8:30 Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit.
Si. [,,Mai mult”, KJV]. Gr. de. Aici poate mai bine ,,si”.
Hotarat de mai inainte. [,,predestinat”, KJV]. Vezi vers. 29.
Chemat. Chemarea aceasta e facuta prin predicarea Evangheliei, ca in 2 Tes. 2,14. ,,La ce ne-a chemat El prin Evanghelia noastra”. Folosirea verbului ,,chemat” ca si a adjectivului ,,chemat” (vezi Rom. 8,28), pare aici sa fie limitata la chemarea efectiva. Contextul arata lamurit ca referirea este la aceia care au raspuns la chemarea lui Dumnezeu. Aceasta chemare divina este cel dintai pas in mantuirea personala si raspunsul la chemare constituie experienta convertirii. ,,Chemarea exprima obarsia divina a acelei experiente si puterea suverana prin care suntem chemati.
Socotit neprihaniti. [,,Indreptatiti, KJV]. Vezi cap. 3,20.28; 4,25; 5,1.
Proslavit. Isus a zis: ,,Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17,22), dar experienta proslavirii deplin urmeaza inca sa vina (Rom. 8,18). Desi evenimentul acesta este in ca in viitor, Pavel foloseste timpul trecut ,,proslavit” asa cum face cu toate celelalte verbe din propozitia aceasta, ,,chemat”, ,,hotarat de mai inainte”, ,,socotit neprihanit”. Acesta s-ar putea sa reflecte faptul ca in sfatul vesnic al lui Dumnezeu intregul proces cu toate stadiile lui, sta deplin (vezi Ef. 1,4-6). O alta explicatie poate fi gasita in lipsa de timp a formei verbului in greceste folosita aici. Folosirea verbelor fara timp permite urmatoarea traducere: ,,Pe aceia pe care El ii predestineaza Ii si cheama; si aceia pe care ii cheama ii si indreptateste; pe aceia pe care ii indreptateste ii si proslaveste”.
Indiferent ce explicatie este adoptata, scopul lui Pavel in versetul acesta este de a exprima certitudinea stadiilor progresive din procesul de conformare la Hristos. Treapta cea dintai este chemarea. Daca acesteia i se da ascultare, aduce cu ea indreptatirea si tot ceea ce cuprinde in sine experienta aceasta. Apoi, daca crestinul continua sa ingaduie lui Dumnezeu sa lucreze scopul Sau bun pentru el (vezi Rom. 11,22) rezultatul inevitabil va fi proslavirea. Cineva s-ar fi putut astepta ca Pavel sa fi mentionat sfintirea ca unul dintre stadii, dar ea este implicata ca o consecinta a indreptatirii si o conditie necesara a proslavirii.