8:3 Caci lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand, din pricina pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului,
Lucru cu neputinta legi. [,,Ceea ce legea nu putea face”, KJV]. Literal, ,,lucrul cu neputinta Legii”. Articolul este prezent pe langa ,,lege” si in versiunea greaca (vezi cap. 2,12). Constructia greaca e dificila si a fost mult discutata. Totusi, intelesul lui Pavel in acest verset pare clar. Dumnezeu a facut ceea ce legea nu a fost in stare sa faca. El a condamnat pacatul, si in felul acesta e cu putinta ca crestinul sa-i biruiasca puterea si sa traiasca o viata de biruinta in Hristos.
Firea pamanteasca o facea fara putere. [,,Slaba prin carne”. KJV; ,,Neputincioasa prin carne”, Nitz.]. Aceasta cauza a esecului fusese deja explicata in cap. 7,14-25. Legea poate sa arate calea cea dreapta, dar nu poate face in stare pe omul slab si cazut sa umble pe ea. Pavel continua sa indreptateasca legea (vezi cap. 7,7.10.13.14.), atribuind slabiciunea ei aparenta nu la vreun defect inerent in legea insasi, ci mai de graba lipsei de putere a naturii omenesti, corupta si slabita de pacat. Nu e functia legii de a ierta si de a readuce la ascultare. Legea nu poate decat sa dea la iveala calcarea legii si neprihanirea si sa impuna ascultarea (cap. 3,20; 7,7). De aceea, Legea lui Dumnezeu nu poate fi blamata sau dispretuita pentru faptul ca nu produce rezultate pentru care nu a fost deloc intentionata. Esecul nostru de a da deplina ascultare trebuie sa fie aratat ca o vina a noastra.
A osandit pacatul. Natura omeneasca fara de pacat a lui Hristos era o condamnare vie a pacatului. Cu privire la acest fel de condamnare prin contrast vezi si Mat. 12,41.42; Evrei 11,7. Mai mult, moartea ispasitoare a lui Hristos fata de pacat (Rom. 6,10) a descoperit si dovedit pentru vesnicie pacatosenia peste masura de mare a pacatului, caci pacatul a fost ceea ce a pricinuit moartea Fiului lui Dumnezeu. Aceasta osandire a pacatului, savarsita de viata si moartea lui Hristos, inseamna si nimicirea puterii rele a pacatului fata de credincios care e unit cu Hristos in moartea Lui si care se ridica impreuna cu El la viata cea noua in Duhul (vers. 1-13).
In firea pamanteasca. [,,In carne”, KJV]. Hristos a intampinat, a biruit si a condamnat pacatul in sfera in care isi exercitase mai inainte stapanirea si domnia. Carnea [Firea pamanteasca], scena anterioarelor triumfuri ale pacatului, acum a devenit scena infrangerii si expulzarii lui.
Insusi Fiul Sau. Cuvantul ,,sau” scoate in evidenta stransa legatura dintre Tatal si Fiul (vezi vers. 32). In Col. 1,13, Hristos e descris ca ,,iubitul Sau Fiu”, literal ,,Fiul iubirii Sale”. Uneori e tendinta de a atribui o iubire mai mare si o jertfire de sine mai mare lui Hristos decat Tatalui. E bine de a retine ca din cauza ca Dumnezeu atat de mult a iubit lumea a dat pe singurul Sau Fiu (Ioan 3,16; 1 Ioan 4,9). Pentru a salva pe oamenii cazuti, El S-a jertfit pe Sine in Fiul Sau (vezi 2 Cor. 5,19; cf. DA 762). Hristos a venit pentru a descoperi iubirea cea fara de margini a Tatalui Sau (Ioan 14,9; cf. Mat. 5,43-48).
Din pricina pacatului. [,,Si pentru pacat”, KJV]. Sau ,,si cu privire la pacat”. ,,Si” arata legatura cu expresia anterioara. Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau in asemanarea carnii pacatoase si din pricina pacatului. ,,Din pricina pacatului” [pentru pacat] e de la grecescul peri hamartios, care poate fi redat si ,,ca jertfa pentru pacat”. Peri hamartios e adesea folosit cu sensul acesta in LXX. Numai in Levitic sunt mai mult de 50 de astfel de ocazii (vezi Lev. 4,33; 5,6.7.8.9; 7,37; etc.; cf. Ps. 40,6). Expresia apare de asemenea cu intelesul acesta in NT, in Evrei 10,6-8, unde e citat Ps. 40,6-8. In consecinta un numar de versiuni engleze au favorizat traducerea ,,ca o jertfa pentru pacat” (vezi RV; Moulton; Goodspeead; RSV, nota sub asterisc).
Pe de alta parte, insa, contextul poate indica faptul ca expresia ar trebui sa fie inteleasa intrun sens mai general. Scopul lui Pavel in pasajul acesta e de a explica faptul ca crestinul poate avea acum biruinta asupra pacatului. Legea era lipsita de putere pentru a-i da o astfel de biruinta, dar Dumnezeu, prin trimiterea Fiului Sau, a facut sa fie la indemana o astfel de putere. Hristos a venit nu numai ca sa poarte pedeapsa pentru pacat in moartea Sa, dar si pentru ca sa distruga stapanirea lui si pentru a-l indeparta din viata celor care-L urmeaza. Acest intreg scop al misiunii Sale poate fi cuprins in cuvintele ,,din pricina pacatului”. El a venit sa se ocupe de pacat si sa procure leacul contra lui. El a venit pentru a face ispasire pentru pacat, pentru a nimici pacatul si pentru a sfinti si a salva victimele lui.