12:10 Atunci voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului, un duh de indurare si de rugaciune, si isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care L-au strapuns. Il vor plange cum plange cineva pe singurul lui fiu, si-L vor plange amarnic, cum plange cineva pe un intai nascut.
Indurare. Ebr. chen, un cuvant cu doua nuante de sens fundamentale: 1) ,,insusiri pentru a face pe cineva placut”; ,,farmec” (Proverbe 11,16; 22,1); 2) ,,favoare”, ,,trecere”, gasit adesea in expresii ,,a capata trecere” (Geneza 18,3; 19,19; 32,5; etc.). Chen deriva de la radacina chanan, care inseamna ,,a fi indurator”.
Rugaciune. Ebr. tachanumim, de la radacina chanan. Cuvantul tradus ,,indurare” (vezi mai sus la ,,Indurare”) este de asemenea din aceasta radacina.
Prezicerea cu privire la revarsarea unui ,,duh de indurare si de rugaciune”, a fost inteleasa in diverse moduri. Expresia ,,duh de indurare” poate fi interpretata ca insemnand un duh care umbla dupa favoare. Daca sensul este acesta a doua expresie ,,duh de rugaciune” este in primul rand o apozitie a celei dintai, iar traducerea poate fi urmatoarea: ,,un duh care cauta favoare”, adica ,,un duh rugandu-se dupa favoare”. Inteles astfel, profetul prevede aici o redesteptare spirituala la scara larga, venita dintr-o noua intelegere a pacatoseniei pacatului si caracterizata printr-o cautare staruitoare dupa neprihanirea lui Hristos. Privind la Mesia cel ,,strapuns” vazand in El implinirea tuturor tipurilor Vechiului Testament, intelegand ca niciodata mai inainte minunata iubire a lui Dumnezeu manifestata in darul Fiului Sau, oamenii vor deplange amarnic defectele lor de caracter din trecut.
Plansul amarnic asa ,,cum plange cineva pe singurul lui fiu” poate fi si de durere din pricina mortii lui Mesia, o durere precum aceea pe care ar fi simtit-o o natiune pregatita sa-L primeasca pe Mesia. Zaharia prezinta aici viitorul lui Israel asa cum ar fi putut sa fie. Planul lui Dumnezeu era ca intregul pamant sa fie pregatit pentru prima venire a lui Hristos (vezi PK 704). Cat de deosebita ar fi fost istoria poporului iudeu si a Ierusalimului daca oamenii ar fi primit darul Fiului iubit al lui Dumnezeu (vezi DA 576, 577)! Daca ar fi venit la o natiune astfel pregatita pentru a-L primi si daca dintr-odata El ar fi fost ,,strapuns”, cat de mare ar fi fost durerea lor! Durerea lor ar fi fost si mai mare la intelegerea faptului ca propriile lor pacate fusesera acelea care Ii pricinuisera moartea.
Totusi, aceste cuvinte urmeaza sa aiba inca o implinire. Pare sa fie o aluzie la Zaharia 12,10 in Matei 24,30, ,,atunci… toate semintiile pamantului se vor boci, si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava”, si in Apocalipsa 1,7: ,,Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui!” Cuvantul tradus ,,boci” in Apocalipsa 1,7 este acelasi cu cel tradus prin ,,boci” in Matei 24,30, si cu cel din LXX la Zaharia 12,10. Bocirea descrisa aici reprezinta experienta acelora care L-au lepadat pe Hristos la prima Sa venire. Cand Il vor vedea in toata slava Lui la a doua venire, isi vor da seama de deplina insemnatate a faptei lor (vezi DA 580). Fara indoiala ,,cei mai violenti adversari ai adevarului si poporului Sau” (GC 637) din alte vremuri vor fi cuprinsi si ei in prezicerea facuta aici. Vezi si EW 179.
Strapuns. Ebr. daqar. Cuvantul este adesea folosit cu privire la strapungerea cu o arma (Numeri 25,8; Judecatori 9,54; 1Samuel 31,4; 1Cronici 10,4). Ioan consemneaza ca textul acesta sa implinit cand unul dintre romani I-a impuns coasta lui Isus (Ioan 19,37).