4:7 Odinioara in Israel, pentru intarirea unei rascumparari sau unui schimb, omul isi scotea incaltamintea si o dadea celuilalt: aceasta slujea ca marturie in Israel.
Odinioara. Vezi cele despre v. 8.
Pentru intarirea. In mod literal, ,,pentru a confirma orice tranzactie”. Procedura observata in acest verset este in armonie cu legea din Deuteronom 25,7-9, care o priveste pe o femeie care nu gaseste nici o rudenie a sotului ei decedat care sa fie dispus sa indeplineasca indatorirea de ruda. Drept urmare, ea ia initiativa impotriva rudei care refuza propunerea ei. El confirma refuzul lui ingaduindu-i femeii sa-i scoata incaltamintea. Dupa comentatorii iudei, totusi, femeia scuipa pe pamant in fata lui, ceea ce ar fi ingaduit de interpretarea iudaica.
Dar, in cazul lui Boaz, situatia era diferita. Rut ii ceruse s-o ia in casatorie si el era dispus sa faca aceasta. Cererea catre ruda mai apropiata nu era facuta de catre femeia al carei sot murise. In mod vadit ca Boaz ii acorda celeilalte rude ocazia de a o lua in casatorie pe Rut, daca ea (ruda) dorea acest lucru, o prerogativa care era a lui prin lege.
Ca marturie. Adica, dovada acceptabila in mod legal.