9:19 Dar imi vei zice: Atunci de ce mai baga vina? Caci cine poate sta impotriva voii Lui?
Dar imi vei zice. Aceasta introduce a doua obiectiune posibila care s-ar putea ridica la argumentatia lui Pavel (vezi vers. 14).
Baga vina. [,,Gaseste greseala”, KJV]. Intrebarea celui care obiecteaza ar putea fi parafrazata in felul urmator: daca Dumnezeu Insusi impietreste inima unui om. Cum poate El sa staruiasca in a-i gasi greseli? E drept ca Dumnezeu sa invinuiasca pe pacatosi daca purtarea lor e in acord cu planul Lui si e rezultatul vointei Lui irezistibile? Istoric, obiectiunea aceasta ar putea sa reaminteasca mustrarea adresata de Dumnezeu lui faraon: ,,Opresti pe poporul Meu cu sila si nu-l lasi sa plece” (Ex. 9,17) si ,,pana cand nu vei voi tu de a te umili inaintea Mea?” (cap. 10,3). In cazul lui faraon cel care obiecteaza ar zice: ,,Daca Dumnezeu a ales sa impietreasca inima imparatului, de ce ii mai gasea vina?” Compara la Ex. 9,15.-16.
Pavel nu incearca aici sa dea un raspuns deplin la obiectiunea aceasta. Unicul lui accent in contextul acesta este asupra faptului ca in guvernarea lumii, Dumnezeu Isi rezerva libertatea deplina sa se ocupe de oameni in propriile Sale conditii si nu pe temeiul lor, fara de a se amesteca, natural, in ocazia lor la mantuire personala.
Neizbutind sa recunoasca accentul lui Pavel, unii teologi au fost manati sa citeasca in versetul acesta idei pe care Pavel nu le-a intentionat. Calvin a inteles ca Dumnezeu in mod arbitrar a creat pe unii oameni spre mantuire si pe altii spre nimicire. O astfel de conceptie despre scopul lui Dumnezeu nu e in acord cu explicatia data de Pavel altundeva in aceeasi epistola ca Dumnezeu nu da pe fata partinire (Rom. 2,11), ci judeca pe fiecare om dupa faptele sale (cap. 2,6-10; cf. 3,22.23) si va mantui pe oricine Il va chema (cap. 10,12,13).
Sta impotriva. [,,A rezistat”, KJV]. Intrebarea inseamna: ,,Cine e cel care rezista voiei lui Dumnezeu?” implicand ca nimeni nu-I poate rezista.
Voiei. Gr. boulema. Acesta nu e cuvantul obisnuit pentru ,,voie”, care este thelema (cap. 2,18; 12,2; 15,32). Unica alta aparitie ale lui boulema sunt in Fapte 27,43; 1 Petru 4,3. Boulena, implica mai definit ideea de scop constient si deliberat.