9:31 pe cand Israel, care umbla dupa o Lege, care sa dea neprihanirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
Lege care sa de neprihanirea. [,,Legea a neprihanirii”, KJV]. Ceea ce se spune ca neamurile nu cautau, dar au obtinut, e ,,neprihanire”. Dar ceea ce se spune ca iudeii cautau, dar nu au obtinut este o ,,lege care sa dea neprihanirea”. Expresia aceasta a fost felurit interpretata. Unii o privesc ca
o referire specifica la Legea VT, altii inteleg expresia ca insemnand ca iudeii umblau dupa un principiu si o regula de viata morala si religioasa care sa-i faca drepti (compara folosirea cuvantului ,,lege” in expresia ,,legea credintei”, vei la cap. 3,27; cf. cap. 7,23). Principiul acesta iudeii gandeau ca l-au gasit in sistemul lor de legi morale si religioase. Dar intrucat ei nu au fost in stare sa traiasca la nivelul cerintelor acelor legi, principiul lor de neprihanire nu a putut sa produca ceea ce ei cautau. Aceasta i-a manat la o si mai mare multiplicare a legilor religioase in cautarea lor legalista dupa un principiu de viata care sa-i faca drepti inaintea lui Dumnezeu.
O alta interpretare, si una bine situata in context e de a privi expresia ,,lege a neprihanirii” ca echivalentul lui ,,neprihanirea care se intemeiaza pe lege”. Accentul lui Pavel in aceste versete este pe natura legalista a alergarii lui Israel dupa neprihanire.
La Legea aceasta. [,,La legea”, KJV]. Literal, ,,la o lege”. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea cuvantului ,,neprihanire” in aceasta a doua expresie. Israel a umblat dupa ,,o lege a neprihanirii” dar nu a izbutit sa ajunga la legea aceea. Motivul pentru acest esec e ca neprihanirea bazata pe lege cere perfecta implinire a legii aceleia, si aceasta ascultare oamenii in propria lor tarie nu o pot da. In consecinta, depinzand pentru neprihanire de o lege, pe care in propria lor putere ei nu o puteau asculta, iudeii au dat gres in a ajunge la idealurile prescrise de lege si la neprihanirea pe care ei o cautau.