5:2 Adormisem, dar inima imi veghea Este glasul preaiubitului meu, care bate: Deschide-mi, soro, scumpo, porumbito, neprihanito! Caci capul imi este plin de roua, carliontii imi sunt plini de picurii noptii.
Adormisem. Aici incepe o noua sectiune. Mireasa povesteste un vis tulburator. Ea viseaza ca preaiubitul ei a venit la ea noaptea si datorita unei clipe de zabava l-a pierdut. Acesta e asemanator cu visul povestit in cap. 3,1-5, numai ca aici accentul este pe tulburare si nu pe sfarsitul fericit.