9:30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau dupa neprihanire, au capatat neprihanirea si anume neprihanirea care se capata prin credinta;
Ce vom zice? Dupa ce a scos in evidenta latura autoritatii si justetei divine in lepadarea iudeilor si chemarea neamurilor, Pavel trece acum la partea raspunderii omului.
Neamurile. Mai degraba ,,neamuri”. Unele persoane dintre neamuri, nu toti, au ajuns la neprihanire. Concluzia pe care o trage Pavel din discutarea sa pana aici este aceasta: fagaduinta lui Dumnezeu nu a dat gres, dar in timp ce neamurile au obtinut indreptatirea, iudeii nu au obtinut-o, pentru ca au umblat dupa ea pe o cale gresita. Aceasta natural ridica intrebarea: Pentru ce ? (vers. 32). Si aceasta introduce punctul urmator in discutia lui Pavel – esecul si vina iudeilor. De la punctul acesta mai departe pana la cap. 10,21 Pavel trateaza acest subiect.
Umblau. [,,Urmati”, KJV]. Gr. dioko, ,,a urma”.
Se capata. [,,Ajuns, KJV]. Gr. katalambano, ,,a apuca”, ,,a obtine”. Aici dioko (vezi mai sus la ,,umblau”) si katalambano sunt folosite in legatura cu o alergare (cf. ,,alearga”; vezi Rom. 9,16; cf. 1 Cor. 9,24; Fil. 3,12). Pavel spune ca neamurile, care nu se straduiau sa obtina neprihanirea, au apucat-o. El nu intelege prin aceasta ca nu era dorinta sau dor dupa neprihanire intre neamuri, dar acestia, in contrast cu iudeii legalisti, nu o cautau in chip ostentativ. Totusi, cand li s-a oferit mantuirea in Evanghelie, au salutat-o cu bucurie. Comparati descrierea anterioara a lui Pavel cu privire la faptul ca neamurile implineau cerintele legii, desi ei nu aveau vreun cod revelat asa cum iudeii erau privilegiati sa posede (vezi Rom. 2,14).
Prin credinta. [,,Din credinta”, KJV]. Definitia aceasta cu privire la felul neprihanirii pe care o obtinusera neamurile explica paradoxul aparent ca ele au ajuns la neprihanire desi nu au umblat dupa ea.