8:1 Acum dar nu este nici o osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
Acum dar nu este. [,,Nu este deci”, KJV]. Aceasta expresie introductiva arata stransa legatura dintre capitolele 7 si 8. Capitolul 8 este o dezvoltare a exclamatiei recunoscatoare a lui Pavel din cap. 7,25: ,,Multumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul nostru”. El trece acum de la analiza facuta de el luptei chinuitoare cu pacatul la o explicatie a vietii de pace si libertate oferita celor care traiesc, in Hristos Isus.
Nici o osandire. Veste cea mai buna a Evangheliei este ca Hristos a venit sa osandeasca pacatul, nu pe pacatosi (Ioan 3,17; Rom. 8,3). Celor care cred si isi accepta prevederile generoase ale Evangheliei si care, in credinta, se predau unei vieti de ascultare iubitoare, Hristos le ofera indreptatirea si eliberarea. S-ar putea sa fie lipsuri in caracterul credinciosului, dar ,,cand este in inima hotararea de a asculta de Dumnezeu, cand sunt depuse eforturi in scopul acesta, Isus accepta dispozitia aceasta si efortul acesta drept cel mai bun serviciu al omului, si El completeaza lipsa cu propriul Sau merit divin” (EGW, ST 16 iunie, 1890). Pentru unii ca acestia nu e osandire. (Ioan 3,18).
In Hristos Isus. Aceasta des folosita expresie in NT lasa a se intelege intimitatea legaturii dintre crestin si Hristos. Ea inseamna mai mult decat de a fi dependent de El sau numai de a fi urmasul sau discipolul Lui. Ea lasa a se intelege o unire zilnica cu Hristos (Ioan 14,20; 15,4-7). Ioan descrie aceasta unire ca fiind ,,in El” (1 Ioan 2,5.6.28; 3,24; 5,20). Petru la fel vorbeste despre a fi in Hristos (1 Petru 3,16; 5,14). Dar ideea este in deosebi caracteristica pentru Pavel. El o aplica la bisericii (Gal. 1,22; 1 Tes. 1,1; 2,14; 2 Tes. 1,1). Ca si la persoane in parte (1 Cor. 1,30; 2 Cor. 5,17 Ef. 1,1 etc.). Isus a scos in evidenta intimitatea acestei uniri prin parabola Sa despre Vita si Mladita (Ioan 15,2-7).
Afara de cazul ca o persoana experimenteaza aceasta unire transformatoare cu Hristos, el nu poate pretinde izbavire de condamnare. Credinta mantuitoare care aduce impacare si indreptatire (Rom. 3,22-26) lasa a se intelege o experienta de care Pavel vorbeste ca fiind ,,in Hristos” (vezi vers. 28).
[,,Care nu umbla”, KJV; Nitz.]. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p. 10) pentru omiterea expresiei ,,care nu umbla dupa carne, ci dupa Duhul”. Ea e in general privita ca fiind adaugata aici prin imprumut din vers. 4.