14:1 Iata, vine ziua Domnului, cand toate prazile tale vor fi impartite in mijlocul tau.
Iata. Capitolul 14 este o descriere a evenimentelor legate de a doua venire a lui Mesia asa cum s-ar fi intamplat acest eveniment spectaculos daca israelitii care s-au intors din captivitate si-ar fi indeplinit menirea (vezi p. 30). Intrucat s-au abatut iarasi si iarasi de la inaltele lor privilegii si in cele din urma L-au lepadat pe Mesia (Fapte 3,13-15), Dumnezeu S-a intors de ei. El Isi implineste acum planurile prin Biserica Crestina (vezi p. 35, 36). Aplicarea profetiilor din Zaharia 14 la timpul nostru trebuie facuta cu grija. Trebuie sa se urmeze indeaproape principiile schitate la p. 25-38 in interpretarea capitolului 14 din Zaharia, caci altminteri se pot trage concluzii neintemeiate. Vezi comentariul la Ezechiel 38,1.
14:2 Atunci voi strange toate neamurile la razboi impotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luata, casele vor fi jefuite, si femeile batjocorite; jumatate din cetate va merge in robie, dar ramasita poporului nu va fi nimicita cu desavarsire din cetate.
Voi strange toate neamurile. Vezi p. 30. Tabloul de aici este asemanator cu acela prezentat de Ioel (vezi comentariul la Ioel 3,1.2). Prosperitatea lui Israel ar fi starnit dusmania celorlalte popoare care sunt prezentate aici ca adunate de Dumnezeu impotriva Ierusalimului (vezi Ezechiel 38,16). Totusi, Zaharia atrage atentia la o latura a acestei lupte care nu este mentionata de vreun alt profet – invadarea lui Iuda si a Ierusalimului va avea un succes partial.
Nu va fi nimicita. Ramasita care nu este nimicita sunt fara indoiala cei drepti, cei trecuti prin ,,foc” si curatiti ,,ca argintul” (cap. 13,9). Se pare ca scopul pentru care este ingaduit ca atacul sa reuseasca in parte este pentru a-i nimici pe pacatosii din Sion (comp. cap. 13,7-9).
14:3 Ci Domnul Se va arata, si va lupta impotriva acestor neamuri, cum S-a luptat in ziua bataliei.
Ci. Sau ,,Apoi”. Adica, dupa izbanda partiala a dusmanului si indepartarea pacatosilor. Descrierea de aici este paralela cu aceea din Ioel 3,16 si din Ezechiel 38,18-23.
14:4 Picioarele Lui vor sta in ziua aceea pe muntele Maslinilor, care este in fata Ierusalimului, spre rasarit; muntele Maslinilor se va despica la mijloc, spre rasarit si spre apus, si se va face o vale foarte mare: jumatate din munte se va trage inapoi spre miaza noapte, iar jumatate spre miazazi.
Muntele Maslinilor. Vezi comentariul la Matei 21,1.
Se va despica. Versetele 4 si 5 descriu schimbarile fizice violente in ce priveste suprafata pamantului care vor insoti interventia divina pentru a-i nimici pe dusmanii natiunii. Tabloul detaliat exprima modul in care aceste evenimente s-ar fi petrecut daca Ierusalimul ar fi ramas in picioare pentru totdeauna (vezi PK 46, 564; DA 577; vezi comentariul la v. 1). Anumite parti se vor implini atunci cand Noul Ierusalim isi va face coborarea la sfarsitul mileniului. Totusi, nu toate amanuntele trebuie aplicate astfel (vezi GC 663).
14:5 Veti fugi atunci in valea muntilor Mei, caci valea dintre munti se va intinde pana la Atel; si veti fugi cum ati fugit de cutremurul de pamant pe vremea lui Ozia, imparatul lui Iuda. Si atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, si toti sfintii impreuna cu El!
Veti fugi. O schimbare vocalica (vezi Vol. I, p. 25, 26) duce la exprimarea ,,se va astupa”. Schimbarea aceasta este atestata de LXX si de Targumuri. Oricare sens din cele doua are sprijinul contextului.
Munti. Literal, ,,muntii mei”.
Atel. Ebr. ’asal. Locul acesta nu poate fi identificat. LXX zice Iasol, care probabil trebuie identificat cu valea Yas?l care se varsa in Chedron. Traducerea ,,latura ei” (RSV) pentru ,,Atel” cere adaugarea sufixului w ,,al ei”, in ebraica. Ebraicul ’esel inseamna ,,latura”.
Cutremurul de pamant. Acesta este foarte probabil acelasi cutremur de pamant la care se face referire in Amos 1,1
Va veni. Venirea lui Hristos este prezisa aici in termenii imprejurarilor mentionate in comentariul de la v. 1. Vezi Apocalipsa 21,2; comp. GC 663 pentru aplicarea acestei profetii la coborarea postmileniala a Noului Ierusalim.
Sfintii. Ebr. qedoshim, literal, ,,cei sfinti”. Cuvantul este aplicat in Vechiul Testament atat la oameni (Deuteronom 33,3; etc.), cat si la ingeri (vezi comentariul la Iov 15,15; comp. Iuda 14).
14:6 In ziua aceea, nu va mai fi lumina; stelele stralucitoare se vor ascunde.
Lumina. Ebraica acestui verset este obscura. LXX zice: ,,In ziua aceea nu va fi lumina sau frig, sau ger.” O usoara schimbare in ebraica duce la exprimarea ,,frig” pentru cuvantul tradus ,,lumina”. Se pare ca lipsa frigului este punctul scos in evidenta. Pare sa fie prezisa o schimbare climaterica. Gerurile distrugatoare sunt indepartate.
14:7 Va fi o zi deosebita, cunoscuta de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seara se va arata lumina.
O zi. Adica, o ,,zi continua” (RSV). In aplicatia lui la viitor, versetul acesta isi gaseste implinirea in observatia: acolo ,,nu va mai fi noapte” (Apocalipsa 21,25; vezi comentariul la Zaharia 14,1).
14:8 In ziua aceea, vor izvori ape vii din Ierusalim, si vor curge jumatate spre marea de rasarit, jumatate spre marea de apus; asa va fi si vara si iarna.
Ape vii. Profetia aceasta merge in paralel cu aceea din Ezechiel 47,1-12 si descrie situatia asa cum ar fi putut sa fie (vezi comentariul la Ezechiel 47,1; Apocalipsa 22,1).
Marea de rasarit… marea de apus. Adica Marea Moarta si respectiv Marea Mediterana (vezi comentariul la Numeri 3,23).
14:9 Si Domnul va fi imparat peste tot pamantul. In ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, si Numele Lui va fi singurul Nume.
Va fi imparat. Acesta era evenimentul culminant inspre care priveau profetii si oamenii evlaviosi din vechime cu o speranta vie (vezi Daniel 7,13.14; Apocalipsa 11,15).
14:10 Toata tara va ajunge ca sesul Iordanului, de la Gheba pana la Rimon, la miazazi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi inaltat, si va ramane linistit la locul lui, de la poarta lui Beniamin pana la locul portii dintai, pana la poarta unghiurilor, si de la turnul lui Hananeel pana la teascurile imparatului.
Ca sesul. O prezicere a altor schimbari topografice care se vor petrece in afara celor mentionate in v. 4. Regiunea mentionata aici fusese anterior muntoasa. Gheba. Un loc cam la 9 km. la nord-est de Ierusalim, modernul Ieba?, folosit aici pentru a reprezenta punctul cel mai nordic al lui Iuda (vezi comentariul la 2Regi 23,8). Rimon. Fara indoiala Ex-Rimon, cam la 14,5 km. la nord de Beerseba, modernul Kirbet Umm er-Ramamir. Locul este folosit aici pentru a desemna extremitatea sudica a lui Iuda. Compara 2Regi
23,8, unde Gheba si Beerseba sunt folosite pentru a desemna extremitatea nordica si respectiv cea sudica.
Poarta lui Beniamin. Probabil aceeasi cu Poarta Oilor in coltul nord-estic al zidului (vezi harta,
p. 490). Portii intai. Poarta aceasta nu poate fi identificata definitiv. Totusi, specificarile sunt suficient de clare si fara o cunoastere a asezarii ei. Poarta unghiurilor. Mentionata si in 2Regi 14,13; Ieremia 31,38. Privita a fi pe coltul de nordvest al zidului. In felul acesta Zaharia arata limitele cetatii inspre rasarit si apus. Turnul lui Hananeel. Un turn in zidul nordic (vezi harta, p. 490).
Teascurile imparatului. Acestea nu pot fi identificate cu claritate, dar erau fara indoiala in partea sudica a cetatii, probabil aproape de gradina imparatului de la Chedron (vezi comentariul la Neemia 3,15). Turnul lui Hananeel si teascurile de vin ale imparatului reprezinta astfel limitele de nord si sud ale cetatii. Imaginea din ultima parte a textului din Zaharia 14,10 este a unui oras pe deplin locuit.
14:11 Ei vor locui in el, si nu va mai fi nici un blestem in el; Ierusalimul va fi linistit.
Nu va mai fi nici un blestem. Sau ,,nici o nimicire deplina”. Daca natiunea ar fi continuat sa-si implineasca menirea data ei de Dumnezeu, cetatea ar fi ramas in picioare pentru totdeauna (vezi p. 30; GC 19, comp. DA 577).
14:12 Dar iata ca urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele, care vor lupta impotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stand inca in picioare, le vor putrezi ochii in gaurile lor, si le va putrezi limba in gura.
Urgia. Profetul se intoarce la soarta natiunilor care vor ataca Ierusalimul. Atacatorii vor suferi lovitura unei urgii inspaimantatoare, cu o putere de nimicire extraordinar de rapida. Urgia va duce la
o asa stare de aiurire si panica incat acestia vor sfarsi exterminandu-se reciproc (v. 13).
14:13 In ziua aceea, Domnul va trimite o mare invalmaseala in ei; unul va apuca mana altuia, si vor ridica mana unii asupra altora.
Verset ce nu a fost comentat.
14:14 Iuda va lupta si el in Ierusalim, si vor strange bogatiile tuturor neamurilor de primprejur, aurul, argintul si haine foarte multe.
Va lupta… in Ierusalim. Se poate traduce si ,,va lupta impotriva Ierusalimului” (RSV). Potrivit cu v. 2, Ierusalimul ajunsese sa fie ocupat de dusmani. Chiar daca Iehova lupta pentru Ierusalim (v. 12, 13) si poporul avea ceva de facut.
14:15 Aceeasi urgie va lovi si caii, catarii, camilele, magarii, si toate vitele care vor fi in taberele acelea.
Aceeasi urgie va lovi si caii. Aceeasi urgie sau plaga care ii lovise pe oameni (v. 12 si 13) se va abate si asupra animalelor de povara si vitelor dusmanilor.
14:16 Toti cei ce vor mai ramane din toate neamurile venite impotriva Ierusalimului, se vor sui in fiecare an sa se inchine inaintea Imparatului, Domnul ostirilor, si sa praznuiasca sarbatoarea corturilor.
Se vor sui. Scopul binecuvantarii divine asupra lui Israel era de face o demonstratie a ceea ce Dumnezeu intentiona sa faca pentru toate natiunile. Coplesiti de evenimentele recente si asigurati de bunavointa lui Dumnezeu de a primi inchinarea tuturor oamenilor, supravietuitorii din natiunile atacatoare L-ar fi cautat pe Dumnezeul lui Israel si ar fi venit anual sa se inchine la Ierusalim (vezi p. 30).
Sarbatoarea corturilor. Pentru o descriere a acestei sarbatori, vezi comentariul la Levitic 23,24.40. Zaharia descrie un stadiu al refacerii dinaintea incheierii timpului de har si dinaintea eradicarii finale a pacatului si a pacatosilor, asa cum s-ar fi intamplat daca iudeii ar fi fost credinciosi (vezi p. 29, 30). Acelasi lucru este valabil si pentru anumite pasaje din Isaia (vezi comentariul la Isaia 65,17.20).
14:17 Daca unele din familiile pamantului nu vor voi sa se suie la Ierusalim ca sa se inchine inaintea Imparatului, Domnul ostirilor, nu va cadea ploaie peste ele.
Nu vor voi sa se suie. Versetul acesta sprijina observatia facut in comentariile facute la v. 16, ca profetul descrie un stadiu preliminar refacerii depline a pamantului. Inca mai exista primejdia de razvratire, iar aceia care ar avea inclinatia catre razvratire sunt avertizati cu privire la pedeapsa care va urma.
14:18 Daca familia Egiptului nu se va sui, daca nu va veni, nu va cadea ploaie nici peste ea; va fi lovita cu aceeasi urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui sa praznuiasca sarbatoarea corturilor.
Egiptului. Probabil mentionat ca un exemplu datorita indelungatei sale istorii de razvratire impotriva lui Dumnezeu, sau doar pentru a ilustra experienta tuturor natiunilor. El fusese fara indoiala printre natiunile care atacasera Ierusalimul (v. 2), iar printre supravietuitorii sai existau acum inchinatori ai lui Iehova (v. 16). Tara Egiptului depindea de Nil in ce priveste irigatia. Lipsa de ploaie la izvoarele raului ar fi insemnat un dezastru economic total pentru natiune.
14:19 Aceasta va fi pedeapsa Egiptului, si pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui sa praznuiasca sarbatoarea corturilor.
Verset ce nu a fost comentat.
14:20 In ziua aceea, va sta scris pana si pe zurgalaii cailor: Sfinti Domnului! Si oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfa inaintea altarului.
Zurgalaii cailor. Caii sunt probabil aceia ai calatorilor spre Ierusalim din toate natiunile. Anterior, caii altor natiuni care se apropiau de Ierusalim au fost adesea semnalul razboiului. Acum sunetul facut de clinchetul podoabelor cailor constituie o muzica binevenita, deoarece anunta cetele de inchinatori inaintand spre Ierusalim. Inscriptia: ,,Sfinti Domnului” (sau ,,Sfintenie Domnului”), anterior intalnita pe mitra marelui preot (Exod 28,36.37), devine acum motto-ul inchinatorilor.
Oalele. Mentionarea oalelor si potirelor din v. 20 si 21, pare sa se refere la necesitatea de a consacra un mare numar de vase datorita numarului mare de inchinatori care vor veni la Ierusalim.
14:21 Orice oala din Ierusalim si din Iuda va fi inchinata Domnului ostirilor; toti cei ce vor aduce jertfe vor veni si se vor sluji de ele ca sa-si fiarba carnea; si nu vor mai fi Canaaniti in Casa Domnului ostirilor, in ziua aceea.
Canaaniti. Ebr. kenaani. Cuvantul acesta este tradus ,,negustori” in Iov 41,6 si Proverbe 31,24 si ar trebui probabil sa fie tradus la fel si aici. Intr-o situatie in care cetatenii tuturor natiunilor ar fi bineveniti, nimeni nu va mai fi exclus pe considerente de nationalitate. Dar negustori de tipul acelora pe care Isus i-a alungat din Templu (Matei 21,12) nu vor mai fi tolerati.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
4 DA 830; EW 17, 51, 53, 291; SR 417; 1T 67 4, 5 GC 663
7 PP 237
9 GC 663; MB 160; PP 342
12 SR 415
12, 13 GC 657
13 EW 290