8:12 Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.
Noi nu mai datoram. [,,Suntem datornici”, KJV; Nitz.]. Avand in vedere prezenta mantuitoare a Duhului Sfant, suntem sub obligatia morala solemna – dar cu siguranta nu fata de firea pamanteasca [carnea] – sa traim potrivit dictatelor Lui! Pavel deja a explicat da domnia firii pamantesti [carnea] are ca rezultat numai moartea (vers. 6). De aceea, credinciosul nu are nevoie sa se simta sub nici o obligatie fata de firea lui trupeasca. Pe de alta parte, Duhul lui Dumnezeu a adus eliberarea de robia si condamnarea pacatului (vers. 2; cap. 6,22) si acum fagaduieste viata vesnica viitoare (cap. 8,11). Lucrul acesta pune pe cei pentru care Duhul savarseste aceasta lucrare mantuitoare si transformatoare, in pozitia de datornici. Ei datoreaza Duhului totul si spunerea si ascultarea lor ar trebui sa fie date din toata inima acestei puteri superioare care a intrat in viata lor.
Versetul acesta este un raspuns dat acelora care interpreteaza gresit libertatea Evangheliei. Evanghelia ne libereaza de condamnarea Legii si de eroarea distrugatoare a incercarii de a tine Legea prin propriile noastre eforturi, dar nu ne libereaza de ascultarea de voia lui Dumnezeu. E randuiala vesnica si neschimbatoare a lui Dumnezeu ca toate fapturile Sale sa asculte de El (vezi cap. 3,31). Departe de faptul ca Evanghelia ar fi sfarsitul ascultarii adevarate, si Pavel o descrie ca asezandu-ne sub obligatia de a asculta, daca noi ingaduim Duhului lui Dumnezeu sa-Si indeplineasca voia deplin in noi. Obligatia aceasta de a asculta nu ne va aduce nici un simt de robie sau subordonare, ci mai de graba ne vom bucura pururi in legea lui Dumnezeu (cf. cap. 7,22) cand Duhul Sfant ne da putere sa ascultam de ea.
Dupa indemnurile ei. [,,Dupa carne”, KJV]. Vezi vers. 4, 5.