2:14 La vremea pranzului, Boaz a zis catre Rut: Apropie-te, mananca paine, si inmoaie-ti bucata in otet. Ea a sezut langa seceratori. I-au dat graunte prajite; a mancat si s-a saturat si ce a ramas a strans.
Otet. Ebraicul chomes, de la chames, ,,a fi iute”, ,,a fi acru”. Otetul era un vin acru sau sos folosit ca ingredient. Probabil ca acesta a fost acelasi ,,otet” ca cel oferit lui Hristos pe cruce (Psalm 69,21; Matei 27,34).
S-a saturat. Printre toate favorurile neobisnuite care i-au fost acordate, Rut n-a incetat sa fie ea insasi. Ea n-a uitat-o pe soacra ei, ci a economisit o parte si pentru ea din pranzul cel bun pe care il avusese. Aceasta este in perfecta concordanta cu obiceiul oriental inca actual de a lua o parte din ceea ce nu s-a mancat. Daca noi insine am sorbit adanc din iubirea lui Hristos, descoperim ca ramane provizie nemarginita. Este privilegiul nostru sa luam din aceasta si sa ducem la altii care pot fi flamanzi si insetati dupa cunostinta adevarului, asa cum este el in Isus Hristos.
Ramas (engl. ,,left”). Nu ca ea a parasit ogorul (vezi v. 17), ci ca ,,ramasese ceva peste” (RSV).