2:13 asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos.
Asteptand. Gr. prosdechomai, ,,a astepta”. Indemnandu-i pe membrii bisericii cretane sa vietuiasca asa cum se cuvine unor reprezentanti ai lui Isus Hristos, Pavel adauga o a doua motivatie. Pe langa traiul superior pe acest pamant, crestinul e rasplatit cu darul nemasurat al vietii vesnice. In consecinta viata de zi cu zi trebuie sa fie in armonie cu marturisirea asteptarii grabnicei revenire a lui Hristos. Dupa cum Simon a fost rasplatit pentru credincioasa sa ,,asteptare” (prosdechomai) atunci cand L-a privit pe pruncul Isus (vezi Luca 2:25), tot asa crestinii vor avea cea mai mare bucurie atunci cand vor vedea cu ochii lor slava celei de a doua veniri a lui Hristos.
Fericita noastra nadejde. Nadejdea revenirii lui Hristos a fost, timp de aproape 2 000 de ani, stimulentul cel mai de seama al credintei crestine, inviorand sufletul credinciosului si oferindu-i curaj in mijlocul vicisitudinilor vietii. Momentele intunecate de descurajare, dezamagire sau intristare ale acestei vieti sunt compensate in chip glorios de nadejdea celei de-a doua veniri.
Aratarea slavei. [,,Aratarea glorioasa”, KJV]. Sau ,,aratarea glorioasa”. In ce priveste epiphaneia, ,,aratarea vizibila”, vezi 1 Timotei 6:14. Expresia ,,fericita nadejde” are ca apozitie expresia ,,aratarea slavei” sau ,,aratarea glorioasa”, adica aratarea constituie fericita nadejde. Traducerea ,,aratarea slavei”, sugereaza dezvaluirea atributelor divine ale lui Hristos cand Se va intoarce pe pamant ca Imparat al imparatilor, inconjurat de splendoarea glorioasa a miriadelor de ingeri ceresti.
Marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos. Compara cu 2 Tesaloniceni 2:8; 1 Timotei 6:14; 2 Timotei 4:1, 8. In greceste aceasta expresie este ambigua, de aceea nu este sigur daca Pavel vorbeste atat despre Tatal cat si despre Fiul sau numai despre Hristos. Multi comentatori prefera sa considere ca expresia aceasta se refera numai la Hristos. Aceasta interpretare nu intampina nici o dificultate, deoarece Pavel Ii atribuie lui Isus prerogativele Dumnezeirii (vezi Romani 1:7; Filipeni 2:6; Coloseni 2:9; 1 Timotei 1:1). In ce priveste divinitatea lui Hristos, vezi Vol. V, p. 917. In ce priveste o constructie greaca similara vezi 2 Petru 1:1. Contextul lui Pavel este ,,aratarea” lui Dumnezeu la a doua venire, asa cum fagaduise Isus Insusi (vezi Ioan 14:1–3). Din cauza celor doua lucruri nemaipomenite descoperite aici, ca Isus Hristos este Dumnezeu in intelesul cel mai deplin si ca revenirea Lui in lumea aceasta constituie apogeul istoriei, versetul acesta a fost
o sursa exceptionala de mangaiere pentru crestinii din fiecare epoca.