9:4 Ei sunt Israeliti, au infierea, slava, legamintele, darea Legii, slujba dumnezeiasca, fagaduintele,
Israeliti. Pavel nu-i numeste ,,evrei”, lucru care i-ar distinge prin limba, nici iudei ceea ce i-ar distinge prin neam. In schimb, el foloseste titlul care arata pozitia lor ca popor ales al lui Dumnezeu. Ca descendenti ai lui Iacov, care primesc de la Dumnezeu numele de ,,Israel” ei sunt mostenitori ai fagaduintelor date parintilor (Ef 2,12). In NT titlul este transferat la biserica crestina, despre care Pavel vorbeste ca fiind ,,Israelul lui Dumnezeu” (Gal. 6,16).
Infierea. Vezi cap. 8,15. Aici termenul implica legatura dintre Dumnezeu si Israel anuntata in Ex. 4,22: ,,Israel este fiul Meu, cel intai nascut al meu” (cf. Deut. 14,1; 32,6; Ier. 31,9; Osea 11,1). Chemarea lui Avraam si a semintei lui pentru a fi poporul deosebit al lui Dumnezeu a marcat inceputul ,,adoptarii” lui. (vezi Vol. IV, Pavel, 25-27).
Slava. Vezi cap. 3,23. In cazul acesta, referirea pare sa fie la semnul vizibil al prezentei lui Dumnezeu. Lucrul acesta a fost vazut in stalpul de nor si de foc, lumina aprinsa de pe Muntele Sinai, Sechina din tabernacul si din primul templu (vezi Ex. 16,10; 24,16; 40,34.35; 1 Sam. 4,22; 1 Regi 8,10.11; Evrei 9,5). Numai Israel dintre toate natiunile fusese privilegiat sa aiba o astfel de manifestare a prezentei lui Dumnezeu (vezi Ioan 1,14.
Legamintele. Acestea sunt ,,legamintele fagaduintei” fata de care neamurile erau ,,straine” (Ef. 2,12.13; vezi si Gen. 17,2.7.9; Ex. 2,24). Iudeii pareau sa priveasca aceste legaminte ca punand pe Dumnezeu sub obligatia de a-i favoriza cu protectia si binecuvantare divina. In acelasi timp, ei ignorau obligatiile lor proprii si au dat gres in a implini conditiile pe care erau bazate legamintele.
Darea legii. Referirea este fara indoiala la legile date la Sinai. Israel, mai pe sus de toate celelalte natiuni, fusese favorizat cu o descoperire a voiei lui Dumnezeu (Deut. 4,8; Neem. 9,13.14). Pavel deja mustrase pe iudei pentru sustinerea ca simpla posedare a legii, fara ascultare, ar aduce binecuvantarea (vezi Rom. 2,17-29).
Slujba dumnezeiasca. Gr. latreia, tradus ,,serviciu divin” in Evrei 9,1. Referirea e fara indoiala la serviciul sanctuarului (vezi Evrei 9,6, unde latreia e din nou tradus ,,serviciul lui Dumnezeu”). De unde scopul intreg al sistemului ceremonial era de a dezvolta un popor sfant si de a-l invata ca prevederile planului lui Dumnezeu de indreptatire prin credinta in venirea Rascumparatorului. Israelitii fusesera foarte mult favorizati prin inzestrarea cu ,,serviciul lui Dumnezeu”. Dar de privilegiul acesta se abuzase in mod serios (vezi Mat. 21,13; Ioan 2,14-16).
Fagaduintele. Acestea sunt in mod deosebit fagaduintele VT cu privire la Mesia si la imparatia Sa si la viitorul plin de slava al lui Israel (vezi si Fapte 26,6; Gal. 3,16.21; Evrei 7,6).