11:1 Deschide-ti portile, Libanule, ca sa-ti manance focul cedrii!
Deschideti portile. Exista o deosebire de opinii considerabila cu privire la felul cum sa fie interpretate simbolurile din cap. 11. Limbajul este extrem de figurat, iar profetul a oferit atat de putine explicatii incat este imposibil sa fi dogmatic in ce priveste invataturile lui. S-au sustinut doua conceptii principale cu privire la el: 1) ca pasajul este o prezicere a pedepsei lui care urma sa vina asupra iudeilor din cauza lepadarii de catre ei a calauzirii lui Dumnezeu, in special a lui Mesia, 2) ca pasajul este o analiza a istoriei trecute a lui Israel pusa in forma de parabola pentru a-i avertiza cu privire la ceea ce ar putea sa aduca abaterile viitoare. Conceptia din urma este prezentata aici pe scurt ca ilustrand o posibila interpretare. In acelasi timp, conceptia ca acest capitol este profetic – adica, in masura in care este o avertizare cu privire la soarta lui Israel daca poporul leapada calauzirea lor prezenta si viitoare – are multe argumente in favoarea ei.
Versetele 1-3 au fost intelese in diverse moduri. Printre conceptiile sustinute sunt si urmatoarele: 1) ele prezic o continuare a pustiirii pentru inca o perioada inainte ca perspectiva mareata din cap. 10,5-12 sa se realizeze; 2) ele reprezinta o avertizare a pedepsei care va urma in mod inevitabil din staruinta in neascultare si apostazie; 3) ele sunt o plangere pentru caderea Asiriei si Egiptului, a caror smerire fusese prezisa in cap. 10,11; 4) ele sunt o privire retrospectiva asupra pustiirilor care deja avusesera loc si asupra cauzelor lor, ca o avertizare pentru generatia prezenta.
Cedrii. Invaziile erau deseori insotite de o distrugere nesabuita a copacilor din padure. Totusi, aici, cedrul, chiparosul si stejarul sunt probabil folositi ca reprezentanti ai conducatorilor de frunte sau ai natiunilor insesi.
11:2 Vaita-te, chiparosule, caci cedrul a cazut, si cei falnici sunt nimiciti! Vaitati-va, stejari din Basan, caci padurea cea nepatrunsa a fost data jos!
Verset ce nu a fost comentat.
11:3 Pastorii scot strigate de jale, pentru ca li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, caci desisul Iordanului este nimicit.
Strigate de jale. Vezi comentariul la cap. 10,3.
Fala. Ebr. ga’on, aici, probabil desisul care imbraca malurile Iordanului si care candva misuna de lei (vezi Ieremia 12,5).
11:4 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul meu: Paste oile de taiat!
Paste. Dumnezeu ii porunceste profetului, ca reprezentat al Sau, sa aiba grija de turma Lui.
De taiat. Adica destinate pentru taiat. Neingrijita fiind, aceasta va fi soarta turmei.
11:5 Caci cei ce le cumpara le taie si nu se simt vinovati. Si cel ce le vinde zice: Binecuvantat sa fie Domnul, caci ma imbogatesc! Si pastorii lor nu le cruta.
Cei ce le cumpara. Sau ,,Posesorii lor”. Adica pastorii cei rai din v. 3, care faceau negot cu ele si totusi aveau indrazneala sa-L binecuvanteze pe Domnul pentru ca aveau fericirea de a face asa ceva (v. 5). Orbiti de interesele lor personale, ei nu se considerau vinovati atunci cand tratau turma intr-un mod pacatos.
11:6 Caci nu mai am mila de locuitorii tarii, zice Domnul: Ci iata, dau pe oameni, pe unii in mainile altora si in mainile imparatului lor; ei vor pustii tara, si n-o vor izbavi din mainile lor.
Dau. Acesti asupritori vor fi dati in mainile altor natiuni care la randul lor ii vor asupri pe ei. Dumnezeu ii socoteste responsabili pe conducatori pentru felul cum ii trateaza pe copiii Lui (vezi Isaia 10,5-7.12; vezi comentariul la Daniel 4,17).
11:7 Atunci M-am apucat sa pasc oile de taiat, in adevar cele mai ticaloase din turma. Am luat doua toiege: pe unul l-am numit Indurare, iar pe celalalt l-am numit Legamant. Si am pascut oile.
M-am apucat sa pasc. Mai bine, ,,am pascut”.
Indurare. Ebr. no?am, ,,prietenie”, ,,bunatate”. Cuvantul este inrudit cu ugariticul n?m, insemnand ,,gratie”, in sensul de ,,farmec”, ,,dragalasenie”. No?am apare in Vechiul Testament de sapte ori (Psalmi 27,4; 90,17; Zaharia 11,7.10; Proverbe 3,17; 15,26; 16,24) si este tradus prin termeni precum ,,frumusete”, ,,placuta”, ,,farmec”. Intrucat frangerea toiagului reprezinta ruperea legamantului (Zaharia 11,10), toiagul poate fi considerat un simbol al legamantului.
Legamant. Sau ,,legaturi”. Ebr. chobelim, inrudit cu cuvantul chebel, care inseamna ,,funie” sau ,,franghie”. De aceea, chobelim reprezinta in mod corespunzator ,,o unire”. Conform v. 14, toiagul acesta reprezenta fratia dintre Iuda si Israel.
Dumnezeu incheiase un legamantul solemn cu poporul Lui (Exod 19,5,6; 24,3-8). Planul Sau era ca israelitii ca o natiune unita si sfanta sa fie o binecuvantare in lume (vezi Geneza 12,2; vezi si
p. 27-30). Cele doua toiege reprezentau planurile pline de indurare ale lui Dumnezeu cu privire la poporul Lui.
11:8 Am nimicit cu desavarsire pe cei trei pastori intr-o luna: sufletul Meu nu-i mai rabda, si se scarbise si sufletul lor de Mine.
Trei pastori. Este imposibil sa-i identificam pe acestia cu un grad oarecare de certitudine cu anumite persoane sau slujbasi. S-ar parea ca cel mai bun mod de a intelege acest text este in contextul invataturii sale generale; si anume, ca Dumnezeu Si-a eliberat poporul de orice opozitie si de conducerea asupritoare. El a facut totul posibil pentru ca planurile Sale cu privire la Israel sa poate reusi (vezi comentariul la Isaia 5,4; Zaharia 10,3).
11:9 Si am zis: Nu va mai pot paste! Cea care are sa moara, sa moara, cea care are sa piara sa piara, si cele ce mai raman, sa se manance unele pe altele!
Nu va mai pot paste! Dumnezeu a luat atitudinea aceasta atunci cand poporul a refuzat in mod persistent sa accepte calauzirea (vezi 2Regi 18,12; 2Cronici 36,14-16).
11:10 Mi-am luat toiagul Indurare, si l-am rupt, ca sa rup legamantul Meu, pe care-l incheiasem cu toate popoarele.
L-am rupt. Sau ,,L-am taiat”. Actul acesta simbolic reprezenta ruperea legamantului (vezi comentariul la v. 7).
11:11 Si cand s-a rupt in ziua aceea, nenorocitele acelea de oi, care au luat seama la Mine, au cunoscut astfel ca acesta era Cuvantul Domnului.
Au cunoscut. Cei cutezatori si sceptici din mijlocul poporului pusesera la indoiala implinirea amenintarilor divine. Vezi comentariul la Ezechiel 11,3, pentru o exemplificare a acestei atitudini. Implinirea prezicerilor certifica integritatea cuvantului divin.
11:12 Eu le-am zis: Daca gasiti cu cale, dati-Mi plata; daca nu, nu Mi-o dati! Si Mi-au cantarit, ca plata, trei zeci de arginti.
Dati-Mi plata. Sau ,,Dati-Mi pretul”. Vorbind in numele Marelui Pastor, Zaharia se adresa intregii turme a israelitilor, cerandu-le plata. Intrebarea evidentia nerecunostinta grosolana a poporului. Profetul lasa plata salariului sau pe seama simtamantului lor de dreptate.
Treizeci de arginti. Fara indoiala se au in vedere sicli, greutatea lor in argint (cam 11.4 grame per siclu) fiind in jur de 342 de grame (vezi vol. I, p. 168). Aceasta suma extrem de mica reflecta recunostinta dispretuitoare a izraelitilor pentru ceea ce facuse Dumnezeu pentru ei. Treizeci de sicli era pretul unui sclav (Exod 21,32). Totusi, siclul mai vechi avea o greutate diferita decat cel in uz pe timpul lui Zaharia (vezi Vol. I, p. 168; vezi comentariul la Exod 21,32).
Pentru implinirea v. 12 si 13 in viata Domnului nostru, vezi comentariul la Matei 27,3-10.
11:13 Dar Domnul Mi-a zis: Arunca olarului pretul acesta scump, cu care M-au pretuit! Si am luat cei trei zeci de arginti, si i-am aruncat in casa Domnului, pentru olar.
Arunca olarului. Motivul nu este mentionat, si nici nu se spune de ce darul a fost facut ,,in casa Domnului”. O schimbare a unei litere in ebraica duce la termenul ,,tezaurul”, in loc de ,,olar” (vezi RSV). Termenul ,,tezaur” apare si in versiunea siriaca. Unii inteleg cuvintele ,,arunca olarului” ca o simpla expresie care denota lepadarea dispretuitoare a ,,argintilor” cand au fost adusi in tezaurul Templului.
11:14 Apoi Mi-am rupt la doilea toiag Legamant, ca sa rup fratia dintre Iuda si Israel.
Am rupt. Semnificatia acestui gest simbolic este imediat explicata (vezi comentariul la v. 7). Cu privire la sfaramarea imparatiei, vezi 1Regi 11,26-37; 12,13-20.
11:15 Domnul mi-a zis: Ia si uneltele unui pastor nebun!
Ia. Din pricina ca poporul lui Dumnezeu Il lepadase pe Pastorul cel bun, Zaharia primeste porunca (vezi v. 4) sa joace rolul si sa ia ,,uneltele” unui pastor nebun (ebr. ’ewili, ,,ciudat”, ,,nefolositor”).
11:16 Caci iata ca voi ridica in tara un pastor, caruia nu-i va pasa de oile care pier; nu se va duce sa caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele ranite, nu va ingriji de cele sanatoase; ci va manca din carnea celor mai grase, si nu le va mai lasa decat copitele!
Manca din carnea. O reprezentare simbolica vie a experientei lui Israel, in momentul in care, lepadand conducerea lui Dumnezeu, au pierdut protectia divina, iar natiunea a ajuns prada natiunilor dusmane.
11:17 Vai de pastorul de nimic, care isi paraseste oile! Sa cada sabia pe bratul lui si pe ochiul lui cel drept! Sa i se usuce bratul de tot, si sa i se stinga ochiul drept!
De nimic. Ebr. ’elil, ,,nimicnicie”, ,,fara valoare”. Cuvantul acesta se refera adesea la idoli. Unii considera ca in ebraica ar trebui sa se zica ’ewili, ca in v. 15 (vezi comentariile de acolo).
Sabia. O avertizare solemna pentru aceia care isi asuma conducerea turmei, ca nu cumva sa fie gasiti necredinciosi fata de sarcina incredintata lor.