26:1 Cap. 23 - Iubirea - un principiu divin si vesnic
26:2 Iubirea ca principiu activ. - Cand principiul ceresc al iubirii eterne umple inima, influenta lui se va revarsa asupra celor din jur, deoarece iubirea este un principiu activ, care schimba caracterul, stapaneste impulsurile, controleaza pasiunile, invinge rautatea, inalta si innobileaza simtamintele. - 4T 223 (1876)
26:3 Iubirea este diferita de oricare alt principiu. - Adevarata iubire este simpla prin modul ei de a lucra si diferita de oricare alt principiu de actiune. - 2T 136 (1876)
26:4 O planta firava trebuie cultivata si ingrijita. - Iubirea este o planta firava si de aceea trebuie cultivata cu multa grija. Toate radacinile amaraciunii si rautatii trebuie sa fie smulse, pentru ca ea sa aiba suficient spatiu de crestere si apoi va influenta puterile mintii, intreaga inima, astfel incat sa-L iubim pe Dumnezeu mai presus de orice si pe aproapele nostru ca pe noi insine. - MS 50, 1894. (HC 173)
26:5 Substitutia propusa de Satana - egoismul in locul iubirii. - Datorita neascultarii, puterile omului au fost pervertite,
26:6 iar egoismul a luat locul iubirii. Natura omului a devenit atat de degradata, incat a ajuns incapabila de a rezista influentei raului, iar ispititorul si-a vazut implinit scopul de a face sa esueze planul divin al crearii omului si de a umple pamantul de suferinta si nenorocire. - CT 33 (193)
26:7 Cand eul este supus lui Hristos, iubirea izvoraste in mod spontan. - Cand eul este supus lui Hristos, adevarata iubire izvoraste in mod spontan. Ea nu este o emotie sau un impuls trecator, ci hotararea ferma a unei vointe sfintite. Aceasta nu consta in simtaminte, ci intr-o transformare deplina a caracterului, a inimii si a sufletului, care este mort fata de eu si viu pentru Dumnezeu. Domnul si Mantuitorul nostru ne cere sa ne daruim pe noi insine Lui. Supunerea eului fata de Dumnezeu este tot ce ne cere El, consacrandu-ne Lui pentru a fi folositi dupa cum considera El ca este bine. Pana cand nu ajungem la o predare deplina, nu vom fi fericiti, folositori si plini de succes, indiferent de locul in care lucram. - Lt 97, 1898. (6BC 1100, 1101)
26:8 Iubirea nu este un impuls trecator, ci un principiu divin. - Iubirea suprema fata de Dumnezeu si dragostea neegoista pentru semeni sunt cel mai pretios dar cu care ne poate binecuvanta Tatal nostru ceresc. O asemenea dragoste nu este un impuls trecator, ci un principiu divin, o putere permanenta. O inima neconsacrata nu poate produce adevarata iubire. Ea se poate gasi numai in inima in care domneste Isus. "Noi Il iubim pe El, pentru ca El ne-a iubit intai" (1 Ioan 4,19). In inima innoita prin harul divin, iubirea este un principiu activ care conduce. - AA 551 (1911)
26:9 Iubirea - o putere morala si intelectuala. - Iubirea este o putere. Puterea morala si intelectuala este implicata in acest principiu si nu poate fi separata de el. Puterea bogatiei are tendinta de a corupe si de a distruge; puterea omeneasca, de orice natura, este foarte inclinata spre producerea suferintei, dar excelenta si valoarea iubirii adevarate consta in eficacitatea ei in a face binele si nimic altceva decat binele. Tot ce este realizat dintr-o iubire adevarata, oricat de mic sau de neinsemnat ar fi in ochii
26:10 oamenilor, este plin de valoare, deoarece Dumnezeu priveste mai degraba la iubirea cu care lucreaza cineva decat la marimea lucrarii sale. Iubirea este de la Dumnezeu. O inima neconvertita nu poate produce aceasta planta cereasca ce creste si infloreste numai acolo unde domneste Hristos. - 2T 135 (1868)
26:11 Atmosfera inmiresmata a iubirii. - Fiecare suflet este inconjurat de propria lui atmosfera - o atmosfera ce poate fi plina de puterea datatoare de viata a credintei, curajului si sperantei, inmiresmata cu parfumul iubirii, sau poate fi grea, intepatoare, incarcata de ceata apasatoare a nemultumirii, egoismului si otravita de miasmele pacatului cultivat. Fiecare persoana cu care venim in contact este, in mod constient sau inconstient, influentata de atmosfera pe care o raspandim in jurul nostru. - COL 339 (1900)
26:12 Dezradacinarea egoismului si a certurilor. - Unind inimile credinciosilor, prin legaturile partasiei, ale dragostei si ale unitatii cu Hristos si cu Tatal, lantul de aur al iubirii face ca intreaga legatura sa fie desavarsita si duce lumii o marturie a puterii crestinismului, impotriva careia nu pot exista argumente... Atunci, egoismul va fi smuls din radacina. Necredinta va inceta sa existe si nu vor mai fi certuri si dezbinari. Ambitia si incapatanarea vor inceta sa salasluiasca in inima care este legata de Hristos si nimeni nu va mai actiona asemenea unui copil incapatanat care se smulge din mana parintelui si pleaca de unul singur, pentru a cadea, mergand pe propriile lui cai. - Lt 110, 1893. (HC 173)
26:13 Roadele iubirii adevarate. - Tot ce voiti sa va faca voua oamenii faceti-le si voi la fel" (Matei 7,12). Cat de binecuvantate ar fi roadele unui asemenea comportament! "Cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura" (versetul 2). In aceste cuvinte, se afla motive puternice care ar trebui sa ne determine sa ne iubim unii pe altii cu o inima sincera si arzatoare. Exemplul nostru este Domnul Hristos. El a cautat sa faca binele. El a trait pentru a-i binecuvanta pe altii. Toate actiunile Sale au fost infrumusetate si innobilate de iubire.
26:14 Recomandarea care ne este adresata nu este aceea de a ne face noua insine ceea ce dorim sa ne faca altii, ci de a le face altora ceea ce dorim sa ni se faca noua, daca ne-am afla in aceeasi situatie. Masura cu care masuram este intotdeauna cea cu care ni se va masura si noua...
26:15 Influenta iubirii si dispozitia de a-i aprecia pe ceilalti poate produce o viata ordonata si adesea o conversatie fara greseli. Respectul de sine ne poate conduce la evitarea aparentelor rele. O inima egoista poate realiza acte generoase, poate intelege adevarul prezent si se poate ascunde sub aparentele unui comportament umilit si afectuos; cu toate acestea, motivele interioare pot fi lipsite de curatie si sinceritate; actiunile izvorate dintr-o asemenea inima inlocuiesc savoarea si roadele unei vieti cu adevarat sfinte, contrafacand principiile iubirii veritabile. Iubirea trebuie sa fie cultivata cu atentie si pretuita, deoarece influenta ei este divina. - 2T 136 (1868)
26:16 Iubirea face concesii. - Iubirea lui Hristos este profunda si statornica, revarsandu-se asemenea unui izvor nestavilit, pentru toti cei care o vor accepta. In iubirea Sa, nu exista nici o urma de egoism. Daca iubirea cereasca este principiul care guverneaza inima, ea se va face cunoscuta de la sine, nu numai fata de aceia care ne sunt deosebit de dragi si cu care ne aflam intr-o relatie sacra, ci fata de toti cei cu care vom veni in contact. Ea ne va determina la nenumarate gesturi de amabilitate, la dispozitia de a face concesii, la savarsirea de fapte bune si la simpatie fata de cei ale caror inimi tanjesc dupa intelegere si impreuna simtire. - MS 17, 1899. (5BC 1140)
26:17 Iubirea guverneaza motivatiile si actiunile. - Nici chiar cea mai exigenta supraveghere a comportamentului nu este suficienta pentru a ascunde temperamentul impulsiv, spiritul de critica si vorbirea necugetata. Un comportament cu adevarat manierat nu va putea fi niciodata cultivat, atata timp cat eul este considerat obiectul suprem al afectiunilor. Iubirea trebuie sa locuiasca in inima. Motivatiile actiunilor unui crestin adevarat izvorasc din adancurile iubirii fata de Maestrul sau. Din radacinile simtamintelor sale fata de Hristos, rasare un interes neegoist pentru
26:18 fratii sai. Iubirea ii confera celui ce o are onestitate, bunatate si un comportament placut si atragator. Ea lumineaza expresia fetei si modeleaza tonul vocii; ea rafineaza si inalta intreaga fiinta. - GW 123 (1915)
26:19 Iubirea interpreteaza in mod favorabil motivele celorlalti. - Iubirea "nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau" (1 Corinteni 13,5). Iubirea crestina interpreteaza faptele si motivele altora in lumina cea mai favorabila. Ea nu cauta sa demaste greselile in mod inutil; nu este dornica sa asculte rapoarte nefavorabile, ci se straduieste mai degraba sa evidentieze calitatile celorlalti. - AA 319 (1911)
26:20 Iubirea infrumuseteaza viata. - Cei care Il iubesc pe Dumnezeu nu pot manifesta manie sau invidie. Cand principiul ceresc al iubirii vesnice umple inima, dragostea se va revarsa asupra altora...
26:21 Aceasta iubire nu este atat de ingusta incat sa incapa in ea doar "eu si al meu", ci este suficient de larga incat sa cuprinda intreaga lume, este inalta precum sunt cerurile si se afla in armonie cu iubirea ingerilor. Cand este primita cu bucurie in suflet, ea infrumuseteaza intreaga viata si raspandeste o influenta curata asupra tuturor celor din jur. Cei care o au nu pot fi decat fericiti, indiferent daca le merge bine sau rau.
26:22 Daca Il iubim pe Dumnezeu cu toata inima, trebuie sa ii iubim si pe copiii Sai. Aceasta iubire este Duhul lui Dumnezeu. Este podoaba cereasca ce confera adevarata noblete si demnitate a caracterului si face ca sufletele noastre sa devina asemenea Maestrului. Oricat de numeroase ar fi calitatile noastre, oricat de onorabili si educati ne-am considera, daca sufletul nu este botezat cu harul iubirii ceresti fata de Dumnezeu si fata de aproapele, suntem deficitari in ceea ce priveste adevarata bunatate si nepotriviti pentru cer, unde totul este iubire si unitate. - 4T 223, 224 (1876)
26:23 Iubirea este spirituala. - Iubirea care se inalta mai presus de pasiune si de impulsuri trecatoare este de natura spirituala si se
26:24 dezvaluie prin cuvinte si fapte. Un crestin trebuie sa manifeste iubire si o delicatete sfanta, in care nu exista nici o urma de nerabdare sau iritabilitate; manierele necivilizate, aspre si brutale trebuie sa fie slefuite de harul lui Hristos. - 5T 335 (1885)
26:25 Iubirea se dezvolta prin exercitare. - Iubirea nu poate fi durabila daca nu este exercitata. Fiecare act motivat de iubire o dezvolta si o intensifica. Cand certurile si spiritul autoritar sunt aduse la tacere, dragostea invinge. Ea nu urmareste profitul sau rasplata; cu toate acestea, Dumnezeu a prevazut mari binecuvantari ca rezultat al fiecarei lucrari realizate din iubire. Natura ei este blanda si actiunile ei sunt linistite, si totusi este plina de forta si fermitate in hotararea de a invinge cele mai mari rele. Iubirea modeleaza si schimba caracterul, iar influenta ei ia in stapanire vietile pacatosilor si le sensibilizeaza inimile chiar si in cazurile in care oricare alte metode s-au dovedit lipsite de succes.
26:26 Ori de cate ori se face apel la autoritate, la argumente intelectuale sau la forta, in locul unei manifestari vizibile a iubirii, simtamintele si vointa celor pe care ii abordam sunt determinate sa ia o pozitie defensiva si respingatoare, iar tendinta de a se opune este tot mai accentuata. Isus a fost Printul pacii. El a venit in lumea noastra pentru a invinge spiritul de autoritate si respingere. Isus ar fi putut sa foloseasca inteligenta si puterea omeneasca, dar mijloacele pe care le-a ales pentru a invinge fortele raului au fost intelepciunea si puterea iubirii. - 2T 135, 136 (1868)
26:27 Evidentierea unui nou principiu de viata. - Cand sunt uniti prin influenta iubirii, si nu prin puterea intereselor egoiste, oamenii demonstreaza lucrarea unei puteri care este mai presus de orice alta putere omeneasca. Acolo unde exista o astfel de unitate, exista o dovada a faptului ca imaginea lui Dumnezeu a fost refacuta in om si ca a fost implantat un nou principiu de viata. Ea demonstreaza faptul ca exista o putere de natura divina, care confera capacitatea de a rezista influentelor supranaturale ale raului si ca harul lui Dumnezeu supune egoismul mostenit de inima fireasca. - DA 678 (1898)