4:3 Apoi a zis celui ce avea drept de rascumparare: Naomi, intorcandu-se din tara Moabului, a vandut bucata de pamant care era a fratelui nostru Elimelec.
A vandut. O astfel de vanzare nu era un transfer definitiv de proprietate, ci un transfer vremelnic. Naomi si Rut, desi neinstare sa cultive singure ogorul, puteau astfel sa primeasca un venit din el. Proprietarul original putea sa rascumpere ogorul in orice moment platind pentru portiunea celui decedat pretul vanzarii; altfel aceasta le-ar reveni in mod automat in anul jubiliar (vezi cele despre Levitic 25,23-25).
A fratelui nostru. Nu neaparat un frate de sange. Legatura de rudenie cuprinsa in cuvantul ebraic astfel tradus este mai flexibila decat echivalentul lui englezesc. Uneori, chiar si prietenii sunt numiti frati. Declaratia lui Boaz, anume ca ogorul ii apartinea lui Elimelec, inseamna ca celor doi fii, Mahlon si Chilion, inca nu li se daduse mostenirea lor. De aceea, cea care vinde ogorul este Naomi, iar nu Rut. Cu toate acestea, un copil al lui Rut ar fi mostenit in mod legal ogorul lui Elimelec, si de aceea Naomi este gata sa transfere titlul de proprietate al sotului ei decedat, rudei care s-ar casatori cu Rut. Aceasta ruda avea sa pastreze ogorul in custodie pana ce un copil nascut de Rut avea sa devina apt sa-l mosteneasca de drept. Faptul ca ogorul trebuia sa fie vandut – arendat, cum am spune astazi – unei rude apropiate care ar lua-o in casatorie pe Rut si sa-l pastreze in custodie prin aceasta unire pentru urmasii ei, reclama aplicarea a doua prevederi ale codului civil mozaic. Legile despre transferul ogorului (Levitic 25:23-28) si casatoria unei vaduve cu o ruda apropiata (Deuteronom 25:5-10), amandoua aplicate in acest caz, acesta din urma punandu-i o limita celei dintai.