9:1 Spun adevarul in Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfant, imi este martor,
Spun adevarul. Pavel trece acum de la culminarea triumfatoare si vesela a cap. 8 la cercetarea unei probleme care-l umple de ,,o mare intristare si… o durere necurmata in inima” (cap. 9,2) Care este motivul pentru care poporul ales al lui Dumnezeu, a lepadat in numar atat de mare Evanghelia? Daca Evanghelia aduce o mantuire sigura alesilor lui Dumnezeu, pentru ce poporul Sau Israel nu se gaseste printre mostenitorii acestei mantuiri? Daca vestea buna a mantuirii este implinirea fagaduintelor facute lui Israel, atunci cu siguranta ea trebuie sa fie intampinata cu aprobare din partea acelora pentru care ea fusese destinata special. In schimb, insa ea a atatat pe cei mai multi dintre ei la o indarjita opozitie.
Pavel pregatise calea pentru discutarea din partea lui a acestei chestiuni dificile si delicate prin sublinierea faptului ca, desi Evanghelia este atat pentru iudei, cat si pentru neamuri, ea e in primul rand pentru iudei (cap. 1,16; 2,10). El de asemenea, subliniase faptul ca Dumnezeu nu cauta la fata (cap. 2,11) si ca iudeii in deosebi, fusesera vinovati de pacat (vers. 17-24). El devotase un capitol intreg spre a dovedi ca Evanghelia mantuirii prin credinta e bine sustinuta de VT (cap 4). In cap. 3,1 chiar si incepuse sa abordeze problema direct, dar deplina dezvoltare a subiectului a fost rezervata cap. 9; 10; 11.
Mai intai, Pavel afirma iubirea si intristarea lui pentru propriul sau popor (cap. 9,1-3). Apoi declara ca pricina lepadarii lor nu este esecul fagaduintelor lui Dumnezeu fata de ei (vers. 6,13). Si nici nu e vreo neindreptatire din partea lui Dumnezeu in chestiunea aceasta (vers. 14-29). Greseala consta din propria lor lepadare a ,,neprihanirii care este din credinta” (cap. 9,30 la 10,21). Pavel nu descrie starea lor ca deznadajduita. El staruie in a vorbi despre mantuirea unei ,,ramasite datorita unei alegeri prin har” (cap. 11,1-10), si despre primirea neamurilor (vers. 11-22), toate acestea fiind
o dovada a intelepciunii si slavei lui Dumnezeu (vers. 33-36).
In Hristos. Pavel face apel la experienta sa ca unul unit cu Hristos, pentru a dovedi autenticitatea cuvintelor pe care urmeaza sa le spuna (cf. 2 Cor. 2,17).
Nu mint. Comparati 2 Cor. 11,31; Gal. 1,20; 2 Tim. 2,7. Pavel isi dadea bine seama ca multi dintre conationalii sai iudei il priveau ca pe un tradator. (Fapte 21,28; 22,22; 25,24). Desele lui conflicte cu iudeii si iudaizantii, natural, aruncau indoiala asupra iubirii sale pentru propria sa natiune. De aceea, el exprima sinceritatea preocuparii sale pentru propriul sau popor in acesti termeni puternici.
Cugetul. [,,Constiinta”, KJV]. Vezi Rom. 2,15; cf. fapte 23,1, 24, 16.
Luminat de Duhul Sfant. [,,In Duhul Sfant”, KJV]. Adica, in Duhul Sfant (vezi cap. 5,5). Pavel vorbise despre unirea credinciosului cu Duhul lui Dumnezeu (cap. 8,9.11.16) Duhul Sfant este ,,Duhul adevarului” (Ioan 14,17; 15,26; 16,13) si marturia unei constiinte luminate de El si actionand sub influenta Lui trebuie sa fie o calauzire adevarata si sigura.
Imi este martor. Acelasi verb e folosit in cap. 2,15; 8,16.