Printable ModeRomani, 9
|
9:1 Spun adevarul in Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfant, imi este martor, Spun adevarul. Pavel trece acum de la culminarea triumfatoare si vesela a cap. 8 la cercetarea unei probleme care-l umple de ,,o mare intristare si… o durere necurmata in inima” (cap. 9,2) Care este motivul pentru care poporul ales al lui Dumnezeu, a lepadat in numar atat de mare Evanghelia? Daca Evanghelia aduce o mantuire sigura alesilor lui Dumnezeu, pentru ce poporul Sau Israel nu se gaseste printre mostenitorii acestei mantuiri? Daca vestea buna a mantuirii este implinirea fagaduintelor facute lui Israel, atunci cu siguranta ea trebuie sa fie intampinata cu aprobare din partea acelora pentru care ea fusese destinata special. In schimb, insa ea a atatat pe cei mai multi dintre ei la o indarjita opozitie. Pavel pregatise calea pentru discutarea din partea lui a acestei chestiuni dificile si delicate prin sublinierea faptului ca, desi Evanghelia este atat pentru iudei, cat si pentru neamuri, ea e in primul rand pentru iudei (cap. 1,16; 2,10). El de asemenea, subliniase faptul ca Dumnezeu nu cauta la fata (cap. 2,11) si ca iudeii in deosebi, fusesera vinovati de pacat (vers. 17-24). El devotase un capitol intreg spre a dovedi ca Evanghelia mantuirii prin credinta e bine sustinuta de VT (cap 4). In cap. 3,1 chiar si incepuse sa abordeze problema direct, dar deplina dezvoltare a subiectului a fost rezervata cap. 9; 10; 11. Mai intai, Pavel afirma iubirea si intristarea lui pentru propriul sau popor (cap. 9,1-3). Apoi declara ca pricina lepadarii lor nu este esecul fagaduintelor lui Dumnezeu fata de ei (vers. 6,13). Si nici nu e vreo neindreptatire din partea lui Dumnezeu in chestiunea aceasta (vers. 14-29). Greseala consta din propria lor lepadare a ,,neprihanirii care este din credinta” (cap. 9,30 la 10,21). Pavel nu descrie starea lor ca deznadajduita. El staruie in a vorbi despre mantuirea unei ,,ramasite datorita unei alegeri prin har” (cap. 11,1-10), si despre primirea neamurilor (vers. 11-22), toate acestea fiind o dovada a intelepciunii si slavei lui Dumnezeu (vers. 33-36). In Hristos. Pavel face apel la experienta sa ca unul unit cu Hristos, pentru a dovedi autenticitatea cuvintelor pe care urmeaza sa le spuna (cf. 2 Cor. 2,17). Nu mint. Comparati 2 Cor. 11,31; Gal. 1,20; 2 Tim. 2,7. Pavel isi dadea bine seama ca multi dintre conationalii sai iudei il priveau ca pe un tradator. (Fapte 21,28; 22,22; 25,24). Desele lui conflicte cu iudeii si iudaizantii, natural, aruncau indoiala asupra iubirii sale pentru propria sa natiune. De aceea, el exprima sinceritatea preocuparii sale pentru propriul sau popor in acesti termeni puternici. Cugetul. [,,Constiinta”, KJV]. Vezi Rom. 2,15; cf. fapte 23,1, 24, 16. Luminat de Duhul Sfant. [,,In Duhul Sfant”, KJV]. Adica, in Duhul Sfant (vezi cap. 5,5). Pavel vorbise despre unirea credinciosului cu Duhul lui Dumnezeu (cap. 8,9.11.16) Duhul Sfant este ,,Duhul adevarului” (Ioan 14,17; 15,26; 16,13) si marturia unei constiinte luminate de El si actionand sub influenta Lui trebuie sa fie o calauzire adevarata si sigura. Imi este martor. Acelasi verb e folosit in cap. 2,15; 8,16. 9:2 ca simt o mare intristare, si am o durere necurmata in inima. Intristare. [,,Tristete”, KJV]. Gr. lupe, ,,intristare”, ,,durere”. Durere. [,,Intristare”, KJV]. Gr. odune, ,,chin”, ,,durere”. Acest cuvant apare in alta parte in NT numai in 1 Tim. 6,10. Necurmata. [,,Continua”, KJV]. Gr. adialeiptos, literal ,,fara a parasi”. Singura alta aparitie in NT a acestui cuvant e in 2 Tim. 1,3. Inima. Vezi cap. 1,21. 9:3 Caci aproape sa doresc sa fiu eu insumi anatema, despartit de Hristos, pentru fratii mei, rudele mele trupesti. Caci. Versetul acesta nu da motivul intristarii lui Pavel, ci mai de graba dovada sinceritatii sale. Aproape sa doresc. Literal ,,doream” sau ,,ma rugam”. Expresia greaca este una idiomatica implicand o dorinta reala, dar trecatoare, care deja a fost parasita ca nerealizabila. El dorea si se ruga dar erau anumite impedimente care faceau implinirea imposibila. Comparati aceasi expresie din Gal. 4,20. Anatema. [,,Blestemat”, KJV]. A fost multa discutie cu privire la ce a vrut sa spuna Pavel in aceasta puternica expresie. Solutia cea mai simpla pare sa se afle in compararea dorintei lui Pavel cu rugaciunea lui Moise: ,,Acum sau iarta-le pacatul, sau de nu, sterge-ma pe mine din cartea Ta, pe care ai scris-o” (Ex. 32,32). Raspunsul lui Moise arata ca o astfel de rugaciune nu ar putea fi implinita. ,,Pe cel ce a pacatuit in contra mea, pe acela il voi sterge din cartea Mea” (Ex. 32,33). De. Gr. apo, o prepozitie implicand separare. Dupa trup. [,,Dupa carne”, KJV]. Adica, iudeii, care erau fratii lui Pavel prin legaturi de neam. Dupa duh, Pavel era un membru al Israelului spiritual, si rudele lui spirituale erau fratii din biserica crestina (cf. Marcu 3,33-35). 9:4 Ei sunt Israeliti, au infierea, slava, legamintele, darea Legii, slujba dumnezeiasca, fagaduintele, Israeliti. Pavel nu-i numeste ,,evrei”, lucru care i-ar distinge prin limba, nici iudei ceea ce i-ar distinge prin neam. In schimb, el foloseste titlul care arata pozitia lor ca popor ales al lui Dumnezeu. Ca descendenti ai lui Iacov, care primesc de la Dumnezeu numele de ,,Israel” ei sunt mostenitori ai fagaduintelor date parintilor (Ef 2,12). In NT titlul este transferat la biserica crestina, despre care Pavel vorbeste ca fiind ,,Israelul lui Dumnezeu” (Gal. 6,16). Infierea. Vezi cap. 8,15. Aici termenul implica legatura dintre Dumnezeu si Israel anuntata in Ex. 4,22: ,,Israel este fiul Meu, cel intai nascut al meu” (cf. Deut. 14,1; 32,6; Ier. 31,9; Osea 11,1). Chemarea lui Avraam si a semintei lui pentru a fi poporul deosebit al lui Dumnezeu a marcat inceputul ,,adoptarii” lui. (vezi Vol. IV, Pavel, 25-27). Slava. Vezi cap. 3,23. In cazul acesta, referirea pare sa fie la semnul vizibil al prezentei lui Dumnezeu. Lucrul acesta a fost vazut in stalpul de nor si de foc, lumina aprinsa de pe Muntele Sinai, Sechina din tabernacul si din primul templu (vezi Ex. 16,10; 24,16; 40,34.35; 1 Sam. 4,22; 1 Regi 8,10.11; Evrei 9,5). Numai Israel dintre toate natiunile fusese privilegiat sa aiba o astfel de manifestare a prezentei lui Dumnezeu (vezi Ioan 1,14. Legamintele. Acestea sunt ,,legamintele fagaduintei” fata de care neamurile erau ,,straine” (Ef. 2,12.13; vezi si Gen. 17,2.7.9; Ex. 2,24). Iudeii pareau sa priveasca aceste legaminte ca punand pe Dumnezeu sub obligatia de a-i favoriza cu protectia si binecuvantare divina. In acelasi timp, ei ignorau obligatiile lor proprii si au dat gres in a implini conditiile pe care erau bazate legamintele. Darea legii. Referirea este fara indoiala la legile date la Sinai. Israel, mai pe sus de toate celelalte natiuni, fusese favorizat cu o descoperire a voiei lui Dumnezeu (Deut. 4,8; Neem. 9,13.14). Pavel deja mustrase pe iudei pentru sustinerea ca simpla posedare a legii, fara ascultare, ar aduce binecuvantarea (vezi Rom. 2,17-29). Slujba dumnezeiasca. Gr. latreia, tradus ,,serviciu divin” in Evrei 9,1. Referirea e fara indoiala la serviciul sanctuarului (vezi Evrei 9,6, unde latreia e din nou tradus ,,serviciul lui Dumnezeu”). De unde scopul intreg al sistemului ceremonial era de a dezvolta un popor sfant si de a-l invata ca prevederile planului lui Dumnezeu de indreptatire prin credinta in venirea Rascumparatorului. Israelitii fusesera foarte mult favorizati prin inzestrarea cu ,,serviciul lui Dumnezeu”. Dar de privilegiul acesta se abuzase in mod serios (vezi Mat. 21,13; Ioan 2,14-16). Fagaduintele. Acestea sunt in mod deosebit fagaduintele VT cu privire la Mesia si la imparatia Sa si la viitorul plin de slava al lui Israel (vezi si Fapte 26,6; Gal. 3,16.21; Evrei 7,6). 9:5 patriarhii, si din ei a iesit, dupa trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvantat in veci. Amin! Patriarhii. [,,Parintii”, KJV]. Avraam, Isaac si Iacov erau in mod deosebit priviti ca ,,parinti” (Fapte 3,13; 7,32). Iudeii considerau ca o chestiune de mare merit de a fi descendenti ai unor asemenea nobili stramosi (vezi Mat. 3,9; cf. Ioan 8,39.53; 2 Cor. 11,22). Mai tarziu, in epistola aceasta, Pavel vorbeste despre iubirea lui Dumnezeu pentru Israel ,,din pricina parintilor lor” (Rom. 11,28). Si din ei. [,,Din care”, KJV]. Mai degraba, ,,din care” sau ,,intre care”. Ultimul si cel mai mare din toate privilegiile acordate israelitilor era ca Mesia a aparut din neamul lor. Tocmai catre acest cel mai inalt privilegiu atrasesera atentia toate celelalte binecuvantari. Dupa trup. [,,In ce priveste carnea”, KJV]. Pavel limiteaza originea iudaica a lui Isus la natura Lui omeneasca, asa ca in cap. 1,3. Hristosul. [,,Hristos”, KJV]. Literal, ,,Hristosul”, referindu-se la titlul si pozitia sa ca ,,Mesia”. Care este. Interpretarea ultimei jumatati a vers. 5 a fost dezvaluita pe larg. Discutia a atins culmea dupa aparitia NT si RV in 1881. Spatiu considerabil a fost devotat chestiunii in revistele religioase ale timpului. Problema este una de punctuatie, si intrucat manuscrisele originalului grec au fost scrise fara nici o forma de punctuatie, solutia devine o chestiune de interpretare (cf. cele de la Luca 23,43). Cu diferite schimbari de punctuatie patru interpretari posibile ale acestui pasaj au fost sustinute (vezi RV si marginalele). Una este de a nu pune nici o punctuatie, sau o virgula dup ,,trup” [carne] si sa se refere intregul pasaj la Hristos ca o afirmare a divinitatii Lui. Aceasta a fost vederea traditionala si este interpretarea oferira de KJV si de cele mai multe versiuni. O a doua posibilitate este de a pune o virgula dupa ,,trup” si un punct dupa ,,toate”. Pasajul atunci ar spune: ,,Din care e Hristos in ce priveste trupul, care este peste toate. Dumnezeu sa fie in veci binecuvantat. O a treia posibilitate este de a pune un punct dupa ,,trup” si de a traduce restul versetului: ,,El care este Dumnezeu peste toate sa fie in veci binecuvantat”. Sau ,,Dumnezeu care este peste toate sa fie in veci binecuvantat”. Aceasta este exprimarea preferata de RSV si de cateva alte versiuni. O a patra posibilitate este de a folosi aceeasi punctuatie ca in solutia a patra si a traduce: ,,El care este peste tot este Dumnezeu binecuvantat in veci”. Pentru o tratare mai detaliata a problemei vezi Sanday si Headleam, Comentariul critic International, la Romani, p. 233-238. Intrebarea fundamentala este daca pasajul trebuie sa fie interpretat ca o afirmare a dumnezeirii lui Hristos. A o privi in felul acesta este interpretarea cea mai simpla si cea mai naturala a constructiei gramaticale a versetului. Ea este cea mai corespunzatoare contextului. Pavel relatase multele beneficii si privilegii pe care Dumnezeu le incredintase lui Israel ca popor ales. Ca o culminare a acestor binecuvantari, Pavel mentioneaza descendenta lui Mesia din propriul lor neam. Dar descendenta aceasta e limitata la natura lui fizica. Mesia are alta natura care nu e ,,carne” [trup] si Pavel se refera mai departe la Hristos, ,,care este mai pe sus de toate, Dumnezeu binecuvantat in veci”. Exprimarea de catre Pavel a naturii omenesti a lui Hristos pare sa ceara ca o antiteza aceasta clara afirmare a dumnezeirii Lui (cf. Rom. 1,3.4). Ca Hristos este cu adevarat divin si Cel care este ,,peste toate” e aratat in multe pasaje ale NT (vezi Ioan 1,1-3; Ef. 1,20-22; Fil. 2,10.11; Col. 1,16.17:2,9; nota aditionala la Ioan 1). In ce priveste o tratare in plus a acestui text vezi The Minstry, sept. 1954, p. 19-21; Probleme de traducere biblica, p. 218-222. Peste toate. Comparati cap. 11,36. Aceasta descriere a puterii si demnitatii supreme a Aceluia care era un israelit prin descendenta omeneasca serveste ca sa intensifice caracterul privilegiat al neamului iudaic. Ce binecuvantari mai mari ce ocazii mai mari, ar fi putut sa acorde Domnul vreunui popor decat acelea prezentate in aceste doua versete? Prin enumerarea acestor privilegii, Pavel a aratat cauza ,,durerii” sale ,,necurmate”. Fiecare privilegiu numit ii reaminteste de scopul original al lui Dumnezeu pentru Israel si al destinului glorios promis lor (vezi Vol. IV Pavel, 25-38). Dar cat de mult contrasteaza aceasta cu starea lor prezenta decazuta! 9:6 Dar aceasta nu inseamna ca a ramas fara putere Cuvantul lui Dumnezeu. Caci nu toti cei ce se coboara din Israel, sunt Israel; Nu inseamna ca. [,,Nu ca si cum”, KJV]. Pavel arata ca durerea sa pentru conationalii sai nu trebuie sa fie inteleasa ca insemnand esecul fagaduintei lui Dumnezeu fata de Israel. A ramas fara putere. [,,este fara esec”, KJV]. Gr. ekpipto, literal ,,a cadea afara”, de unde ,,a da gres”. Cuvantul lui Dumnezeu. Adica voia si scopul declarate ale lui Dumnezeu. Nu toti cei ce se coboara din Israel. Pasajul zice literal ,,deoarece nu toti cei care sunt din Israel, acestia sunt Israel”. Parerea lui Pavel este ca nu toti cei care descind din Israel apartin cu adevarat lui Israel in deplina insemnatate spirituala a acestui nume. Scopul sau in facerea acestei afirmatii este de a explica cum cuvantul lui Dumnezeu pentru Israel e limitat la cei care implinesc conditiile relatiei de legamant. Pentru aceasta ramasita credincioasa si ascultatoare cuvantul lui Dumnezeu nu va da gres. Israel. [,,Din Israel”, KJV]. Aceasta se refera la odraslele lui Israel dupa trup, descendentii fizici ai lui Iacov. Fagaduinta divina a fost data cu adevarat Israelului, dar aceasta nu cuprinde pe oricine ar putea sa pretinda descendenta din Iacov fara nici o alta limitare. Pavel explicase deja ca aceia care au credinta sunt adevarati fii ai lui Avraam (Rom. 4; Gal. 3,7-9; cf. Rom. 2,8.29). 9:7 si, macar ca sunt samanta lui Avraam, nu toti sunt copiii lui Avraam; ci este scris: In Isaac vei avea o samanta, care-ti va purta numele. Samanta. Comparati Gal. 3,29. Copiii. Adica, copii in cel mai deplin inteles, ca in cap. 8,17 ,,daca suntem copii suntem si mostenitori”. Descendentii lui Avraam nu au drepturi de mostenire numai din cauza ca isi pot urmari linia genealogica din el. In Isaac. Sau ,,prin Isaac”. Acelasi cuvant grecesc tradus ,,in” (,,en” e redat ,,prin” in Mat. 9,34 si ,,prin” in 1 Cor. 6,2 si Col. 1,16. Cuvintele ,,in Isaac vei avea o samanta care-ti va purta numele” [in Isaac va fi numita samanta ta] sunt una citat din LXX la Gen. 21,12 (cf. Evrei 11,18). Purta numele. [,,Numita”, KJV; ,,se va numi urmas”, Nitz.]. Isaac si Ismael, dupa trup, erau amandoi fii ai lui Avraam. Totusi, fagaduintele au fost facute lui Isaac si descendentilor lui. Ismael nu a fost inclus. Aceasta nu inseamna ca Ismael si urmasii lui erau in afara de limitele mantuirii, ci doar ca Dumnezeu alesese pe descendentii lui Isaac sa fie misionarii Lui fata de lume. Ei trebuiau sa dea la iveala principiile imparatiei Sale inaintea natiunilor, ca oamenii sa poata fi atrasi la El (vezi Vol. IV, p. 26-30; vezi Ez. 25,1). Dumnezeu Isi rezerva dreptul de a incredinta diferite raspunderi oamenilor si natiunilor (vezi Dan. 4,17). 9:8 Aceasta inseamna ca nu copiii trupesti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii fagaduintei sunt socotiti ca samanta. Copiii trupesti. [,,Copii ai carnii”, KJV]. Acestia sunt doar descendentii fizici, asa ca Ismael (vezi Gal. 4,23). Dar binecuvantarile spirituale nu sunt mostenite prin coborare naturala. Copii ai lui Dumnezeu. Aceasta se refera istoric la descendentii lui Avraam prin Isaac. Ei erau aceia care se gaseau in relatie de legamant cu Dumnezeu, care au mostenit fagaduintele si au primit privilegiile poporului ales. Din deosebirea aceasta facuta intre Isaac si Ismael, Pavel scoate principiul ca a fi adevarati fii ai lui Avraam, si adevarati fii ai lui Dumnezeu, nu depinde numai de descendenta fizica. Aceasta era o doctrina grea pentru iudei, deoarece doctrina lor cea mai indragita era ca simplul fapt ca era cineva iudeu il facea copil al lui Dumnezeu. Dar cat de incurajatoare trebuie sa fi fost cuvintele acestea pentru neamuri! Copiii fagaduintei. Cazul lui Isaac este fara indoiala cel la care se face referire. Isaac s-a nascut cand Avraam si Sara trecusera de timpul vietii cand in mod natural puteau astepta un copil. Dar fagaduinta lui Dumnezeu si primirea ei din partea lor prin credinta a facut cu putinta ca ei sa devina parinti ai lui Isaac. (vezi cap. 4,18-21). La fel, asa cum explica Pavel in Gal. 4,21-31, numai prin renastere spirituala s-ar putea ca neamurile sa poata deveni copii ai lui Dumnezeu, copii ai fagaduintei (vers. 28). 9:9 Caci cuvantul acesta este o fagaduinta: Pe vremea aceasta Ma voi intoarce, si Sara va avea un fiu. Cuvantul acesta este o fagaduinta. [,,Cuvant al fagaduintei”, KJV]. Propozitia poate fi tradusa ,,cuvantul acesta este de fagaduinta”. In versiunea greaca accentul este pe cuvantul ,,fagaduinta”. Subiectul lui Pavel este ca atunci cand Dumnezeu a zis: ,,Pe vremea aceasta ma voi intoarce si Sara va avea un fiu”, El a rostit un cuvant de fagaduinta. Nasterea lui Isaac depindea de fagaduinta. Fagaduinta nu depindea de nastere. Daca nu ar fi fost fagaduinta si interventia divina, Isaac nu s-ar fi nascut. De la aceasta, Pavel continua sa deduca principiul ca simpla legatura cu neamul iudeu ,,dupa trup [carne]” nu implica in mod necesar o partarsie mai mult la fagaduinta decat o facea in zilele lui Isaac si Ismael. Pe vremea aceasta. Literal ,,potrivit cu sezonul acesta”. Citatul e din Gen. 18,10.14. 9:10 Ba mai mult; tot asa a fost cu Rebeca. Ea a zamislit doi gemeni numai de la parintele nostru Isaac. Ba mai mult. [,,Si nu numai”, KJV]. Pavel ofera acum o ilustratie si mai clara a aceluiasi principiu. S-ar putea obiecta ca alegerea lui Isaac si lepadarea lui Ismael sunt usor intelese pe temeiul faptului ca Sara era sotia lui Avraam, in timp ce Agar era numai o roaba (Gen. 16,1). Dar alegerea lui Iacov fata de Esau nu putea fi explicata in felul acesta, deoarece originea lor era identica. Tot asa a fost si cu Rebeca. Propozitia incepand cu aceste cuvinte este intrerupta de paranteze din vers. 11 si apoi continuata in vers. 12. Intelesul insa este clar. E mentionata Rebeca si nu Isaac, intrucat ei i-a fost adresata profetia citata in vers. 12. Numai. [,,Printr-unul”, KJV]. Aceste cuvinte scot in evidenta faptul ca a fost numai un singur tata. Dar, desi Iacov si Esau aveau acelasi tata si aceeasi mama, lucrurile randuite lor au fost diferite. Parintele nostru Isaac. Gemenii aveau ca tata pe patriarhul neamului ales. Totusi, Iacob era cel ales sa fie protoparintele natiunii prin care Dumnezeu planuia sa raspandeasca o cunostinta a voiei Lui. 9:11 Caci, macar ca cei doi gemeni nu se nascusera inca, si nu facusera nici bine nici rau, ca sa ramana in picioare hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se facea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheama, Nu se nascusera inca. Faptul ca cel mai tanar urma sa aiba precadere fata de cel mai mare fusese prezis lui Rebeca inainte de nasterea lor (vezi vers 12). Ca sa ramana in picioare. [,,Sa poata sta”, KJV]. Sau ,,sa poata ramane”, ,,sa poata dainui”. Acesta este opusul lui ,,a ramas fara putere” 8vers. 6). Alegere. Gr. ekloge, ,,procesul de alegere”, ,,selectiune” (vezi Fapte 9,15; Rom. 11,5.7.28; 1 Tes. 1,4; 2 Petru 1,10). Deriva de la verbul eklegomai, ,,a spicui”, ,,a alege” (vezi Rom. 8,33). In ce priveste o tratare a alegerii in legatura cu mantuirea vezi cap. 8,29; vezi pp 207, 208; TM 453, 454. Nu prin fapte. Adica, nu din cauza vreunor merite castigate prin fapte. Prin Cel ce cheama. Dumnezeu Isi rezerva dreptul sa acorde oamenilor diferite raspunderi (vezi vers. 7). Oamenii s-ar putea sa umble ,,dupa darurile cele mai bune” (1 Cor. 12,31), dar Dumnezeu este Cel care prin Duhul Sfant distribuie darurile ,,asa cum vrea” (vers. 7-11). Numai pentru faptul ca Iacov fusese ales ca protoparinte al natiunii care urma sa fie unealta lui Dumnezeu pentru evanghelizare, in nici un caz nu insemna ca fratele sau fusese ales sa fie pierdut. O astfel de deductie nu este intemeiata. Pasajul acesta a fost folosit pentru a sustine doctrina ca Dumnezeu predestineaza pe unii la mantuire si pe unii la osanda vesnica, indiferent de caracter. Dar o astfel de doctrina e contrara cu intregul continut al Scripturii (vezi Rom. 8,29) si deci nu poate fi ceea ce vrea sa spuna Pavel in versetul acesta. Pavel incearca sa scota in evidenta pentru iudei, prin referirea la bine cunoscuta istorie a lui Isaac si Ismael, Iacov si Esau faptul vital ca simplele fapte si simpla apartenenta la neamul ales nu leaga sau nu obliga pe Dumnezeu sa binecuvanteze cu favoare si privilegiu. Era necesar ca Pavel sa scoata punctul acesta cu putere in evidenta deoarece iudeii intelegeau gresit relatia lor de legamant si abuzau de ea. 9:12 s-a zis Rebecii: Cel mai mare va fi rob celui mai mic, S-a zis Rebecii. [”S-a zis ei”, KJV]. Asa cum Pavel a descris alegerea lui Isaac citand prezicerea Domnului facuta lui Avraam (vers. 7) tot asa acum descrie alegerea lui Iacov repetand prezicerea divina facuta Rebecai. Citatul este din Gen. 25,23. Va fi rob celui mai mic. [,,va servi celui mai tanar”, KJV]. Prezicerea aceasta nu s-a implinit literal in cazul lui Iacob si a lui Esau personal, dar s-a implinit in istoria ulterioara a descendentilor lor (vezi Gen. 25,23). Ca alegerea lui Iacov fata de Esau cuprinde si natiunile care au descins din ei e clar din prezicerea originara. 9:13 dupa cum este scris: Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat. Dupa cum este scris. Citatul e din Mal. 1,2.3. Pe Iacov l-am iubit. Versetul acesta nu explica motivul alegerii de catre Dumnezeu al lui Iacov si al lepadarii din partea Lui a lui Esau. Mai degraba, descrie istoria celor doi fii si a celor doua popoare care au descins din ei, Israel si Edom. Ca descendentii ca si stramosii sunt cuprinsi e destul de aparent din contextul lui Mal. 1,2.3. Pe Esau l-am urat. Aceasta expresie puternica nu lasa a se intelege ura pozitiva, asa cum e folosit termenul astazi, dar ca Dumnezeu l-a preferat pe Iacov mai mult decat pe Esau in alegerea din partea Sa a protoparintelui neamului ales (vezi vers. 10, 11). Pare sa fi fost ceva obisnuit in vremurile biblice de a folosi termenul ,,a uri” in sensul acesta. In felul acesta, preferinta lui Iacov fata de Rahela este comparata cu ,,ura [sau nesocotirea ei din partea lui] fata de Lea (Gen. 29,30.31). La fel Isus vorbeste despre ,,a uri” pe tata si pe mama (Luca 14,26) si ,,a uri” propria sa viata (Ioan 12,25). Comparati Mat. 6,24; vezi Mal. 1,3. Referindu-se la istoria patriarhilor, Pavel arata ca alegerea din partea lui Dumnezeu a Israelului spiritual (vezi Mat. 21,33-43) in vederea esecului iudeilor de a implini scopul divin, e in concordanta cu procedeele Sale din trecut. Dumnezeu nu e nesincer fata de nimeni, chemand biserica crestina sa implineasca scopul Sau pentru lume. Dumnezeu urmeaza acelasi principiu pe care El l-a folosit cand a ales pe israeliti si a lepadat pe edomiti si ismaeliti. Acum Pavel trece mai departe pentru a dovedi ca nici lepadarea prezenta nu implica faptul ca Dumnezeu este nedrept. 9:14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate in Dumnezeu? Nicidecum! Deci ce vom zice? Aceasta introduce pe cea dintai din cele doua obiectiuni posibile pe care un iudeu le-ar putea ridica fata de argumentatia lui Pavel. A doua este in evrs. 19. Alegerea lui Israel si lepadarea lui Ismael si a lui Esau erau exemple de alegerile pe care un iudeu le-ar aproba din toata inima. Dar Pavel a argumentat ca aceste exemple cuprind in sine un principiu care ar fi indreptatit excluderea natiunii necredincioase a iudeilor. La o astfel de concluzie el asteapta ca imediat sa se ridice o obiectie. Este nedreapta? Constructia greaca implica un raspuns negativ. Pavel raspunde la aceasta apeland la o autoritate care nu putea fi pusa la indoiala de un iudeu. Dumnezeu nu poate fi acuzat ca e nedrept, deoarece in Scripturile VT Dumnezeu anume pretinde pentru Sine libertatea de a proceda cu oamenii potrivit scopurilor Sale divine. Nicidecum. [,,sa fereasca Domnul”, KJV]. Vezi cap. 3,4. 9:15 Caci El a zis lui Moise: Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur. Voi avea mila. Citatul este din Ex. 33,19, si aceste cuvinte au fost spuse lui Moise in legatura cu cererea Lui de a vedea slava lui Dumnezeu. Subiectul nu este unul de mantuirea personala, ci unul care tine de dreptul lui Dumnezeu de a arata anumite favoruri aceluia caruia El doreste. Faptul ca Dumnezeu nu ne descopere noua slava Sa in felul remarcabil cum a facut cu Moise nu e dovada de nedreptate. ,,Dumnezeu e prea intelept pentru a gresi, si prea bun pentru a retine vreun lucru bun de la aceia care umbla cu neprihanire” (SC 96, vezi Ps. 84,11). De oricine. [,,De cine”, KJV]. Mai de graba, ,,de oricine”. Pavel citeaza cuvintele acestea din Ex. 33,19 pentru a scoate in evidenta subiectul sau ca Dumnezeu urmeaza sa decida cine urmeaza sa fie primitorii unor anumite favoruri. Nu este treaba omului omului sa-I dicteze. 9:16 Asadar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila. Asadar. Deductia trasa din cuvintele lui Dumnezeu fata de Moise este ca acordarea unor anumite privilegii nu depinde de voia omului sau de eforturile lui ci de intelepciunea lui Dumnezeu, care stie ce este cel mai bine si care ,,in tacere, cu rabdare” lucreaza ,,sfaturile voii Lui” (Ed. 173). Cine alearga. Aceasta denota un efort incordat. Metafora, fara indoiala luata de la intrecerile de alergari, e favorita lui Pavel (1 Cor. 9,24.26; Gal. 2,2; 5,7; Fil. 2,16). Ci de la Dumnezeu. Dumnezeu urmareste mantuirea tuturor oamenilor (1 Tim. 2,4). Nimeni nu trebuie sa se teama ca e in afara de limitele mantuirii, dar Dumnezeu in intelepciunea Lui alege instrumentele prin care Isi realizeaza scopurile. Daca aceia pe care El ii alege ca sa indeplineasca o anumita slujba dau gres, El alege altii pentru a le lua locul. Oamenii sunt indemnati sa conlucreze cu planurile divine si sa nu alerge daca Domnul nu i-a chemat (vezi Ier. 23,21). 9:17 Fiindca Scriptura zice lui Faraon: Te-am ridicat inadins, ca sa-Mi arat in tine puterea Mea, si pentru ca Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul. Scriptura zice. Scripturile sunt personificate in aceasta formula comuna de citate (vezi si Gal. 3,8.22). In Rom. 9,15 Pavel a folosit cuvintele ,,el zice” adica Dumnezeu zice, pentru a introduce citatul din cuvintele lui Dumnezeu adresate lui Moise. Inadins. [,,Chiar pentru acelasi scop”, KJV]. Mai degraba, ,,pentru insusi scopul acesta, care era scopul e aratat in restul versetului. Citatul e din Ex. 9,16 cu oarecare variatii si face parte din cuvintele adresate prin Moise lui faraon dupa plaga cu basicile. Te-am ridicat. Gr. exegeiro. Singura alta aparitie a acestui verb este in 1 Cor. 6,14, unde este folosit pentru a descrie ridicarea celor morti. Din exprimarea contextului la Ex. 9,16 unii considera ca pasajul inseamna: ,,te-am ridicat din boala”, adica faraon nu pierise in plagile de pana acum. Desi din cauza caracterului lui rebel imparatul probabil merita sa fie nimicit, Dumnezeu i-a pastrat viata si prin el Si-a implinit planul Sau. Altii vad o referire mai generala la faptul ca Dumnezeu a adus pe faraon pe scena istoriei (cf. Hab. 1,6; Zah. 11,16) si prin el a realizat anumit scop. Vezi ex. 9,16. Un lucru pe care pasajul acesta nu il insemneaza precis e ca Dumnezeu predestinase pe faraon la o viata de rebeliune si nimicire finala. O astfel de interpretare ar fi cu totul contrarie restului Scripturii (vezi Rom. 8,29; vezi PP 267). Chestiunea sub consideratie nu este salvarea personala a lui faraon, ci pozitia lui faraon ca conducator al uneia dintre cele mai mari natiuni a timpului sau. Dumnezeu lucreaza prin natiuni si conducatorii lor pentru a indeplini scopurile Sale pe pamant (vezi dan. 4,17). Sa-Mi arat in tine puterea Mea. O traducere literala a lui Ex. 9,16 zice: ,,v-am aratat puterea Mea”. Exprimarea lui Pavel e de acord cu LXX. Incapatanarea staruitoare a lui faraon a dus la manifestari tot mai mari de putere divina, pana cand in cele din urma chiar si monarhul ingamfat a fost constrans sa admita puterea superioara a lui Dumnezeu (Ex. 9,27). Cuvantul grec dunamis, folosit aici pentru ,,putere” inseamna ,,tarie”, sau ,,forta”. Sa fie vestit. Sau ,,sa poata fi vestit”. Scopul acesta al lui Dumnezeu este inca implinit oriunde este citita cartea Exod. 9:18 Astfel, El are mila de cine vrea si impietreste pe cine vrea. Astfel. [,,De aceea”, KJV]. Din nou, ca si in vers. 16, Pavel afirma concluzia care se poate trage din exemplele citate. El are mila. Vezi vers. 15. Vrea. Gr. thelo, ,,a voi”, ,,a dori”. Impietreste. Gr. sklerno. Singurele alte aparitii NT ale acestui cuvant sunt in Fapte 19, 9; Evrei 3,8.13.15; 4,7. In Exod impietrirea inimi lui faraon e uneori descrisa ca fiind autoprodusa (Ex. 8,15.32 etc.) si uneori ca produsa de Dumnezeu (Ex. 4,21; 7,3 etc.). In Biblie, Dumnezeu este adesea prezentat ca facand ceea ce nu previne (vezi 2 Cron. 18,18). Pavel aici alege ultima prezentare ca fiind mai bine potrivita scopului sau din context. Impietrirea inimii omului e rezultatul rebeliunii impotriva descoperii divine si a respingerii Duhului Divin. Pavel a vorbit mai inainte in epistola aceasta cu privire la felul cum Dumnezeu preda pe un om consecintelor inevitabile ale acestei neascultari incapatanate (Rom. 1,24.26.28). In ce priveste o discutare a impietririi inimii lui faraon vezi Ex. 4,21. 9:19 Dar imi vei zice: Atunci de ce mai baga vina? Caci cine poate sta impotriva voii Lui? Dar imi vei zice. Aceasta introduce a doua obiectiune posibila care s-ar putea ridica la argumentatia lui Pavel (vezi vers. 14). Baga vina. [,,Gaseste greseala”, KJV]. Intrebarea celui care obiecteaza ar putea fi parafrazata in felul urmator: daca Dumnezeu Insusi impietreste inima unui om. Cum poate El sa staruiasca in a-i gasi greseli? E drept ca Dumnezeu sa invinuiasca pe pacatosi daca purtarea lor e in acord cu planul Lui si e rezultatul vointei Lui irezistibile? Istoric, obiectiunea aceasta ar putea sa reaminteasca mustrarea adresata de Dumnezeu lui faraon: ,,Opresti pe poporul Meu cu sila si nu-l lasi sa plece” (Ex. 9,17) si ,,pana cand nu vei voi tu de a te umili inaintea Mea?” (cap. 10,3). In cazul lui faraon cel care obiecteaza ar zice: ,,Daca Dumnezeu a ales sa impietreasca inima imparatului, de ce ii mai gasea vina?” Compara la Ex. 9,15.-16. Pavel nu incearca aici sa dea un raspuns deplin la obiectiunea aceasta. Unicul lui accent in contextul acesta este asupra faptului ca in guvernarea lumii, Dumnezeu Isi rezerva libertatea deplina sa se ocupe de oameni in propriile Sale conditii si nu pe temeiul lor, fara de a se amesteca, natural, in ocazia lor la mantuire personala. Neizbutind sa recunoasca accentul lui Pavel, unii teologi au fost manati sa citeasca in versetul acesta idei pe care Pavel nu le-a intentionat. Calvin a inteles ca Dumnezeu in mod arbitrar a creat pe unii oameni spre mantuire si pe altii spre nimicire. O astfel de conceptie despre scopul lui Dumnezeu nu e in acord cu explicatia data de Pavel altundeva in aceeasi epistola ca Dumnezeu nu da pe fata partinire (Rom. 2,11), ci judeca pe fiecare om dupa faptele sale (cap. 2,6-10; cf. 3,22.23) si va mantui pe oricine Il va chema (cap. 10,12,13). Sta impotriva. [,,A rezistat”, KJV]. Intrebarea inseamna: ,,Cine e cel care rezista voiei lui Dumnezeu?” implicand ca nimeni nu-I poate rezista. Voiei. Gr. boulema. Acesta nu e cuvantul obisnuit pentru ,,voie”, care este thelema (cap. 2,18; 12,2; 15,32). Unica alta aparitie ale lui boulema sunt in Fapte 27,43; 1 Petru 4,3. Boulena, implica mai definit ideea de scop constient si deliberat. 9:20 Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut: Pentru ce m-ai facut asa? Dar. Mai degraba. Ordinea cuvintelor in greceste si intelesul literal al propozitiei este: ,,O, omule, dar in adevar, cine esti tu?” un contrast emfatic e sugerat intre simplul om si Dumnezeu. Pavel reaminteste omului ca unica lui legatura cu Dumnezeu este aceea de la faptura la Creator. De aceea, ce om are vreun drept sa se planga cu privire la procedeele lui Dumnezeu sau sa se planga cu privire la ele? In loc de a raspunde la intrebarile puse in versetul anterior, Pavel se adreseaza spiritului care le-a dat nastere. Raspunzi. Gr. antapokrinomai, literal ,,a raspunde contrazicand”. ,,Unica alta aparitie in NT a acestui verb este in Luca 14,6, unde este folosit pentru a descrie incapacitatea fariseilor de ,,a raspunde” lui Isus. La fel, in versetul acesta, cuvantul poate sugera impotrivire fata de un raspuns pe care Dumnezeu deja l-a dat. Vasul de lut. [,,Lucrul format”, KJV; ,,plasmuitura”, Nitz.]. gr. plasma. Verbul inrudit, plasso, ,,a modela”, ,,a da forma”, asa cum e cu lutul sau ceara. Compararea puterii lui Dumnezeu cu stapanirea unui olar asupra lutului sau era o idee obisnuita in VT. Pavel citeaza aici din Is. 29,16; 45,9( cf. 64,8; Ier. 18,6). E deosebit de corespunzator pentru Pavel sa foloseasca aceste cuvinte din Isaia, intrucat ambii scriitori discuta acelasi subiect – formarea de catre Dumnezeu a lui Israel asa cum socoteste EL ca e cel mai bine. Pentru ce? Incumetarea ridicarii unei plangeri impotriva lui Dumnezeu e cu putere ilustrata. In calitate de Creator, Dumnezeu are dreptul de a distribui darurile potrivit cu voia Sa (vezi vers. 11). 9:21 Nu este olarul stapan pe lutul lui, ca din aceeasi framantatura de lut sa faca un vas pentru o intrebuintare de cinste, si un alt vas pentru o intrebuintare de ocara? Stapan. [,,Nu are putere”, KJV]. Gr. exousia, ,,drept”, ,,autoritate”. Argumentul este ca a tagadui ca Dumnezeu are dreptul de a face cu omul asa cum vrea El este echivalent cu tagaduirea faptului ca olarul are stapanire deplina asupra lutului sau, lucru care evident este absurd. S-ar putea ca Pavel sa faca aluzie la Ier. 18,6. Este lucru important de a nota ca in declaratia acesta din Ieremia natura conditionala a fagaduintelor lui Dumnezeu e clar aratata (Ier. 18,7-10). Dumnezeu lucreaza pentru binele oamenilor si natiunilor, dar ei prin incapatanare si pervertirea lor isi aduc singuri ruina. Aceeasi framantatura. Din aceeasi framantatura de lut olarul, dupa propria sa voie poate alege sa faca un vas pentru un scop nobil si un altul pentru o folosire mai umila. La fel, Dumnezeu are autoritate asupra intregii omeniri si se va ocupa de oameni potrivit scopurilor Sale binevoitoare. Lucrand pentru salvarea omenii, Dumnezeu vede de bine sa ingaduie ca oamenii si natiunile sa sufere urmarile propriei lor neascultari. Ceea ce El permite in felul acesta este adesea prezentat in Biblie ca si cum ar fi facut direct de El (vezi 2 Cron. 18,18). 9:22 Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si descopere puterea, a suferit cu multa rabdare niste vase ale maniei, facute pentru pieire; Si ce putem sa spunem daca Dumnezeu? [,,Ce daca Dumnezeu”, KJV]. Literal ,,dar daca Dumnezeu”. Propozitia e incompleta, dar constructia nu este neobisnuita (vezi Luca 19,41.42; Ioan 6,61.62). Ideea lui Pavel este: ,,Dar daca Dumnezeu, in ciuda faptului ca are dreptul de netagaduit de a proceda cu fapturile Sale in orice chip I se pare Lui cel mai bine de fapt, a dovedit multa indelunga rabdare, ce alta obiectie ai mai putea ridica impotriva justetei Sale?” Voind. Unii comentatori interpreteaza sensul de aici a fi ,,deoarece Dumnezeu doreste”, altii ,,in timp ce doreste”, sau ,,desi Dumnezeu doreste”. Daca ar fi prima, Pavel ar zice ca Dumnezeu sufera cu rabdare vase ale maniei, deoarece El doreste sa descopere mania si puterea Sa intr-o judecata finala mai teribila. In felul acesta, Dumnezeu a crutat viata lui faraon (vers. 17) suferind cu rabdare monarhul incapatanat, asa incat sa poata da manifestari si mai mari ale puterii si hotararii Sale de a pedepsi cruzimea si oprimarea (vezi PP 268). Dar, daca traducerea a doua sau a treia e corecta, ideea lui pare a fi ca desi Dumnezeu doreste sa faca cunoscut puterea Sa si ura Sa fata de pacat, totusi datorita rabdarii, El restrange mania Sa si rabda vasele pregatite pentru nimicire. Interpretarea de la urma pare sa se acorde mai bine cu contextul si cu tema epistolei (vezi de pilda, cap. 2,4, unde este afirmat explicit ca scopul ,,ingaduintei si indelungeri rabdari” a lui Dumnezeu e de a duce pe pacatosi ,,la pocainta”). E adevarat ca indelunga rabdare a lui Dumnezeu poate fi ,,dispretuita” si in felul acesta poate avea ca rezultat impietrirea inimii si o mai mare suveranitate a judecatii ca in cazul lui faraon. Dar obiectivul prim al rabdarii lui Dumnezeu e de a da oamenilor prilej de a se pocai. Mania. Vezi cap. 1,18. Puterea. [,,Puterea Lui”, KJV]. Literal, ,,aceea ce Ii este cu putinta” (cf. vcers. 17). Multa rabdare. Vezi cap. 2,4. Vase. Pavel continua ilustratia cu olarul si lutul din versetul anterior. Ale maniei. Adica, meritand manie, sau suferind manie, ca in expresia ,,copii ai maniei” (Ef. 2,3). Facute pentru. [,,Pregatite”, KJV]. Gr. katartizo, care in forma care se gaseste aici, poate fi redat ,,gata pentru nimicire”. Constructia greaca e diferita de aceea tradusa ,,le-a pregatit mai dinainte” din versetul 23. Pavel nu vrea sa spuna ca Dumnezeu a pregatit vasele maniei pentru nimicire, ci numai ca ele erau ,,coapte” sau ,,gata” pentru ea. 9:23 si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurarii, pe care le-a pregatit mai dinainte pentru slava (despre noi vorbesc)? Ca sa sa-Si arate. [,,Ca sa poata face cunoscut”, KJV]. Legatura gramaticala dintre vers. 22 si 23 e defectiva, dar sensul e clar. Rabdarea indelungata a lui Dumnezeu fata de cei pregatiti pentru nimicire este si pentru a arata indurare fata de aceia care voiesc sa implineasca programul lui Dumnezeu. Desi meritasera mania lui Dumnezeu, El ii suferise cu multa rabdare, in folosul lor, si al bisericii Sale. Bogatiile slavei. Vezi Ef. 1,18; 3,16; Col. 1,27. Pentru intelesul cuprinzator al expresiei ,,slava lui Dumnezeu” vezi Rom. 3,23. Vase ale indurarii. Adica, vase care primesc si experimenteaza indurarea. Aceasta nu poate fi interpretat ca insemnand ,,vase care merita indurare”, ca in cazul vaselor maniei” (vezi vers. 22) intrucat indurarea lui Dumnezeu nu e meritata. Pe care le-a pregatit mai dinainte. Gr. proetoinazo. Unica alta aparitie a acestui verb in NT este in Ef. 2,10. Pavel afirma in chip distinct ca Dumnezeu e Cel care pregateste vasele indurarii pentru slava, desi el nu descrie pe Dumnezeu ca pregatind vasele maniei pentru distrugere (vezi Rom. 9,22). Felul in care Dumnezeu pregateste poporul Lui mai dinainte pentru slava este schitat de Pavel in cap. 8,28-30 (cf. 2 Tim. 1,9). 9:24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci si dintre Neamuri, Adica pe noi. Adica, biserica crestina careia i-au fost acordate privilegiile date pe vremuri lui Israel. ,,Ceea ce Dumnezeu avusese de gand sa faca pentru lume prin Israel, neamul ales, El va savarsi in cele din urma prin biserica Sa de pe pamant astazi” (PK 713, 714; vezi vol. II, p. 35, 36). Nu numai dintre iudei. Biserica crestina e constituita din iudei, cat si din neamuri. Din nou Pavel accentueaza tema sa despre universalitatea harului divin (cf. cap. 3,29.30). Nimeni nu este chemat si mantuit numai pentru faptul ca e iudeu. Mantuirea e oferita atat iudeilor, cat si neamurilor la fel, si in aceleasi conditii (cap. 3,22; 10,12.13). Neamuri. Cu referirea aceasta la neamuri, Pavel introduce subiectul care urmeaza sa fie tratat pana la finele cap. 11. 9:25 dupa cum zice in Osea: Voi numi popor al Meu, pe cel ce nu era poporul Meu, si preaiubita, pe cea care nu era preaiubita. Dupa cum zice. Pavel cauta sa confirme concluziile sale din Scripturile VT mai ales atunci cand ar putea sa para discutabile. In felul acesta, el arata acum ca atat chemarea neamurilor, cat si salvarea numai a unei ramasite a lui Israel fusese prezisa de profeti. Osea. Aceasta este o transliterare a redarii grecesti a numelui ebraic ,,Horea”. Voi numi. [,,Ii voi numi”, KJV]. Citatul este din Osea 2,23, desi nu e identic nici cu exprimarea ebraica nici cu cea din LXX-a. asa cum sunt citate de Pavel, cuvintele grecesti zic literal: ,,Voi chema pe cel ce nu e poporul meu, poporul meu si pe cea care nu e iubita, iubita”. In ce priveste intelesul afirmatiei lui Osea in contextul original, vezi Osea 2,23; cf. cele de la cap. 1,6.9. 9:26 Si acolo unde li se zicea: Voi nu sunteti poporul Meu, vor fi numiti fii ai Dumnezeului celui viu. Si va fi asa. [,,Se va intampla”, KJV]. Acest al doilea citat este din Osea 1,10. in contextul lui originar e o prezicere a chemarii din nou a semintiilor imprastiate. Pavel arata cum va fi implinita fagaduinta cu privire la biserica crestina (vezi Osea 1,10). In locul. Aceasta pare sa insemne ca in locul unde semintiile, sau mai tarziu neamurile, suferisera ocara de a li se spune ca nu era poporul lui Dumnezeu, ei urmau sa fie chemati fiii Sai. 9:27 Isaia, de alta parte, striga cu privire la Israel: Chiar daca numarul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul marii, numai ramasita va fi mantuita. Isaia. Aceasta este o transliterare a scrierii grecesti a numelui ebraic Isaiah. Pavel trece acum de la profetiile aplicabile la chemarea neamurilor la altele cu privire la lepadarea lui Israel cu exceptia unei ramasite din el. Striga. Gr. krazo. Cuvantul arata o intensa ravna (vezi Ioan 1,15; 7,28.37; 12,44; Fapte 23,6). Chiar daca numarul. Citatul este din Is. 10,23, nu identic in formulare nici cu textul ebraic nici cu LXX. Totusi variatiile in forma nu schimba intelesul esential al profetiei. Nisipul marii. Cuvintele lui Isaia reflecta fagaduinta facuta lui Avraam (Gen. 22,17). Ramasita. [,,O ramasita”, KJV]. Literal, ,,ramasita”, insemnand in contextul sau ,,numai o ramasita”. Doctrina ramasitei era o parte importanta a invataturii lui Isaia. Ea era cuprinsa in insarcinarea sa divina de a fi un sol catre Israel (Is. 6,13) si el o scoate in evidenta de repetate ori in scrierile sale (cap. 1,9; 10,20-22; 11,11-16; 37,4.31.32; 46,3). El fusese chiar instruit de Domnul sa numeasca pe unul dintre fiii sai Sear-Iasub, literal ,,o ramasita se va intoarce”. Alti profeti VT mentioneaza si ei adesea ,,ramasita” (vezi Ier. 6,9; 23,3; 31,7; Ez. 6,8; 14,22; Ioel 2,32; Amos 5,15; Mica 2,12; 4,7; 5,7.8; 7,18; Tef. 2,7.9;: 3,13; Hagai 1,12.14; Zah. 8,6.12. Va fi mantuita. Textul ebraic zice: ,,Se va intoarce”. Aceasta intoarcere nu era presupusa a fi numai din exil, dar si ,,catre puternicul Dumnezeu” (Is. 10,21) de unde traducerea greaca ,,va fi mantuita” reprezinta corect intentia profetiei. 9:28 Caci Domnul va implini pe deplin si repede pe pamant cuvantul Lui. Va implini. [,,Va sfarsi”, KJV]. Versetul ar putea fi tradus literal: ,,Caci un cuvant, sfarsindu-l si taindu-l scurt in neprihanire, deoarece un cuvant scurt va face Domnul pe pamant”. Totusi, dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) omiterea cuvintelor ,,in neprihanire, deoarece un cuvant scurt”. O exprimare mai lunga este aceea din LXX-a. in ce priveste intelesul textului ebraic, vezi Is. 10,22. Cuvantul. [,,Lucrarea”, KJV; ,,judecata”, Nitz.]. gr. logos, in general tradus ,,cuvant”. Totusi logos e folosit in NT cu o mare varietate de intelesuri. De pilda, e tradus ,,lucrul” (Marcu 1,45), ,,intrebare” (Marcu 11,29), ,,intrebare” [lucruri] (Luca 20,3, ,,socoteala” (Evrei 13,17). Logos apare de peste 300 de ori in NT, dar e tradus ,,lucru”, numai aici. Totusi, ideea este abordata in traducerea ,,chestiune” si in dabar, echivalentul ebraic al lui logos. In acest context sunt cu putinta mai multe intelesuri. Unul e sugerat de traducerea KJV al lui logos in Rom. 14,12: ,,Asa ca fiecare dintre noi sa de socoteala [logos] despre sine lui Dumnezeu”. Un astfel de inteles este intentionat in urmatoarea traducere a pasajului aflat in discutie: ,,Caci Domnul va executa sentinta Sa asupra pamantului cu rigoare si rapiditate” (RSV). O alta interpretare face pe ,,logos” sa se refere la fagaduintele lui Dumnezeu cu privire la Israel, care au fost implinite numai in masura limitata in ramasita. Sau ,,repede” [taia scurt] se poate referi la Israel insusi al carui numar va fi redus mult in alegerea ramasitei. 9:29 Si, cum zisese Isaia mai inainte: Daca nu ne-ar fi lasat Domnul Savaot o samanta, am fi ajuns ca Sodoma, si ne-am fi asemanat cu Gomora. o samanta, am fi ajuns ca Sodoma, si ne-am fi asemanat cu Gomora." A zis Isaia mai inainte. Unii iau aceasta ca insemnand ,,prezis” (cf. Mat. 24,25; Fapte 1,16). Altii il inteleg ca inseamna simplu ,,a spus la o data mai inainte” (cf. 2 Cor. 7,3; Gal. 1,9). Decizia depinde de faptul daca cuvintele lui Isaia urmeaza sa fie privite ca o prezicere sau ca o descriere a starii lui Israel in timpul sau. In cazul din urma, Pavel si-ar insusi cuvintele lui Isaia si le-ar folosi ca o descriere aplicabila la starea similara a lui Israel de pe vremea sa. In oricare dintre ocazii, citatul corespunde argumentatiei lui Pavel. O alta interpretare la randul ei ia pe ,,mai inainte” ca insemnand ,,intr-un pasaj anterior”. Afirmatia la care se face referire e dintr-o parte anterioara a scrierilor lui Isaia (Is. 1,9). Daca nu ne-ar fi lasat Domnul. Citatul e din Isa. 1,9. Savaot. [,,Sabaot”, KJV]. Gr. sabaoth, o transliterare a ebraicului seba’oth, ,,ostiri”, ,,armate”. KJV traduce acest cuvant ebraic in VT ca ,,ostiri” dar lasa pe seba’oth netradus in NT (cf. Iacov 5,4). In ce priveste insemnatatea titlului ,,Domnul ostirilor” vezi Ier. 7,3. O samanta. Sau ,,copii”, ,,urmas”. Acestia sunt ,,ramasita din vers. 27. Textul ebraic din Is. 1,9 zice: ,, o mica ramasita”. LXX ca si Pavel ii prezinta ca ,,samanta” din care sa odrasleasca din nou natiunea (cf. Is. 1,13; Osea 2,23). Subiectul citatului este ca daca nu ar fi fost aceasta ramasita lepadarea lui Israel ar fi fost tot atat de categorica si deplina cum fusese aceea a Sodomei si Gomorei. Dar in decursul veacurilor o mica ramasita ii pastrase integritatea. In ciuda necredinciosiei si apostaziei care predominau, acest sir neintrupt de martori ramasese sincer fata de Dumnezeu si fata de conditiile fagaduintelor facute lui Avraam (Rom. 11,4.5; cf. Ps. 22,30,31; Is. 6,12.13). Ca Sodoma. Distrugerea Sodomei si a Gomorei e adesea mentionata in VT ca un exemplu de prapad violent (vezi si Deut. 29,33; Is. 13,19; Ier. 49,18; 50,40); Plangeri 4,6; Amos 4,11; Tef. 2,9). Isus de asemenea se refera la aceste cetati cand vorbeste despre judecata divina (Mat. 11,23.24; Marcu 6,11; Luca 10,12). 9:30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau dupa neprihanire, au capatat neprihanirea si anume neprihanirea care se capata prin credinta; Ce vom zice? Dupa ce a scos in evidenta latura autoritatii si justetei divine in lepadarea iudeilor si chemarea neamurilor, Pavel trece acum la partea raspunderii omului. Neamurile. Mai degraba ,,neamuri”. Unele persoane dintre neamuri, nu toti, au ajuns la neprihanire. Concluzia pe care o trage Pavel din discutarea sa pana aici este aceasta: fagaduinta lui Dumnezeu nu a dat gres, dar in timp ce neamurile au obtinut indreptatirea, iudeii nu au obtinut-o, pentru ca au umblat dupa ea pe o cale gresita. Aceasta natural ridica intrebarea: Pentru ce ? (vers. 32). Si aceasta introduce punctul urmator in discutia lui Pavel – esecul si vina iudeilor. De la punctul acesta mai departe pana la cap. 10,21 Pavel trateaza acest subiect. Umblau. [,,Urmati”, KJV]. Gr. dioko, ,,a urma”. Se capata. [,,Ajuns, KJV]. Gr. katalambano, ,,a apuca”, ,,a obtine”. Aici dioko (vezi mai sus la ,,umblau”) si katalambano sunt folosite in legatura cu o alergare (cf. ,,alearga”; vezi Rom. 9,16; cf. 1 Cor. 9,24; Fil. 3,12). Pavel spune ca neamurile, care nu se straduiau sa obtina neprihanirea, au apucat-o. El nu intelege prin aceasta ca nu era dorinta sau dor dupa neprihanire intre neamuri, dar acestia, in contrast cu iudeii legalisti, nu o cautau in chip ostentativ. Totusi, cand li s-a oferit mantuirea in Evanghelie, au salutat-o cu bucurie. Comparati descrierea anterioara a lui Pavel cu privire la faptul ca neamurile implineau cerintele legii, desi ei nu aveau vreun cod revelat asa cum iudeii erau privilegiati sa posede (vezi Rom. 2,14). Prin credinta. [,,Din credinta”, KJV]. Definitia aceasta cu privire la felul neprihanirii pe care o obtinusera neamurile explica paradoxul aparent ca ele au ajuns la neprihanire desi nu au umblat dupa ea. 9:31 pe cand Israel, care umbla dupa o Lege, care sa dea neprihanirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Lege care sa de neprihanirea. [,,Legea a neprihanirii”, KJV]. Ceea ce se spune ca neamurile nu cautau, dar au obtinut, e ,,neprihanire”. Dar ceea ce se spune ca iudeii cautau, dar nu au obtinut este o ,,lege care sa dea neprihanirea”. Expresia aceasta a fost felurit interpretata. Unii o privesc ca o referire specifica la Legea VT, altii inteleg expresia ca insemnand ca iudeii umblau dupa un principiu si o regula de viata morala si religioasa care sa-i faca drepti (compara folosirea cuvantului ,,lege” in expresia ,,legea credintei”, vei la cap. 3,27; cf. cap. 7,23). Principiul acesta iudeii gandeau ca l-au gasit in sistemul lor de legi morale si religioase. Dar intrucat ei nu au fost in stare sa traiasca la nivelul cerintelor acelor legi, principiul lor de neprihanire nu a putut sa produca ceea ce ei cautau. Aceasta i-a manat la o si mai mare multiplicare a legilor religioase in cautarea lor legalista dupa un principiu de viata care sa-i faca drepti inaintea lui Dumnezeu. O alta interpretare, si una bine situata in context e de a privi expresia ,,lege a neprihanirii” ca echivalentul lui ,,neprihanirea care se intemeiaza pe lege”. Accentul lui Pavel in aceste versete este pe natura legalista a alergarii lui Israel dupa neprihanire. La Legea aceasta. [,,La legea”, KJV]. Literal, ,,la o lege”. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea cuvantului ,,neprihanire” in aceasta a doua expresie. Israel a umblat dupa ,,o lege a neprihanirii” dar nu a izbutit sa ajunga la legea aceea. Motivul pentru acest esec e ca neprihanirea bazata pe lege cere perfecta implinire a legii aceleia, si aceasta ascultare oamenii in propria lor tarie nu o pot da. In consecinta, depinzand pentru neprihanire de o lege, pe care in propria lor putere ei nu o puteau asculta, iudeii au dat gres in a ajunge la idealurile prescrise de lege si la neprihanirea pe care ei o cautau. 9:32 Pentru ce? Pentru ca Israel n-a cautat-o prin credinta, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, Pentru ce? Sau ,,de ce?” Pentru ca. Prima parte a raspunsului suna literal asa: ,,pentru ca nu prin credinta, ci prin fapte ale legii”. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea expresiei ,,ale legii”. KJV adauga cuvintele ,,ei au cautat-o”, care pare sa redea corect gandul lui Pavel. Prin fapte. [,,Ca prin faptele”, KJV]. Literal, ,,ci dupa cum este din lucruri”. Prin expresia aceasta, calificativa Pavel arata ca era parerea iudeilor ca neprihanirea putea fi obtinuta in felul acesta. Ei gandeau ca puteau deveni drepti prin fapte, in timp ce de fapt incercau imposibilul (vezi cap. 2,25 la 3,20). La neprihanire se poate ajunge numai prin credinta (cap. 3,21.22). S-au lovit. [,,S-au poticnit”, KJV]. Gr. proskapto. Verbul acesta inseamna literal ,,a se lovi de” (Mat. 4,6; Luca 4,11), de unde ,,a se poticni” (Ioan 11,9.10) si metaforic ,,a se ofensa de”, ,,a dovedi iritatie fata de” (1 Petru 2,8). Hristos a venit pentru ca sa aduca neprihanirea tuturor celor care o primesc prin credinta. Dar iudeii, care o cautau pe alta cale, s-au poticnit de El si de solia Lui. Atat de adanc era fixata credinta lor eronata ca neprihanirea putea sa fie obtinuta prin fapte, incat i-a determinat sa se opuna pe fata Mantuitorului si in cele din urma chiar sa-L omoare. Daca Pavel foloseste verbul in sensul lui mai literal de ,,a se poticni” versetele acestea dau un tablou al iudeilor urmarind cu ravna tinta neprihanirii, dar poticnindu-se chiar de Acela care venise sa-i ajute sa o ajunga. Piatra de poticnire. Literal, ,,piatra de poticnire”. Potignirea era natural, nu in piatra, ci in atitudinea celor pentru care ea devenea o poticnire. ,,Hristos cel rastignit” era ,,pricina de poticnire” pentru iudei, dar ,,puterea si intelepciunea lui Dumnezeu” pentru cei care sunt chemati (1 Cor. 1,23.24). El este o pricina de poticnire pentru cei care sunt fara credinta si neascultatori, dar scumpa pentru cei care cred (1 Petru 2,7.8). 9:33 dupa cum este scris: Iata ca pun in Sion o Piatra de poticnire, si o stanca de cadere: si cine crede in El, nu va fi dat de rusine. Este scris. Citatul este din Is. 28,16 si 8,14 dar nu e identic cu textul ebraic sau cu cel din LXX. Petru aplica cele doua versete la Hristos (1 Petru 2,6-8). Prezicerea aduce laolalta cele doua categorii pe care le descrie Pavel – aceia pentru care Hristos este o cauza de ofensa, si aceia pentru care El este piatra unghiulara a credintei lor (vezi Ps. 118,22; Mat. 21,42; Marcu 12,10; Luca 20,17; fapte 4,11). In El. Cuvintele acestea nu sunt in LXX si nici in ebraica la Is. 28,16. Folosirea lor aici de Pavel evidentiaza referirea personala la Hristos. Nu va fi dat de rusine. Aceasta este exprimarea din LXX. Textul ebraic zice: ,,nu se va grabi”. Totusi textul ebraic poate fi redat ,,nu va fi facut de rusine”. Inteles in felul acesta, gandul nu este esential diferit. In fiecare caz, accentul este pe increderea sigura pe care o are cel care-si pune credinta in Hristos si alearga inainte catre tinta inaltei chemari a lui Dumnezeu. COMENTARIILE ELLEN G. WHITE AA 374 2, 3 AA 129 11 GC 261; PP 207 20, 21 8T 187 31-26 AA 376 27-29 AA 379 28 EW 50, 75; 6T 19, 233; 8T 49. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: