mai nobila si ma avant spre ceea ce este inaintea mea". - MS 161, 1897
50:11 Nici o virtute deosebita in marturisirea inaintea oamenilor. - Sper ca nimeni nu va ajunge la concluzia ca obtine favoarea lui Dumnezeu daca isi marturiseste pacatele sau ca ar exista vreo virtute deosebita in marturisirea pacatelor inaintea oamenilor. Pentru aceasta este necesara o experienta a credintei care lucreaza prin dragoste si purifica sufletul. Dragostea lui Hristos va supune inclinatiile pacatoase. Adevarul nu numai ca poarta in el insusi dovada originii lui ceresti, dar in acelasi timp dovedeste ca, prin harul Duhului lui Dumnezeu, reuseste sa curete sufletul.
50:12 Domnul doreste sa venim in fiecare zi la El, cu toate necazurile noastre, si sa ne marturisim pacatele, iar El ne poate darui odihna in purtarea jugului si a poverii Sale. Duhul Lui cel Sfant ne va umple sufletul cu puterea harului Sau si fiecare gand va fi adus in supunere de ascultarea fata de Hristos. - 5T 648 (1889)
50:13 Omul sa nu - si marturiseasca pacatele inaintea oamenilor cazuti. - Nu este nici o injosire ca omul sa ingenuncheze in fata Creatorului lui si sa - si marturiseasca pacatele, cerand iertare prin meritele Mantuitorului crucificat si inviat. Este un act nobil sa - ti recunosti greselile inaintea Celui care a fost strapuns si ranit de faradelege si razvratire. Aceasta ne inalta in ochii oamenilor si ai ingerilor; pentru ca "cel ce se umileste va fi inaltat".
50:14 Dar cel care se pleaca in fata omului cazut si isi dezvaluie gandurile tainice si visele inimii se dezonoreaza pe sine, injosindu - si demnitatea si degradandu - si orice pornire nobila a sufletului... Aceasta marturisire injositoare a pacatelor inaintea oamenilor este una dintre cauzele careia i se datoreaza, intr - o mare masura, cresterea raului care intineaza lumea si o pregateste pentru distrugerea finala. - 5T 638, 639 (1889)
50:15 Dezvaluirea publica a pacatelor ascunse raspandeste raul. - Mi s - a aratat ca multe, multe marturisiri nu trebuie rostite niciodata in auzul oamenilor muritori; deoarece rezultatul unui asemenea act nu poate fi anticipat de judecata partiala a unor fiinte limitate. Semintele raului sunt imprastiate in mintea si inima celor ce asculta marturisirile, iar atunci cand vor fi ispititi, aceste seminte vor incolti si vor aduce roade, iar experientele triste se vor repeta. Pentru ca cei ispititi vor gandi ca aceste pacate nu pot fi atat de grave; nu au marturisit si aceia care sunt de multa vreme crestini ca au facut tocmai aceste lucruri? Prin urmare, marturisirea publica in biserica a acestor pacate ascunse se va dovedi mai degraba o mireasma a mortii decat o mireasma de viata spre viata. - 5T 645 (1889)
50:16 Dezvaluirea secretelor desparte sufletul de Dumnezeu. - Am vazut ca, atunci cand surorile care sunt predispuse sa vorbeasca se aduna in grupe, Satana este intotdeauna prezent, deoarece isi gaseste de lucru. El este gata sa starneasca mintea si sa profite cat se poate de mult. Satana stie ca soptirile, vorbirea de rau, colportarea povestirilor, dezvaluirea secretelor si disecarea caracterelor altora despart sufletul de Dumnezeu. Aceasta inseamna moartea spiritualitatii si scaderea influentei religioase.
50:17 Sora__ pacatuieste mult prin vorbire. Cuvintele ei ar trebui sa exercite o influenta spre bine, dar ea vorbeste adesea la intamplare. Uneori, cuvintele ei construiesc o imagine falsa a lucrurilor transmise. Uneori exagereaza. Prin urmare, aceasta este minciuna. Desi nu exista intentia de a gresi, obiceiul de a vorbi mult si de a discuta despre subiecte nefolositoare a fost cultivat atat de mult timp, incat ea a devenit neglijenta si neatenta la ceea ce spune si deseori nici macar nu mai stie ce a declarat. Aceasta distruge influenta buna pe care ar fi trebuit sa o aiba. Este timpul unei schimbari totale in aceasta privinta. Societatea ei nu a fost apreciata asa cum ar fi putut fi daca nu si - ar fi ingaduit un asemenea mod pacatos de vorbire. - 2T 185, 186 (1868)
50:18 Turnand necazurile in urechi omenesti. - Uneori turnam propriile noastre necazuri in urechile altora si impartasim intristarile noastre unor persoane care nu sunt in stare sa ne ajute, neglijand sa I le spunem lui Isus, care este capabil sa transforme caile tristetii in carari ale bucuriei si pacii. - ST, 17 martie 1887. (HC 97)
50:19 Fiti atenti cu oamenii care nu Il cunosc pe Dumnezeu. - Continuandu - Si instructiunile date ucenicilor Sai, Isus a zis: "Paziti - va de oameni". Ei nu trebuia sa - si puna increderea in aceia care nu Il cunosteau pe Dumnezeu, impartasindu - le preocuparile lor si cerandu - le sfatul, deoarece aceasta ar fi oferit un avantaj agentilor lui Satana. Adesea, ideile si metodele oamenilor impiedica planurile lui Dumnezeu. Cei care zideau templul Domnului trebuia sa construiasca dupa planul descoperit pe munte - asemenea celui divin. Cand slujitorii Sai depind de sfatul oamenilor care nu se afla sub calauzirea Duhului Sfant, Dumnezeu este dezonorat si Evanghelia este tradata.
50:20 Intelepciunea omeneasca este o nebunie inaintea lui Dumnezeu. Cei care se lasa condusi de ea vor gresi in mod sigur. - DA 354 (1898)
50:21 Nu tradati increderea si misiunea sfanta. - In fiecare dintre institutiile noastre va veni o perioada de criza. Vor fi exercitate presiuni impotriva lor atat din partea credinciosilor, cat si a celor necredinciosi. Nu trebuie sa existe nici o tradare a increderii sau misiunii sfinte pentru beneficiul si inaltarea eului. Noi trebuie sa veghem in permanenta asupra vietilor noastre si sa fim cat se poate de vigilenti, pentru a nu crea o impresie gresita in fata lumii. Transmiteti, prin cuvinte si fapte: "Eu sunt crestin. Nu pot actiona dupa invataturile lumii. Eu trebuie sa - L iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice si pe aproapele meu ca pe mine insumi. Nu pot sa fiu de acord sau sa ma implic in vreun plan care ar putea sa afecteze, chiar si macar in cea mai mica masura, capacitatea mea de a fi folositor, sa scada influenta mea sau sa - mi distruga increderea in vreunul dintre trimisii lui Dumnezeu". - 5T 479 (1889)