8:6 Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace.
Umblarea dupa lucrurile firii pamantesti. [,,A fi cu ganduri carnale”, KJV; ,,gandirea carnii”, Nitz.]. Literal, ,,gandul [nu gandirea] carnii”. In cazul acesta, ,,gandirea” inseamna ,,cugetare”, ,,scop”, ,,intentie”, ,,inclinatie” ca in propozitia ,,el cunoaste gandul Duhului” [stie care este nazuinta Duhului] (vers. 27).
Moarte. A nu gandi decat la implinirea dorintelor firii pamantesti inseamna moarte. Cel care traieste pentru acest scop egoist e mort pe cand inca traieste (1 Tim. 5,6; vezi si Ef. 2,1.5), si conditia de fata a mortii spirituale poate duce numai la moartea finala vesnica. Motivul pentru aceasta, este explicat in Rom. 8,7.
Umblarea dupa lucrurile Duhului. [,,A fi cu gand spiritual”, KJV; ,,gandirea spiritului”, Nitz.]. Literal ,,gandul [sau gandirea] Duhului”.
Viata si pace. A fixa mintea la lucrurile Duhului, nu a avea gandurile si dorintele guvernate numai de Duhul lui Dumnezeu, are ca rezultat armonia aceea sanatoasa si datatoare de viata a tuturor functiilor sufletului care este o garantie sigura si o pregustare a vietii viitoare (vezi Ef. 1,13.14). Prezenta Duhului lui Dumnezeu aduce iubire, bucurie si pace in viata (Gal. 5,22), inceputul inauntrul nostru a Imparatiei lui Dumnezeu, care e ,,neprihanire si pace, si bucurie in Duhul Sfant” (Rom. 14,17).
Cei care sunt ,,duhovnicesti” si ,,umbla dupa Duhul” (cap. 8,1) se bucura de pacea iertarii si impacarii (cap. 5,1). Iubirea lui Dumnezeu e ,,turnata” in inimi (cap. 5,5) si ei au bucuria si incurajarea de a vedea cerinta dreapta a legii implinita in viata lor (cap. 8,4). Ei privesc inainte catre mantuirea finala si viata vesnica. Dimpotriva, cei ,,firesti” care ,,umbla dupa indemnurile firii pamantesti” vers. 4,6) cunosc numai experienta distrugatoare a robiei si condamnarii (vers. 1,15,21). Si pot privi inainte numai la judecata si moarte (cap. 1,32; 2,5.6; 6,21.22).