2:1 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din vai.
Eu sunt un trandafir din Saron. Impartirea pe capitole a facut pe unii sa lege v. 1 cu ceea ce urmeaza. In felul acesta Solomon ar fi cel care vorbeste in versetul acesta. De aceea, prin aplicatie spirituala, atat expresia "trandafir din Saron" cat si expresia "crin din vale" au fost referiri la Hristos. Totusi, gramatical si contextual, e mai firesc sa se considere versetul acesta ca o declaratie a miresei. Cuvantul pentru "crin" poate avea atat o forma masculina cat si una feminina. Aici apare forma feminina, in timp ce forma masculina apare in cap. 2,16; 4,5; 5,13; 6,2.3; 7,2. Forma feminina apare din nou in cap. 2,2, unde se aplica in mod precis la tanara sulamita. Consideratii contextuale favorizeaza de asemenea ideea aceasta. Potrivit ei, mireasa isi marturiseste starea umila, afirmand ca nu se simte in largul ei intr-un palat. Ea e doar o floare de camp.
Cuvantul tradus "trandafir" apare numai aici si in Isaia 35,1, iar identitatea e nesigura. S-ar putea sa fie sofranul, asfodelul sau narcisa. Pare sa fie vorba de o floare oarecare de camp.
"Saron" insemneaza literal "o campie", "un ses", iar ca nume propriu indica sesul maritim dintre Iope si muntele Carmel. LXX ia "Saron"-ul de aici ca un titlu generic pentru un camp deschis.
2:2 Ca un crin in mijlocul spinilor, asa este iubita mea intre fete.
Un crin in mijlocul spinilor. Nu spini care cresc pe plante sau pe copaci, ci plante cu spini. Solomon o asigura pe mireasa sa ca toate celelalte femei in comparatie cu ea sunt ca niste spini in comparatie cu o floare frumoasa de camp.
2:3 Ca un mar intre copacii padurii, asa este preaiubitul meu intre tineri. Cu asa drag stau la umbra lui, si rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
Mar. Mireasa intoarce complimentul. Mirele ei, comparat cu alti barbati, e ca un pom roditor fata de copacii neroditori ai padurii.
La umbra lui. Mireasa nu numai ca se bucura de umbra, dar si mananca cu mare placere din fructe.
Cuvintele acestea au fost luate ca descriind odihna sufletului la umbra iubirii lui Hristos, bucuria comuniunii fericite cu Domnul. Beneficiile unei astfel de comuniuni nu pot fi obtinute de aceia care se odihnesc doar o clipa in prezenta lui Isus. Prea adesea activitatile aglomerate ale vietii inlocuiesc perioadele pretioase de comunicare, care sunt atat de importante pentru o crestere sanatoasa in har (vezi 7T 69; Ed 261).
2:4 El m-a dus in casa de ospat, si dragostea era steagul fluturat peste mine.
Casa de ospat. Literal, "casa de vin" (vezi la v. 2). Versetul acesta a fost folosit pentru a ilustra mai mult comuniunea cu Hristos (vezi la v. 3; vezi si COL 206, 207; Ed 261).
2:5 Intariti-ma cu turte de struguri, inviorati-ma cu mere, caci sunt bolnava de dragostea lui.
Intariti-ma cu turte de struguri. Aceste turte erau considerate stimulante si prin urmare folositoare in cazuri de oboseala cronica. Bolnava de dragostea lui. Mireasa era coplesita total de fiorul noii ei experiente si nu putea sa gaseasca imagini potrivite pentru a descrie desfatarea ei extatica.
2:6 Sa-si puna mana stanga sub capul meu, si sa ma imbratiseze cu dreapta lui!
Verset ce nu a fost comentat.
2:7 Va jur, fiice ale Ierusalimului, pe caprioarele si cerboaicele de pe camp: nu starniti, nu treziti dragostea, pana nu vine ea!
Va jur. Versetul acesta e un refren. E repetat in cap. 3,5 si 8,4. Persoana care vorbeste e probabil tot mireasa.
Dragostea. [Dragostea mea, KJV]. "Mea" [KJV] este un cuvant adaugat. "Dragostea" vine de la 'ahabah, o forma feminina care are in vedere iubirea in abstract si nu iubitul. Este ridicata in slava afectiunea curata si naturala.
2:8 Aud glasul preaiubitului meu! Iata-l ca vine, sarind peste munti, saltand pe dealuri.
Glasul prea iubitului meu. Versetele 8-17 par sa fie o amintire a miresei despre o intalnire incantatoare de primavara. Totul este probabil spus in timp ce e imbratiata cu iuvire de sotul ei (vezi v. 6).
Iata-l ca vine. Presimtamantul sensibil al iubiri discerne de departe apropierea prea iubitului ei care vine in casa ei de la munte.
2:9 Preaiubitul meu seamana cu o caprioara, sau cu puiul de cerboaica. Iata-l ca este dupa zidul nostru, se uita pe fereastra, priveste printre zabrele.
Se uita pe fereastra. Solomon e prezentat ca uitandu-se vesel pe fereastra in cautarea iubitei lui.
2:10 Preaiubitul meu vorbeste si-mi zice: Scoala-te, iubito, si vino, frumoaso!
Verset ce nu a fost comentat.
2:11 Caci iata ca a trecut iarna; a incetat ploaia, si s-a dus.
A trecut iarna. Versetele 11-13 constituie una din cele mai frumoase descrieri poetice a primaverii scrisa vreodata (vezi Ed 160). Primavara era partea din an cand peregrinii se indreptau voiosi spre Ierusalim pentru serbarea Pastelui (vezi PP 537, 538).
A incetat ploaia. Ploaia tarzie inceta la inceputul primaverii (vezi vol. II, p. 109).
2:12 Se arata florile pe camp, a venit vremea cantarii, si se aude glasul turturicii in campiile noastre.
Turturicii. Ebr. tor, turturea, o specie de porumbel. Tor este onomatopeic, care imita tonul plangator al pasarii. Unele specii de turturele sunt migratoare si venirea lor marcheaza reintoarcerea primaverii (vezi Ieremia 8,7).
2:13 Se parguiesc roadele in smochin, si viile inflorite isi raspandesc mirosul. Scoala-te, iubito, si vino, frumoaso.
Se parguiesc roadele in smochin. [Da smochinele lui verzi, KJV]. Literal, "isi parfumeaza smochinele lui necoapte", probabil in sensul ca le coace. Viile inflorite. [Vitele cu ciorchini fragezi, KJV]. Literal, "vitele sunt in floare".
2:14 Porumbita din crapaturile stancii, ascunsa in scobiturile prapastiilor, arata-mi fata ta, si fa-ma sa-ti aud glasul! Caci glasul tau este dulce, si fata ta placuta.
Porumbita. [Porumbita mea, KJV]. Porumbelul de stanci alege steiurile inalte si rapele adanci (vezi Ieremia 48,28) ca sa-si faca cuibul si evita invecinarea cu oamenii. In felul acesta Solomon arata modestia si sfiala iubitei lui.
Scobiturile prapastiilor. [Scari, KJV]. Ebr. madregah, mai bine "locuri prapastioase" [KJV], "peretii stancilor" ca in Ezechiel 38,20.
2:15 Prindeti-ne vulpile, vulpile cele mici, care strica viile; caci viile noastre sunt in floare.
Prindeti-va vulpile. Ce vrea sa spuna versul acesta si identitatea celui care vorbeste sunt chestiuni de ipoteza. Moulton sugereaza ca mireasa aude pe fratii ei vorbindu-i sau ca ei il intrerup pe mire, care spune ca vrea sa-i vada fata si sa-i auda glasul. Ei avertizeaza impotriva vulpilor care vin primavara distrugand viile care tocmai atunci sunt in floare. Unii considera ca sulamita arata motivele pentru care nu poate raspunde imediat invitatiei iubitului ei, deoarece are indatoriri gospodaresti de indeplinit. Altii gandesc ca referirea este doar la placerea vesela pe care ar avea-o fericitii indragostiti urmarind vulpile cele mici in viile pline de parfum.
2:16 Preaiubitul meu este al meu, si eu sunt a lui; el isi paste turma intre crini.
Prea iubitul meu este al meu. Aceste cuvinte sunt un refren frecvent in aceasta Cantare a cantarilor lui Solomon (vezi cap. 6,3; 7,10). Expresia aceasta ilustreaza dragostea delicata dintre Hristos si poporul Sau (vezi MB 100).
2:17 Pana la racoarea zilei, si pana la lungirea umbrelor, intoarce-te! Iubitule, sari ca o caprioara sau ca puiul de cerb, peste muntii ce ne despart.
Pana la racoarea zilei. [Pana la ivirea zilei, KJV]. Literal, "pana cand ziua isi trage sufletul". Referirea poate fi sau la zorii zilei, cand se porneste briza racoroasa de dimineata, sau la inceputul serii, cand porneste briza racoroasa de seara.
Muntii ce ne despart. [Muntii Bether, KJV]. Nu sunt cunoscuti astfel de munti. Poate cuvantul redat [KJV] "Bether" ar trebui mai bine sa fie tradus. Bether vine dintr-o radacina care inseamna "a taia in doua", prin urmare poate ca e vorba de munti stancosi.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
37T 69
3.4�
Ed 261
4�
COL 206; 7T 131
11-13�
Ed 160; PP 538
15�
ML 172
16�
MB 100