1:1 Pavel, rob al lui Dumnezeu, si apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinta alesilor lui Dumnezeu si cunostinta adevarului, care este potrivit cu evlavia,
Pavel. Vezi Romani 1:1.
Vezi harta cu evenimentele care au condus la scrierea epistolei lui Pavel catre Tit
Rob. [,,Slujitor”LKV]. Sau ,,slujitor rob”. Desi introducerile epistolelor lui Pavel au in general un tipar asemanator, salutul de aici este unic. De obicei Pavel se numeste pe sine ,,rob al lui Hristos” (vezi Romani 1:1; Filipeni 1:1).
Apostol. Vezi Romani 1:1; 1 Timotei 1:1. Desi rob al lui Dumnezeu, fara proprietate sau independenta, Pavel era un ambasador pentru Imparatul imparatilor, cu tot prestigiul si cu toate privilegiile acestei pozitii.
Isus Hristos. In ce priveste insemnatatea numelor Isus si Hristos vezi Matei 1:1. Pentru Pavel, Isus Hristos este Dumnezeu si poseda atributele lui Dumnezeu (vezi Coloseni 2:9; 1 Timotei 1:1; 2 Timotei 4:1). Autoritatea lui Isus Hristos, care l-a insarcinat personal pe Pavel sa fie apostol (vezi Coloseni 1:11, 12), este autoritatea suprema a Dumnezeului vesnic. Insarcinarea lui Pavel ca ambasador vine de la Cel Prea Inalt; acreditarea i-a fost data pe drumul spre Damasc (Faptele Apostolilor 9:15; 22:14, 15; 26:16, 17; Coloseni 1:1).
Lungimea salutului sau e neobisnuita, dar semnificativa. Deoarece Tit lucra intr-un camp nou si dificil autoritatea lui putea fi deseori pusa la indoiala. Pentru a evita orice neintelegere, Pavel face o afirmatie clara cu privire la imputernicirea sa divina si la valabilitatea insarcinarii lui Tit, in felul acesta alungand aproape definitiv orice indoiala posibila cu privire la autoritatea lui Tit.
Creta erau un camp nou si dificil. Se pare ca Pavel lucrase acolo numai un scurt timp, iar grabnica lui plecare se poate sa fi fost cauzata de vreo neintelegere oarecare. In consecinta, era de
o mare importanta o intelegere corespunzatoare a pozitiei si a autoritatii lui Tit si a lui Pavel, sub a carui directie lucra Tit. Prin introducere Pavel isi arata autoritatea. Daca cineva il respinge pe Tit si sfatul lui, atunci el respinge pozitia clar definita si autoritatea lui Pavel. Respectul pe care cretanii il aveau pentru Pavel trebuia acordat reprezentantului personal al acestuia.
Potrivit cu credinta. Comentatorii nu au ajuns la un acord cu privire la expresia aceasta; daca ea exprima scopul apostoliei lui Pavel, norma pe temeiul careia fusese el ales, adica in conformitate cu credinta, descoperirea crestina a adevarului, sau daca predicarea lui era in acord cu aceasta descoperire a adevarului sau cu doctrina crestina.
Daca exprima tinta ostenelilor lui Pavel, inseamna ca el se considera un instrument in planul lui Dumnezeu pentru a aduce credinta in inima barbatilor si a femeilor. In felul acesta ideea ar putea fi exprimata astfel: scopul apostoliei mele este de a-i aduce pe cei alesi de Dumnezeu la credinta salvatoare.
Scopul introducerii lui Pavel este de a castiga, atat pentru sine cat si pentru Tit, deplina aprobare si incredere a crestinilor cretani. In acord cu aceasta, poate ca aici Pavel accentueaza faptul ca aceasta scrisoare si intreaga lucrare a lui Tit sunt in acord deplin cu credinta crestina, asa cum cretanii o intelesesera deja. Misiunea lui Tit, ca reprezentant al lui Pavel, era in conformitate cu voia lui Hristos si cu adevarul care deja le fusese descoperit acestor crestini.
Alesilor. Gr. eklektoi, ,,[cei] alesi” (vezi Romani 8:33). S-ar putea ca Pavel sa compare aici biserica crestina cu vechiul Israel, care fusese ales de Dumnezeu sa duca lumii solia mantuirii (vezi Isaia 43:20; 45:4; 65:9). In ce priveste rolul lui Israel ca popor ,,ales” de Dumnezeu vezi Vol. IV, pp. 25–38. Responsabilitatile pe care le avusese candva poporul Israel apartineau acum bisericii crestine (vezi 1 Petru 2:9, 10).
Cunostinta. [,,Recunoasterea”, KJV]. Gr. epignosis (vezi Efeseni 1:17). Pavel se refera nu doar la o intelegere intelectuala, ci si la o cunoastere experimentala a adevarului Evangheliei. Prin aceasta cunoastere credinta este zidita si intarita. Compara cu 1 Timotei 2:4; 2 Timotei 2:25; 3:7; Evrei 10:26).
Evlavia. ,,Credinta” (sau invatatura) crestina trebuia sa produca vieti evlavioase, nu numai teorii noi (vezi 1 Timotei 2:2; 4:7, 8; 6:3, 5, 6; 2 Timotei 3:5; 2 Petru 1:3).
1:2 in nadejdea vietii vesnice, fagaduite mai inainte de vesnicii de Dumnezeu, care nu poate sa minta,
Vietii vesnice. Gr. zoe aionios (vezi Ioan 3:16). In ce priveste zoe, ,,viata”, vezi Ioan 1:4, iar in ce priveste aionios, ,,vesnic”, vezi Matei 25:41. Viata vesnica este tinta lucrarii lui Pavel si obiectivul fiecarui crestin adevarat, care-si zideste viata pe principiile ,,adevarului” (Tit 1:1).
Mai inainte de vesnicii. [,,Inainte de a incepe lumea”, KJV]. Vezi Romani 16:25; 2 Timotei
1:9.
Nu poate sa minta. Vezi 2 Corinteni 1:20; 2 Timotei 2:13. Revelatia crestina este tot atat de vrednica de incredere ca si natura neschimbatoare a lui Dumnezeu.
1:3 ci Si-a descoperit Cuvantul la vremea Lui, prin propovaduirea care mi-a fost incredintata, dupa porunca lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru;
Cuvantul. Adica mesajul mantuirii lui Dumnezeu.
La vremea Lui. [,,La timpul cuvenit”]. (Vezi 1 Timotei 6:15). Chiar daca fagaduintele lui Dumnezeu au existat intotdeauna, cretanii le cunoscusera numai de curand, conform planului Sau de proclamare a soliei.
Propovaduirea. Gr. kerugma, ,,proclamarea printr-un mesager” (vezi 1 Corinteni 1:21).
Incredintata. Sau ,,data in grija” (vezi 1 Timotei 1:11). Pavel nu ezita sa se refere la predica lui ca la un vehicul prin care Cuvantul lui Dumnezeu este facut cunoscut. Apostolul vesteste cu convingere Evanghelia, ca o descoperire a celor mai profunde scopuri ale lui Dumnezeu. Asupra unui om pe care Dumnezeu il insarcineaza ca mesager al Sau sta o raspundere infricosatoare, deoarece el devine un inel de legatura intre harul divin si nevoia oamenilor. Ca ambasador al lui Dumnezeu, sau ,,apostol” (Tit 1:1), el proclama nu propria lui solie, ci a Aceluia pe care-L reprezinta. In felul acesta, ca si Pavel, adevaratul slujitor al Evangheliei predica adevarul asa cum se gaseste el in Isus Hristos.
Porunca. Vezi Romani 16:26; 1 Timotei 1:1. Numirea lui Pavel ca predicator nu era rezultatul vreunui plan al sau, ci vointa si intentia lui Dumnezeu, care a asezat asupra lui aceasta raspundere atat de coplesitoare incat el a fost constrans sa exclame: ,,Vai de mine daca nu vestesc Evanghelia!” (1 Corinteni 9:16).
Dumnezeu, Mantuitorul nostru. Vezi 1 Timotei 1:1.
1:4 catre Tit, adevaratul meu copil in credinta noastra a amandurora: Har si pace de la Dumnezeu Tatal, si de la Isus Hristos, Mantuitorul nostru!
Tit. Tit nu e mentionat in cartea Faptele Apostolilor. Cateva date cu privire la el pot fi spicuite din referiri intamplatoare in epistolele pauline. Era un crestin dintre neamuri (Galateni 2:3), poate un convertit al lui Pavel (Tit 1:4). El este pomenit prima data ca insotindu-l pe Pavel de la Antiohia la Ierusalim, cu prilejul conciliului care a avut loc in acest oras (Galateni 2:1–3; Faptele Apostolilor 14:26–28; 15:1–4); de aceea se presupune ca era originar din Antiohia. Mai apoi este asociat cu Pavel in cursul celei de-a treia calatorii misionare a acestuia (2 Corinteni 2:13; 7:6, 13). Epistola lui Pavel catre Tit ne informeaza ca acesta fusese lasat in Creta pentru a pune in randuiala anumite lucruri si pentru a organiza biserica de acolo (cap. 1:5). Activitatea in Creta a fost temporara, deoarece lui Tit i s-a cerut sa vina la Pavel la Nicopoli (cap. 3:12). Tit este amintit ultima oara in 2 Timotei 4:10, unde se spune ca plecase in Dalmatia.
Adevaratul meu copil. In ce priveste niste cuvinte asemanatoare, adresate lui Timotei, vezi 1 Timotei 1:2. Legitimitatea pozitiei lui Tit ca si conducator bisericesc este bazata pe indrumarea si cresterea spirituala pe care Tit le primise de la Pavel insusi. Tit este pe deplin autorizat sa-si indeplineasca responsabilitatile de conducator al bisericii din Creta.
Credinta noastra a amandurora. Adica atat a neamurilor, din care facea parte si Tit, cat si a evreilor, ca Pavel. Crestinismul ii unifica pe oameni, indiferent de rasa, culoare, pozitie sociala sau sex. Toti sunt facuti una in Isus Hristos (vezi Galateni 3:28). Compara cu 1 Timotei 1:2.
Har. Vezi Romani 1:7.
[Indurare, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza omiterea acestui cuvant (ca in traducerea Cornilescu).
Pace. Vezi Romani 1:7; 1 Corinteni 1:3.
Dumnezeu Tatal. Vezi Romani 1:7.
Mantuitorul. Vezi cap. 1:3; 2:10–14; 3:4–7. Accentul pus de Pavel asupra rolului lui Isus Hristos ca Mantuitor al omului anticipeaza tema epistolei: crestinii trebuie sa dea pe fata puterea mantuitoare a lui Dumnezeu.
1:5 Te-am lasat in Creta, ca sa pui in randuiala ce mai ramane de randuit, si sa asezi prezbiteri in fiecare cetate, dupa cum ti-am poruncit:
Creta. Vezi Introducerea la aceasta epistola, cadrul istoric.
Ca sa. [,,Din cauza aceasta”, KJV]. Aici Pavel reafirma porunca sa originala data lui Tit, fara indoiala in favoarea membrilor bisericii cretane. Lipsesc informatii cu privire la plecarea timpurie a lui Pavel din Creta. Poate ca presiunea datoriilor in alte locuri a fost cea care l-a zorit sa plece. Sau poate ca pur si simplu avea incredere in capacitatea lui Tit de a duce lucrarea mai departe. Tit isi demonstrase deja, in insarcinari anterioare, iscusinta si abilitatile administrative (vezi 2 Corinteni 1:12, 13; 7:5, 6; 8:16, 17, 23).
Deoarece in Faptele Apostolilor nu se face nici o referire la vizita lui Pavel la Creta, unii au sugerat ca aceasta a avut loc dupa prima sa detentie la Roma (vezi Vol. VI, p. 107).
Sa pui in randuiala. Tit trebuia sa continue lucrarea de organizare a bisericii cretane. Poate ca din cauza faptului ca dupa plecarea lui Pavel cretanii se poate sa fi crezut ca nu mai era nevoie de alta organizare, Tit avea nevoie de aceasta autorizatie speciala pentru a realiza cu bine aceasta lucrare. Fiecare noua organizare, pentru a fi eficienta, cere timp si atentie, si fiecare conducator stie ca planurile noi trebuie indeplinite treptat si cu tact.
Ce mai ramane. [,,Ce mai lipseste”, KJV]. Adica lucrurile care mai raman de facut. De randuit. Sau ,,de stabilit”. Prezbiteri. Gr. presbuteroi (vezi Vol. VI, pp. 26, 38; Faptele Apostolilor 11:30). Numirea de ,,prezbiteri” implica ceremonia hirotonirii (vezi 1 Timotei 4:14; 5:22; 2 Timotei 1:6). In fiecare cetate. Sau ,,cetate cu cetate”. Se pare ca in Creta mesajul Evangheliei se bucurase de o larga raspandire. Te-am lasat. [,,Te-am numit”, KJV]. Gr. diatasso, ,,a indruma”, ,,a porunci”. Pavel se refera aici la indrumarile date lui Tit mai inainte, cu privire la administrarea bisericii din Creta.
1:6 Daca este cineva fara prihana, barbat al unei singure neveste, avand copii credinciosi, care sa nu fie invinuiti de destrabalare sau neascultare.
Daca este cineva. Pavel incepe aici sa enumere trasaturile prezbiterilor (presbuteroi,
,,batrani”). Acest pasaj este asemanator cu instructiunile date lui Timotei (vezi 1 Timotei 3:1–7).
Fara prihana. Vezi 1 Timotei 3:10.
Barbat al unei singure neveste. Vezi 1 Timotei 3:2.
Copii credinciosi. Este vorba despre copiii care sunt credinciosi crestini si care, prin purtarea lor, isi demonstreaza loialitatea fata de principiile crestine. Copiii care nu sunt credinciosi principiilor crestine aproape ca sunt un handicap prea mare pentru orice conducator al bisericii. Esecul pe care il are un slujitor al Evangheliei sau un prezbiter local in a-si carmui bine propria sa casa va duce in ratacire pe multi, atat dinauntrul cat si din afara bisericii. Cineva care nu a izbutit sa-si educe bine proprii sai copii, asa incat le lipseste infranarea si auto-disciplina, dovedeste lipsa capacitatii de a-i conduce pe altii. De aceea el este nepotrivit pentru raspunderea de conducator al bisericii. Vezi istoria tragica a lui Eli si a celor doi fii ai sai (vezi 1 Samuel 2:27; 3:11). ,,Nu putem sa credem ca vreun om, oricat de mare i-ar fi abilitatea si utilitatea, poate sa Il serveasca cat se poate de bine pe
Dumnezeu sau lucrarea in timp ce isi neglijeaza proprii copii in favoarea altor preocupari.” (GC 232) Destrabalare. [,,Dezordine”, KJV]. Gr. asotia, ,,risipa”, ,,stricaciune”. Compara cu Efeseni
5:18.
Neascultare. [,,Nesupus”, KJV]. Gr. anupotaktos, ,,razvratiti”, ,,nedisciplinati”. Compara cu 1 Timotei 1:9.
1:7 Caci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie sa fie fara prihana; nu incapatanat, nici manios, nici dedat la vin, nici bataus, nici lacom de castig marsav;
Episcopul. Gr. episkopos, ,,supraveghetor” (vezi Faptele Apostolilor 11:30; 20:28; 1 Timotei 3:1).
Econom. Vezi 1 Corinteni 4:1.
Fara prihana. Vezi 1 Timotei 3:10.
Incapatanat. Sau ,,arogant”.
Manios. [,,Care nu se manie repede”, KJV]. Sau ,,nu repezit”. In orice organizatie seculara sau ecleziastica sunt momente cand apar contraziceri si neintelegeri. Bunul mers al unei biserici confruntata cu pareri divergente depinde de influenta stabilizatoare a unui conducator stapan pe sine, care inspira rabdare si un spirit intelegator.
Nici dedat la vin. Vezi 1 Timotei 3:3.
Nici bataus. Vezi 1 Timotei 3:3.
Nici lacom de castig marsav. [,,Nu dedat la castig murdar”, KJV]. Vezi 1 Timotei 3:8.
1:8 ci sa fie primitor de oaspeti, iubitor de bine, cumpatat, drept, sfant, infranat;
Primitor de oaspeti. Vezi 1 Timotei 3:2.
Iubitor de bine. [,,Iubitor de oameni buni”, KJV]. Mai degraba ,,iubitor de bine”.
Cumpatat. Sau ,,cu o gandire sanatoasa”. (Vezi 1 Timotei 3:2).
Drept. Gr. dikaios, ,,drept”, ,,evlavios” (vezi Matei 1:19).
Sfant. Gr. hosios, ,,desavarsit”, ,,pios” (Faptele Apostolilor 2:27).
Infranat. O piatra de capatai a trasaturilor dorite. Deoarece o calitate poate fi deteriorata de exces, stapanirea de sine in toate lucrurile este o conditie pentru lucrarea eficienta a unui conducator al bisericii.
1:9 sa se tina de Cuvantul adevarat, care este potrivit cu invatatura, pentru ca sa fie in stare sa sfatuiasca in invatatura sanatoasa, si sa infrunte pe potrivnici.
Sa se tina. Sau ,,sa se agate de”.
Cuvantul. Adica Evanghelia.
Adevarat. [,,Credincios”, KJV]. Sau ,,vrednic de incredere”, ,,sigur”.
In stare. [,,Capabil”]. Pe langa o moralitate ireprosabila, inalta chemare a slujirii Evangheliei cere o inalta capacitate intelectuala. Viitorul slujbas trebuie sa dea pe fata, inainte de fi hirotonit, atat capacitatea de a intelege cat si cea de a transmite adevarul. Principala sa tinta ar trebui sa fie o deplina cunoastere a Scripturii, de preferat in limbile originale. Altminteri s-ar putea sa predice din Biblie ignorand adevaratul ei inteles (vezi GW 105). Dumnezeu nu trimite niciodata Duhul Sfant pentru a binecuvanta ignoranta (GW 105, 106). Disciplina mentala va spori mult eficienta oricarui slujitor al Evangheliei. Lucrarea de predicare cere oameni care sa se consacre in slujba ei mai mult decat ar face-o daca ar avea alta profesie, iar nevoia predicatorului de invata nu inceteaza niciodata. Intr-adevar, vestirea Evangheliei este mai mult decat o profesiune, este o chemare – o chemare dumnezeiasca. Inaintarea lucrarii lui Dumnezeu e prea adesea impiedicata de oameni care incearca sa marturiseasca pentru El avand o pregatire intelectuala redusa si o minte nedisciplinata.
Lucrarea Duhului Sfant asupra capacitatii innascute il motiveaza pe slujitorul Evangheliei sa caute perfectiunea pe orice cale cu putinta. Cu o umilinta nascuta dintr-o onesta parere despre sine, adevaratul predicator isi da seama de propriile defecte si de imensa sarcina care-i sta in fata. Un astfel de om nu este coplesit, ci provocat de posibilitatile care-i stau in fata si cauta, cu rugaciune si sarguinta, sa-si dezvolte talantii incredintati de Dumnezeu. Chiar si in mijlocul presiunii multelor sale responsabilitati el va pastra un simt al valorilor. Nu-si va permite sa foloseasca aceste datorii presante ca o scuza pentru neglijarea cultivarii capacitatilor mentale si spirituale. ,,Fiecare ar trebui sa-si dea seama ca asupra sa zace obligatia de a ajunge la culmea capacitatii intelectuale” (GW 279). Numai un slujitor cu adevarat consacrat Domnului sau poate sa-L onoreze si sa-L slaveasca cu adevarat. Compara cu 1 Timotei 3:2; 4:16.
Invatatura sanatoasa. Vezi 1 Timotei 1:10. Numai un slujitor al Evangheliei iscusit in Cuvantul lui Dumnezeu poate vorbi cu autoritatea invataturii sanatoase. El foloseste pasaje din Scriptura cu intelesul lor original, asa cum l-au intentionat scriitorii Bibliei manati de Duhul Sfant.
Sa infrunte. [,,Sa convinga”, KJV]. Gr. elegcho, ,,a convinge”, cu dovezi potrivite (vezi Ioan 8:46; 1 Timotei 5:20). Numai acele argumente care sunt sanatos alcatuite si care sunt in stare sa reziste la cercetarea cea mai atenta din partea mintilor agere, vor putea sa ,,infrunte” si sa aduca la tacere pe cei care se impotrivesc invataturii sanatoase.
Protivnici. Adica cei care vorbesc impotriva, contrazicatorii.
1:10 In adevar, mai ales printre cei taiati imprejur, sunt multi nesupusi, flecari si amagitori,
In adevar. [,,Caci”, KJV]. Pavel explica acum motivul pentru care a scos in evidenta inaltele norme morale si intelectuale care ar trebuie sa guverneze alegerea conducatorilor bisericii. Se pare ca biserica din Creta avea un numar mare de invatatori mincinosi care accentuau unele defecte de baza ale cretanilor (vezi v. 12).
Printre cei taiati imprejur. Adica printre iudei, poate la fel ca ,,invatatorii Legii” pervertiti (vezi 1 Timotei 1:7), care sustineau necesitatea circumciziei si a altor rituri si ceremonii ale legii mozaice (vezi Vol. VI, p. 932).
Nesupusi. Vezi v. 6. Membrii bisericii care refuzau conlucrarea erau dezbinatori, incapatanati si nesupusi.
Flecari. Compara cu 1 Timotei 1:6.
Amagitori. Compara cu 2 Petru 2:3, 18, 19.
1:11 carora trebuie sa li se astupe gura. Ei buimacesc familii intregi, invatand pe oameni, pentru un castig urat, lucruri, pe care nu trebuie sa le invete.
Trebuie sa li se astupe gura. Nu trebuia sa li se dea celor ,,flecari si amagitori” nici o ocazie de a se manifesta in public (v. 10). Prezbiterul atent este obligat sa fereasca adunarea de confuzie. Compara cu 1 Timotei 1:4.
Buimacesc. Vezi 2 Timotei 2:18.
Familii intregi. [,,Case intregi”, KJV]. Compara cu 2 Timotei 3:6.
Pentru un castig urat. Compara cu 1 Timotei 3:8. Porunca ferma ca prezbiterii si diaconii (vezi 1 Timotei 3:8; Tit 1:7) sa fie ireprosabili din punct de vedere financiar poate fi cel mai bine inteleasa in contextul vremii lui Pavel. Se pare ca multi din pretinsii slujitori ai Evangheliei se foloseau de slujba lor ecleziastica pentru castig personal, adaptandu-si invataturile pentru a fi pe placul celor bogati sau folosindu-si pozitia pentru a-si asigura favoruri personale.
1:12 Unul dintre ei, chiar proroc al lor, a zis: Cretanii sunt totdeauna niste mincinosi, niste fiare rele, niste pantece lenese.
Prooroc al lor. Adica un profet cretan, probabil Epimenides, care a trait in Knossos in secolul al VI-lea i.Hr. In ce priveste folosirea de catre Pavel a aceluiasi poem, pe Dealul lui Marte, vezi Faptele Apostolilor 17:28.
Mincinosi. Aceasta parte a poemului lui Epimenides a fost citata si de Callimachus (secolul al III-lea i.d.Hr.) in imnul sau adresat lui Zeus. In loc de a-si exprima propria parere, Pavel citeaza cu intelepciune, nu din adversarii cretanilor, ci din unul din reprezentantii lor respectati. In antichitate cuvantul ,,a cretaniza”, insemna a minti, a insela ca un cretan. Aceasta trasatura cretana socanta era manifestata acum de invatatorii religiosi stricati si de membrii ,,nesupusi” ai diferitelor biserici (v. 10).
Fiare rele. Aici poetul noteaza aroganta nedisciplinata a concetatenilor sai, aceeasi lipsa de responsabilitate morala observata acum si de Pavel.
Pantece lenese. Sau ,,lacomi lenesi”. Cretanii erau mai dispusi sa se indoape decat sa lucreze sarguincios pentru imbunatatirea propriei lor situatii si pentru binele lor comun (compara cu Filipeni 3:19).
1:13 Marturia aceasta este adevarata. De aceea mustra-i aspru, ca sa fie sanatosi in credinta,
Marturia aceasta este adevarata. Pavel confirma aici judecata aspra pe care poetul cretan o exprima cu privire la caracterul cretanilor. Ceea ce fusese scris cu privire la cretani cu 600 de ani mai inainte, era adevarat; caracterul lor nu se schimbase. Aceasta lipsa de integritate morala a majoritatii cretanilor reprezenta o mare primejdie pentru tinerele bisericii de pe insula.
Mustra-i. Gr. elegcho, (vezi v. 9).
Aspru. Dupa cum bisturiul chirurgului taie tesutul bolnav pentru a-i reda omului sanatatea, tot asa trebuia ca disciplina si cuvintele lui Tit si ale prezbiterilor cretani sa indeparteze ceea ce primejduia viitorul bisericii.
Sanatosi. Vezi 1 Timotei 6:3; 2 Timotei 4:3; Tit 1:9; vezi 1 Timotei 1:10; 2 Timotei 1:13.
1:14 si sa nu se tina de basme evreiesti, si de porunci date de oameni, care se intorc de la adevar.
Basme evreiesti. Vezi 1 Timotei 1:4. Cu probleme asemanatoare s-au confruntat atat Tit cat si Timotei (vezi 1 Timotei 1:4–7). Practica iudaica de interpretare a Vechiului Testament prin metoda alegorica intuneca adevarul si producea speculatie si cearta (vezi 1 Timotei 1:4; 6:4, 5). O asemenea metoda satisfacea mintea, dar lasa sufletul pustiu. Basmele evreiesti dadeau nastere la lupte de cuvinte (2 Timotei 2:14) si erau lipsite de puterea regeneratoare a Duhului Sfant.
Porunci date de oameni. Vezi Matei 15:9. Biserica crestina a trebuit intotdeauna sa dea piept cu problema invataturilor stricate care pozau ca ,,adevar”. Fiecare invatatura ar trebui sa fie in stare sa reziste la cercetarea cea mai stricta. Satana poate sa pagubeasca mai mult inaintarea adevarului lucrand in interiorul bisericii decat atacand-o din afara.
1:15 Totul este curat pentru cei curati; dar pentru cei necurati si necredinciosi, nimic nu este curat: pana si mintea si cugetul le sunt spurcate.
Curati. Adica cei curati la inima (vezi Matei 5:8), cei care inteleg neprihanirea prin credinta si isi dau seama de primejdiile sistemului iudaic al ritualurilor, ceremoniilor si fabulelor evreiesti (Tit 1:14).
Totul. Vezi 1 Corinteni 6:12. Pavel se ocupa aici de purificarea rituala iudaica. El face deosebire intre cei care incearca sa compenseze lipsa de curatie morala prin purificari ceremoniale si cei care cred ca ceremoniile nu sunt esentiale pentru desavarsirea unei vieti placute lui Dumnezeu. Aici Pavel nu da de inteles libertatea crestinului de a se angaja in practici condamnate in alta parte in Scriptura, si nici faptul ca oprelistile biblice cu privire la conduita morala sau cu privire la dieta nu s-ar aplica si crestinilor. Compara cu invatatura lui Hristos din Marcu 7:19 (vezi comentariul de la acest verset si de la Romani 14:20).
Pentru cei necurati. Adica pentru aceia care n-au fost convertiti si care nu cunosc pacea care insoteste neprihanirea prin credinta. Ei sunt ,,necredinciosii” care refuza sa se conformeze Evangheliei proclamate de Pavel, cei ,,potrivnici” (v. 9).
Mintea. Adica felul lor de a gandi, atitudinea lor. Compara cu Romani 7:23; Efeseni 4:23; Filipeni 4:7; 2 Timotei 3:8. Cei ,,necurati si necredinciosi” ingaduie ca mintea lor sa fie guvernata de dorinte nesfintite. In ce priveste efectul convertirii asupra mintii vezi Romani 12:2; compara cu Filipeni 4:8.
Cugetul. [,,Constiinta”, KJV]. Constiinta morala este amortita atunci cand mintea se ocupa cu dorinte nesfintite. In asemenea imprejurari constiinta nu poate functiona eficient. Ca si un ac de busola magnetizat, ea inceteaza de a fi o calauza exacta si de incredere.
1:16 Ei se lauda ca cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Il tagaduiesc, caci sunt o scarba: nesupusi, si netrebnici pentru orice fapta buna.
o scarba: nesupusi, si netrebnici pentru orice fapta buna.
Ei se lauda. [,,Ei pretind”, KJV]. Fie crestinii iudaizanti sau iudeii ortodocsi, fie ambele categorii. Din cauza accentului pe care il pun asupra speculatiilor intelectuale, acesti invatatori neconvertiti pretind ca-L cunosc pe Dumnezeu poate chiar mai bine decat crestinii. Totusi comportamentul lor da pe fata care este adevaratul lor stapan, ei nu fac lucrarile lui Dumnezeu.
Cu faptele Il tagaduiesc. Vezi Matei 7:21–27.
Sunt o scarba. [,,Sunt o uraciune”, KJV]. Falsa marturisire de credinta a acestor invatatori religiosi stricati si membri ,,nesupusi” ai bisericii (v. 10) constituie o mare ofensa in ochii lui Dumnezeu. Ar fi fost mai bine pentru ei daca nu ar fi auzit niciodata de crestinism (vezi Luca 12:47).
Netrebnici. [,,Ticalosi”, KJV]. Gr. adokimos, ,,nerezistand la incercare”, ,,nevrednici” (vezi 2 Timotei 3:8). Drept rezultat al vietii lor ipocrite, murdare, egoiste, oamenii acestia erau nefolositori pentru orice lucrare buna si nobila. Se pare ca multi credinciosi cretani se duceau la invatatori de felul acesta pentru a primi indrumari in ce priveste doctrina si practica crestina. Pavel nu avea alta optiune decat sa vorbeasca deschis atat cu privire la acesti invatatori cat si cu privire la aderentii lor.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
5–75T 617
6–91T 692
7–9AA 95
8 AH 445; ML 194; 2T 645; 6T 342; WM 85, 97
9 1T 415; 8T 18
10–13COL 248
13 3T 359
16 TM 451; 1T 406, 415; 2T 125, 444, 682; 5T 84, 145