Printable ModeRomani, 8
|
8:1 Acum dar nu este nici o osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. Acum dar nu este. [,,Nu este deci”, KJV]. Aceasta expresie introductiva arata stransa legatura dintre capitolele 7 si 8. Capitolul 8 este o dezvoltare a exclamatiei recunoscatoare a lui Pavel din cap. 7,25: ,,Multumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul nostru”. El trece acum de la analiza facuta de el luptei chinuitoare cu pacatul la o explicatie a vietii de pace si libertate oferita celor care traiesc, in Hristos Isus. Nici o osandire. Veste cea mai buna a Evangheliei este ca Hristos a venit sa osandeasca pacatul, nu pe pacatosi (Ioan 3,17; Rom. 8,3). Celor care cred si isi accepta prevederile generoase ale Evangheliei si care, in credinta, se predau unei vieti de ascultare iubitoare, Hristos le ofera indreptatirea si eliberarea. S-ar putea sa fie lipsuri in caracterul credinciosului, dar ,,cand este in inima hotararea de a asculta de Dumnezeu, cand sunt depuse eforturi in scopul acesta, Isus accepta dispozitia aceasta si efortul acesta drept cel mai bun serviciu al omului, si El completeaza lipsa cu propriul Sau merit divin” (EGW, ST 16 iunie, 1890). Pentru unii ca acestia nu e osandire. (Ioan 3,18). In Hristos Isus. Aceasta des folosita expresie in NT lasa a se intelege intimitatea legaturii dintre crestin si Hristos. Ea inseamna mai mult decat de a fi dependent de El sau numai de a fi urmasul sau discipolul Lui. Ea lasa a se intelege o unire zilnica cu Hristos (Ioan 14,20; 15,4-7). Ioan descrie aceasta unire ca fiind ,,in El” (1 Ioan 2,5.6.28; 3,24; 5,20). Petru la fel vorbeste despre a fi in Hristos (1 Petru 3,16; 5,14). Dar ideea este in deosebi caracteristica pentru Pavel. El o aplica la bisericii (Gal. 1,22; 1 Tes. 1,1; 2,14; 2 Tes. 1,1). Ca si la persoane in parte (1 Cor. 1,30; 2 Cor. 5,17 Ef. 1,1 etc.). Isus a scos in evidenta intimitatea acestei uniri prin parabola Sa despre Vita si Mladita (Ioan 15,2-7). Afara de cazul ca o persoana experimenteaza aceasta unire transformatoare cu Hristos, el nu poate pretinde izbavire de condamnare. Credinta mantuitoare care aduce impacare si indreptatire (Rom. 3,22-26) lasa a se intelege o experienta de care Pavel vorbeste ca fiind ,,in Hristos” (vezi vers. 28). [,,Care nu umbla”, KJV; Nitz.]. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p. 10) pentru omiterea expresiei ,,care nu umbla dupa carne, ci dupa Duhul”. Ea e in general privita ca fiind adaugata aici prin imprumut din vers. 4. 8:2 In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii. Duhului de viata. Adica Duhul dand viata. El e numit asa pentru ca exercita puterea datatoare de viata (vezi vers. 11). Legea Duhului de viata este puterea Duhului Sfant stapanind ca o lege in viata. Expresia ,,de viata” exprima efectul realizat, ca in ,,indreptatirea vietii” (vezi cap. 5,18) si ,,painea vietii” (Ioan 6,35). Duhul aduce viata si libertate, in contrast cu legea pacatului, care produce numai moarte si osandire (vezi Rom. 7,21-24). In Hristos Isus. Unii traducatori leaga cuvintele acestea cu ,,Duhul de viata”. Altii le leaga cu ,,m-a izbavit”. Interpretarea de pe urma poate sa fie mai naturala. Pavel scoate in evidenta faptul ca Duhul exercita puterea Sa datatoare de viata prin unirea cu Hristos. Tocmai in experienta unei stranse comuniuni si uniri cu Hristos primeste crestinul puterea aceasta de a birui in lupta impotriva pacatului. M-a izbavit. [,,M-a facut liber”, KJV]. Sau ,,m-a liberat”. Dovada textuala este divizata (cf. p. 10) intre exprimarea ,,m-a” si ,,te-a”. Diferenta e inconsecventa. Pavel fara indoiala se refera in trecut la experienta sa de renastere si botez, cand a inceput sa ,,umble in innoire de viata” (cap 6,4 si sa serveasca ,,in innoire de duh” (cap. 7,6). Legea pacatului si a mortii. Adica, autoritatea exercitata de pacat si sfarsind cu moartea. Pacatul nu mai e influenta predominanta si conducatoare in viata sa. Duhul de viata care locuieste inauntru inspira ascultare si da putere sa ,,mortifice faptele trupului” (vers. 13). In felul acesta, legea Duhului vietii lucreaza direct contrar legii pacatului si a mortii din madulare, dand putere credinciosului sa biruiasca influenta distrugatoare a pacatului si sa-l elibereze de robia si condamnarea pacatului. 8:3 Caci lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand, din pricina pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, Lucru cu neputinta legi. [,,Ceea ce legea nu putea face”, KJV]. Literal, ,,lucrul cu neputinta Legii”. Articolul este prezent pe langa ,,lege” si in versiunea greaca (vezi cap. 2,12). Constructia greaca e dificila si a fost mult discutata. Totusi, intelesul lui Pavel in acest verset pare clar. Dumnezeu a facut ceea ce legea nu a fost in stare sa faca. El a condamnat pacatul, si in felul acesta e cu putinta ca crestinul sa-i biruiasca puterea si sa traiasca o viata de biruinta in Hristos. Firea pamanteasca o facea fara putere. [,,Slaba prin carne”. KJV; ,,Neputincioasa prin carne”, Nitz.]. Aceasta cauza a esecului fusese deja explicata in cap. 7,14-25. Legea poate sa arate calea cea dreapta, dar nu poate face in stare pe omul slab si cazut sa umble pe ea. Pavel continua sa indreptateasca legea (vezi cap. 7,7.10.13.14.), atribuind slabiciunea ei aparenta nu la vreun defect inerent in legea insasi, ci mai de graba lipsei de putere a naturii omenesti, corupta si slabita de pacat. Nu e functia legii de a ierta si de a readuce la ascultare. Legea nu poate decat sa dea la iveala calcarea legii si neprihanirea si sa impuna ascultarea (cap. 3,20; 7,7). De aceea, Legea lui Dumnezeu nu poate fi blamata sau dispretuita pentru faptul ca nu produce rezultate pentru care nu a fost deloc intentionata. Esecul nostru de a da deplina ascultare trebuie sa fie aratat ca o vina a noastra. A osandit pacatul. Natura omeneasca fara de pacat a lui Hristos era o condamnare vie a pacatului. Cu privire la acest fel de condamnare prin contrast vezi si Mat. 12,41.42; Evrei 11,7. Mai mult, moartea ispasitoare a lui Hristos fata de pacat (Rom. 6,10) a descoperit si dovedit pentru vesnicie pacatosenia peste masura de mare a pacatului, caci pacatul a fost ceea ce a pricinuit moartea Fiului lui Dumnezeu. Aceasta osandire a pacatului, savarsita de viata si moartea lui Hristos, inseamna si nimicirea puterii rele a pacatului fata de credincios care e unit cu Hristos in moartea Lui si care se ridica impreuna cu El la viata cea noua in Duhul (vers. 1-13). In firea pamanteasca. [,,In carne”, KJV]. Hristos a intampinat, a biruit si a condamnat pacatul in sfera in care isi exercitase mai inainte stapanirea si domnia. Carnea [Firea pamanteasca], scena anterioarelor triumfuri ale pacatului, acum a devenit scena infrangerii si expulzarii lui. Insusi Fiul Sau. Cuvantul ,,sau” scoate in evidenta stransa legatura dintre Tatal si Fiul (vezi vers. 32). In Col. 1,13, Hristos e descris ca ,,iubitul Sau Fiu”, literal ,,Fiul iubirii Sale”. Uneori e tendinta de a atribui o iubire mai mare si o jertfire de sine mai mare lui Hristos decat Tatalui. E bine de a retine ca din cauza ca Dumnezeu atat de mult a iubit lumea a dat pe singurul Sau Fiu (Ioan 3,16; 1 Ioan 4,9). Pentru a salva pe oamenii cazuti, El S-a jertfit pe Sine in Fiul Sau (vezi 2 Cor. 5,19; cf. DA 762). Hristos a venit pentru a descoperi iubirea cea fara de margini a Tatalui Sau (Ioan 14,9; cf. Mat. 5,43-48). Din pricina pacatului. [,,Si pentru pacat”, KJV]. Sau ,,si cu privire la pacat”. ,,Si” arata legatura cu expresia anterioara. Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau in asemanarea carnii pacatoase si din pricina pacatului. ,,Din pricina pacatului” [pentru pacat] e de la grecescul peri hamartios, care poate fi redat si ,,ca jertfa pentru pacat”. Peri hamartios e adesea folosit cu sensul acesta in LXX. Numai in Levitic sunt mai mult de 50 de astfel de ocazii (vezi Lev. 4,33; 5,6.7.8.9; 7,37; etc.; cf. Ps. 40,6). Expresia apare de asemenea cu intelesul acesta in NT, in Evrei 10,6-8, unde e citat Ps. 40,6-8. In consecinta un numar de versiuni engleze au favorizat traducerea ,,ca o jertfa pentru pacat” (vezi RV; Moulton; Goodspeead; RSV, nota sub asterisc). Pe de alta parte, insa, contextul poate indica faptul ca expresia ar trebui sa fie inteleasa intrun sens mai general. Scopul lui Pavel in pasajul acesta e de a explica faptul ca crestinul poate avea acum biruinta asupra pacatului. Legea era lipsita de putere pentru a-i da o astfel de biruinta, dar Dumnezeu, prin trimiterea Fiului Sau, a facut sa fie la indemana o astfel de putere. Hristos a venit nu numai ca sa poarte pedeapsa pentru pacat in moartea Sa, dar si pentru ca sa distruga stapanirea lui si pentru a-l indeparta din viata celor care-L urmeaza. Acest intreg scop al misiunii Sale poate fi cuprins in cuvintele ,,din pricina pacatului”. El a venit sa se ocupe de pacat si sa procure leacul contra lui. El a venit pentru a face ispasire pentru pacat, pentru a nimici pacatul si pentru a sfinti si a salva victimele lui. 8:4 pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. Cerinta. [,,Neprihanirea”, KJV; ,,hotararea”, Nitz.]. gr. Dekaioma. Acesta nu este cuvantul obisnuit pentru ,,neprihanire”, care e dikaiosune, folosit adesea de Pavel in epistola sa (cap. 1,17; 3,5; 4,3; etc.), dikaioma exprima ideea de ,,ceea ce e tratat ca neprihanit” (vezi Rom. 1,32; 2,26; 5,16.18; cf. Luca 1,6; Evrei 9,1, unde dikaioma e tradus ,,porunci” [randuieli; hotarari]. Din care cauza Pavel se refera aici la neprihanitele cerinte ale legii, ascultare de neprihanitele ei cereri. Legii. Articolul e prezent si in versiunea greaca (vezi cap. 2,12. In contextul acesta, Pavel inca vorbeste despre Lege, pe care o aproba (vers. 22) de care avea o mare placere (vers. 22) dar pe care se descoperea ca nu e in stare sa o asculte, fiind despartit de Hristos (vers. 15-25). Sa fie implinita. Sau ,,sa poata fi realizata”, sau ,,sa poata fi satisfacuta”. Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau in asemanarea carnii pacatoase, pentru ca oamenii sa poata fi facuti in stare sa implineasca pe deplin neprihanitele cerinte ale sfintei Sale Legii. Planul mantuirii este de a aduce viata omului in armonie cu voia divina. Dumnezeu nu a dat pe Fiul Sau pentru a schimba sau a desfiinta legea Sa, sau pentru a elibera pe om de necesitatea desavarsitei ascultarii. Legea a stat totdeauna ca o expresie a voiei neschimbatoare si a caracterului neschimbator ale lui Dumnezeu. Omul cazut fusese neinstare de a asculta de cerintele ei, si legea nu posedase putere de a-l intari sa asculte. Dar acum, Hristos venise pentru a face cu putinta ca omul sa dea o perfecta ascultare. Versetele acestea arata clar locul si autoritatea in continuare a Legii lui Dumnezeu in Evanghelie si in planul de mantuire (vezi cap. 3,31). Pavel nu spune ,,ca sa fie partial implinita”. Biblia vorbeste consistent de o transformare intreaga, de o ascultare desavarsita (vezi Mat. 5,48; 2 Cor. 7,1; Ef. 4,12.13; Col. 1,28; 4,12; 2 Tim. 3,17; Evrei 6,1; 13,21). Dumnezeu cere desavarsirea copiilor Sai si viata desavarsita a lui Hristos in natura Lui omeneasca este asigurarea din partea lui Dumnezeu pentru noi ca prin puterea Lui si noi putem ajunge la desavarsire de caracter (vezi COL 315; AA 531). Traim. [,,Umblarea”, KJV]. Literal, ,,umblam incoace si incolo”, lasand a se intelege conduita obisnuita de fiecare zi. De unde poate fi tradusa ,,traim” (vezi Rom. 6,4; 2 Cor. 5,7; 10,3; Ef. 2,10; 4,1). Nu dupa indemnurile firii pamantesti. Adica, nu dupa carne. Aceia in care e implicata dreapta cerinta a legii, nu mai traiesc dupa dictatele si impulsurile firii pamantesti [carnii]. Satisfacerea dorintelor carnale numai e principiul calauzitor in viata lor. Dupa indemnurile Duhului. Adica, ei isi reghideaza purtarea dupa dictatele si calauzirea Duhului, Duhul salasluitor al lui Hristos (vers. 9). Dreapta cerinta a legii e implinita in ei. Ceea ce cere legea e concretizat in iubirea crestina, deoarece ,,iubirea este implinirea legii” (cap. 13,10). La fel, rezultatele lucrarii Duhului Sfant in viata este iubire, deoarece ,,roada Duhului este iubire” (Gal. 5,22). In consecinta, viata in acord cu Duhul inseamna o viata in care neprihanitele cerinte ale legii sunt implinite – o viata de iubire si o iubitoare ascultare. Ca o astfel de viata sa poata fi facuta cu putinta pentru credinciosi a fost marele scop pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau in lume. Unii comentatori prefera sa interpreteze expresia aceasta ca referindu-se in deosebi la duhul innoit al omului, prin care lucreaza Duhul Sfant. Ei inteleg ca Pavel subliniaza faptul ca viata noastra nu mai e carmuita de firea noastra inferioara, ci de cea superioara, spirituala. Interpretarea aceasta este reflectata de un numar de versiuni prin scrierea lui ,,spirit” fara de litera mare la inceput (vezi RV). 8:5 In adevar, cei ce traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului. Cei ce traiesc. [,,Cei care sunt”, KJV; Nitz.]. Aceasta expresie poate arata un aspect diferit de ,,umbla” (vers. 4). A fi ,,dupa indemnurile firii pamantesti” [dupa carne] inseamna a avea firea pamanteasca drept principiu calauzitor al fiintei noastre. A ,,umbla dupa indemnurile firii pamantesti” inseamna a urma principiul acesta in viata de toate zilele. ,,Umbla” exprima manifestarea corespunzatoare starii exprimate de ,,traiesc”. Vezi vers. 4. Umbla. [,,Se gandesc”, KJV; Nitz.]. Gr. phroneo, ,,a gandi la”, ,,a purta grija de”, ,,a-si lega mintea si inima de”, ,,a umbla dupa”. Cuvantul denota intreaga actiune a afectiunilor si a vointei ca si a ratiunii. Comparati folosirea lui phroneo in Mat. 16,23; Rom. 12,16; Fil. 3,19; Col. 3,2. Intreaga activitate intelectuala si morala a celor care ,,umbla dupa indemnurile firii pamantesti” e fixata la multumirea egoista a dorintelor nespirituale. Lucrurile firii pamantesti. [,,Lucrurile carnii”, KJV; Nitz.]. Noi suntem sub influenta predominanta a unuia sau celuilalt dintre cele doua principii puse in contrast in versetul acesta. Asa dupa cum unul sau altul are stapanirea, tot asa va fi infatisarea vietii noastre si caracterul actiunilor noastre. Pavel descrie contrastul absolut dintre lucrurile firii pamantesti [ale carnii] si lucrurile Duhului in Gal. 5,16-24. 8:6 Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace. Umblarea dupa lucrurile firii pamantesti. [,,A fi cu ganduri carnale”, KJV; ,,gandirea carnii”, Nitz.]. Literal, ,,gandul [nu gandirea] carnii”. In cazul acesta, ,,gandirea” inseamna ,,cugetare”, ,,scop”, ,,intentie”, ,,inclinatie” ca in propozitia ,,el cunoaste gandul Duhului” [stie care este nazuinta Duhului] (vers. 27). Moarte. A nu gandi decat la implinirea dorintelor firii pamantesti inseamna moarte. Cel care traieste pentru acest scop egoist e mort pe cand inca traieste (1 Tim. 5,6; vezi si Ef. 2,1.5), si conditia de fata a mortii spirituale poate duce numai la moartea finala vesnica. Motivul pentru aceasta, este explicat in Rom. 8,7. Umblarea dupa lucrurile Duhului. [,,A fi cu gand spiritual”, KJV; ,,gandirea spiritului”, Nitz.]. Literal ,,gandul [sau gandirea] Duhului”. Viata si pace. A fixa mintea la lucrurile Duhului, nu a avea gandurile si dorintele guvernate numai de Duhul lui Dumnezeu, are ca rezultat armonia aceea sanatoasa si datatoare de viata a tuturor functiilor sufletului care este o garantie sigura si o pregustare a vietii viitoare (vezi Ef. 1,13.14). Prezenta Duhului lui Dumnezeu aduce iubire, bucurie si pace in viata (Gal. 5,22), inceputul inauntrul nostru a Imparatiei lui Dumnezeu, care e ,,neprihanire si pace, si bucurie in Duhul Sfant” (Rom. 14,17). Cei care sunt ,,duhovnicesti” si ,,umbla dupa Duhul” (cap. 8,1) se bucura de pacea iertarii si impacarii (cap. 5,1). Iubirea lui Dumnezeu e ,,turnata” in inimi (cap. 5,5) si ei au bucuria si incurajarea de a vedea cerinta dreapta a legii implinita in viata lor (cap. 8,4). Ei privesc inainte catre mantuirea finala si viata vesnica. Dimpotriva, cei ,,firesti” care ,,umbla dupa indemnurile firii pamantesti” vers. 4,6) cunosc numai experienta distrugatoare a robiei si condamnarii (vers. 1,15,21). Si pot privi inainte numai la judecata si moarte (cap. 1,32; 2,5.6; 6,21.22). 8:7 Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna. Fiindca. Pavel acum explica pentru ce gandirea carnii este moarte. Umblarea dupa indemnurile firii pamantesti. [,,Gandirea carnii”, KJV; Nitz.]. Gr. phronema tes sarkos tradusa ,,a fi firesc” in vers. 6 (vezi comentariul acolo). Vrajmasie impotriva lui Dumnezeu. Fixarea gandurilor la cele ale carnii si in felul acesta trairea unei vieti de afirmare a propriei sale persoane si de multumire de sine inseamna in chip inevitabil o viata care este vrajmasa lui Dumnezeu si in dezacord cu voia Lui (vezi Iacov 4,4). O astfel de purtare duce la instrainare de izvorul vietii – o instrainare care inseamna moarte. Aceasta vrajmasie impotriva lui Dumnezeu este opusul pacii care revine acelora care traiesc in Duhul (Rom. 8,6). Nu supune. [,,Nu e supusa”, KJV]. Sau ,,nu se supune”. In terminologia militara, verbul inseamna supunere fata de un ordin. Timpul prezent sugereaza insubordonare continua. Mintea care este fixata asupra carnii descopera ostilitatea ei contra lui Dumnezeu prin continua neascultare fata de Legea Lui. Si nici nu poate sa se supuna. Mintea fireasca e cu totul incapabila de a se supune legii lui Dumnezeu. Numai prin puterea transformatoare a Duhului Sfant e facuta din nou cu putinta ascultarea. Cand omul a fost creat la inceput, mintea si viata lui erau in desavarsita armonie cu voia lui Dumnezeu. Principiile Legii lui Dumnezeu erau scrise in inima lui. Dar pacatul a adus instrainare de Dumnezeu si inima omului a ajuns sa fie umpluta cu vrajmasie si razvratire. In consecinta, fara incetare de la caderea omului, sub puterea pacatului, el a urmat pornirile carnii [firi pamantesti], care au adus in mod inevitabil la neascultare de Legea lui Dumnezeu. Acesta e motivul pentru care e imposibil pentru om sa ajunga la neprihanire si mantuire prin propriile sale incercari legaliste de ascultare. Afara de cazul ca moare fata de pacat si e nascut din nou la o viata noua in Duhul (cap. 6) el este incapabil de supunere fata de voia lui Dumnezeu (vezi PP 64). 8:8 Deci, cei ce sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu. Deci. Gr. de, aici simplu ,,si”. Cuvantul nu introduce o concluzie sau consecinta din vers. 7, ci numai repeta continutul vers. 7, intr-o forma oarecum diferita si poate mai personala. Legatura poate fi parafrazata astfel: ,,Gandirea carnii e vrajmasa impotriva lui Dumnezeu… si cei care sunt in carne nu pot sa placa lui Dumnezeu”. Pamantesti. [,,In carne”, KJV]. Aceasta poate fi o expresie mai tare decat ,,dupa indemnurile firii pamantesti” [,,dupa carne”] (vers. 4, 5). Inseamna a fi absorbit si carmuit de lucrurile firii pamantesti [ale carnii]. Nu pot sa placa lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu Ii place credinciosia si ascultarea. El isi gasea placerea in Fiul Sau (Mat. 3,17; 12,18; 17,5; Ioan 8,29). El priveste cu placere la acte de credinta si iubire (Fil. 4,18; col. 3,20; Evrei 13,16.21). Dar astfel de vieti de credinta, ascultare si iubire sunt cu putinta numai pentru cei care traiesc prin puterea salasluind inauntru a Duhului Sfant. Cei care sunt pamantesti [in carne] nu pot face lucruri care plac lui Dumnezeu. Purtarea lor fireasca este o purtare de vrajmasie si neascultare. Versetul acesta pune un nou accent si un plus de explicatie la zeloasa sustinere a lui Pavel din epistola aceasta ca eforturile legaliste de ascultare sunt sortite esecului (Rom. 3,20; 7,14-25). Aceia care se sprijina pentru mantuire pe nadejdea inselatoare ca propriile lor fapte de ascultare sunt placute lui Dumnezeu si ca merita favoarea Lui mantuitoare sunt avertizati in versetul acesta ca nu pot sa castige placerea lui Dumnezeu in felul acesta. Atata vreme cat sunt pamantesti [in carne] nu pot sa placa lui Dumnezeu, nu pot sa asculte de Legea Lui. 8:9 Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Voi insa. In felul sau caracteristic, Pavel isi exprima increderea in cititorii sai. Dar apoi el califica sustinerea sa adaugand conditia de care depinde in mod necesar afirmatia lui cu privire la ei. Duhovnicesti. [,,In Duhul”, KJV, ,,In spirit”, Nitz.]. Viata cea veche in firea pamanteasca [in carne] inceteaza numai cand incepe viata cea noua in Duhul. Puterea dominatoare din firea pamanteasca poate fi alungata din viata numai cand Duhul Sfant este invitat sa vina si sa exercite deplin control. Cand Duhul cu adevarat salasluieste inauntru, viata dupa firea pamanteasca a incetat. Versetul acesta este o invitatie la cercetare de sine. Noi suntem duhovnicesti si traim in Duhul, daca e asa ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in noi. Noi putem sti daca Duhul locuieste in noi prin prezenta sau absenta roadei Duhului (Gal. 5,22) in viata noastra. Absenta roadei este dovada ca noi traim in firea pamanteasca. Locuieste. Aceasta arata prezenta continua si permanenta a Duhului, nu numai rapiri ocazionale de entuziasm si zel. Pavel in alta parte reprezinta Duhul Sfant ca locuind in inimile crestinilor (vezi 1 Cor. 3,16; 6,19). Expresia ,,in voi” denota intimitatea legaturii personale dintre credincios si Duhul. Ea lasa a se intelege deplina supunere a vointei crestinului la voia lui Dumnezeu. Duhul lui Hristos. Comparatia termenii ,,Duhul lui” , ,,Duhul lui Hristos”. Duhul Sfant este numit in alta parte ,,Duhul lui Hristos” (1 Petru 1,11; cf. 2 Petru 1,21). ,,Duhul Fiului Sau” (Gal. 4,6), si ,,Duhul lui Isus Hristos” (Fil. 1,19). Cu privire la legatura Duhului Sfant cu Hristos vezi Ioan 14,26; 15,26; 16,7.13.14. Nu este al Lui. Sau ,,nu-i apartine”. Nu e de ajuns de a fi convins intelectual de adevarul crestinismului. Spiritul lui Hristos trebuie sa locuiasca launtric. O marturisire a crestinismului nu face in ea insasi pe un om un adevarat urmas al lui Hristos. Putem cunoaste ca noi suntem cu adevarat ai Lui, daca El ne-a dat din Duhul Sau (1 Ioan 4,13). Cand viata de toate zilele descopera iubire, bucurie, pace si alte daruri ale Duhului (Gal. 5,22) e dovada de adevarat crestinism. Dar daca, dimpotriva, vietile noastre sunt manjite de lipsa de bunatate, de egoism si de vanitate, atunci nu suntem ai Lui. Versetul acesta este plin de serioasa avertizare. Un crestin cu numele se poate sa para ca subscrie la toate doctrinele si se conforma la toate practicile bisericii. Se poate ca el sa fie activ in lucrarea lui Dumnezeu. Se poate sa fie binevoitor sa dea toata averea sa hraneasca pe saraci sau chiar sa-si dea trupul sa fie ars, dar daca Duhul nu locuieste in el si roada Duhului (Gal. 5,22) nu este evidenta in viata lui, el nu este al Lui (1 Cor. 13,3). Cel care e mandru, infumurat, frivol, lumesc, avar, lipsit de bunatate, cautator de greseli are comuniune, nu cu Duhul lui Hristos, ci cu un alt duh (5T 225). 8:10 Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii. Si daca Hristos. Sau, ,,dar daca Hristos”. Aceasta arata ca a avea Duhul lui Hristos (vers. 9) inseamna a avea pe Hristos locuind in inima ca principiul al vietii (vezi si Ioan 6,56; 15,4; 2 Cor. 13,5; Gal. 2,20; Ef. 3,16,17; Col. 1,27). Trupul vostru este supus mortii. [,,Trupul este mort”, KJV; Nitz.]. Comentatorii au interpretat textul acesta in mai multe feluri. Totusi referirea evidenta in vers. 11 la invierea trupului muritor arata ca Pavel vorbeste aici de moartea fizica din cauza pacatului (vezi cap. 5,12). Chiar si cei care sunt renascuti spre viata cea noua in Duhul, sunt inca supusi mortii, moartea care a fost transmisa de la Adam asupra tuturor oamenilor. Dar, deoarece Duhul locuieste in ei, ei privesc inainte la inviere si la viata vesnica (cap. 8,11). Duhul. [,,Duhul”, KJV]. Sau ,,duhul”. Contextul mai ales contrastul direct dintre ,,trup” si ,,duh” (cf. 1 Cor. 7,34; 2 Cor. 7,1; Iacov 2,26) pare sa arate ca Pavel se refera aici la duhul omului. Este viu. [,,E viata”, KJV; Nitz.]. Pavel nu spune ca duhul ,,este viu”, ci ca ,,este viata”, desi multe versiuni recente dau traducerea ,,este viu” sau ,,are viata”. Duhul omului strabatut de puterea datatoare de viata a Duhului Sfant poseda o viata intretinuta de Dumnezeu. In duhul omului, Duhul lui Dumnezeu savarseste lucrarea Lui vindecatoare si transformatoare. Din pricina neprihanirii. [,,Din cauza neprihanirii”, KJV]. Pretutindeni in Scripturi neprihanirea este consistent asociata cu viata, dupa cum pacatul e asociat cu moartea. Cand e neprihanire in viata, e dovada de prezenta si puterea Duhului lui Dumnezeu si aceasta inseamna viata. Unii comentatori prefera sa limiteze intelesul neprihanirii in acest pasaj la neprihanirea lui Hristos pusa in socoteala credinciosului ca neprihanire datatoare de viata (cap. 5,18). Dar contextul nu pare sa indice o astfel de limitare. Luand neprihanirea in intelesul cel mai cuprinzator, conceptia lui Pavel pare sa fie ca, desi trupul e mort din cauza pacatului lui Adam, la care toti am participat (vezi cap. 5,12) duhul este viata din cauza neprihanirii lui Hristos, care la inceput a fost pusa in socoteala ca neprihanire si mai tarziu acordata ca sfintire. Acest dar al neprihanirii e insotit de darul vietii vesnice (cap. 5, 17.18.21). Si dovada ca am primit darul neprihanirii si primirii inaintea lui Dumnezeu e prezenta Duhului pururi viu, pururi activ al lui Dumnezeu (Ef. 1,13). 8:11 Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi. Va invia si. Adica, la fel va face viu. Pavel adesea reprezinta invierea lui Hristos ca garantie a invierii credinciosului (1 Cor. 6,14; 15,20-23; 2 Cor. 4,14; …. 3m21M 1 Tes. 4,14). Din pricina Duhului Sau. [,,Prin Duhul Sau”, KJV; Nitz.]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,din cauza Duhului Sau”. Potrivit cu exprimarea din KJV, Duhul Sfant este puterea prin care sunt inviati mortii. Potrivit cu cealalta exprimare, Duhul Sfant este motivul pentru care ei sunt inviati. Ambele idei sunt adevarate, si fiecare e corespunzatoare in contextul acesta. Duhul Sfant este Duhul vietii (vers. 2) si e lucru natural ca acolo unde Duhul e prezent sa fie si viata. Deci, ar fi corect de a spune ca atat ,,prin puterea Duhului”, cat si ,,din cauza prezentei Duhului”, Dumnezeu va invia pe toti aceia in care locuieste Duhul datator de viata. 8:12 Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei. Noi nu mai datoram. [,,Suntem datornici”, KJV; Nitz.]. Avand in vedere prezenta mantuitoare a Duhului Sfant, suntem sub obligatia morala solemna – dar cu siguranta nu fata de firea pamanteasca [carnea] – sa traim potrivit dictatelor Lui! Pavel deja a explicat da domnia firii pamantesti [carnea] are ca rezultat numai moartea (vers. 6). De aceea, credinciosul nu are nevoie sa se simta sub nici o obligatie fata de firea lui trupeasca. Pe de alta parte, Duhul lui Dumnezeu a adus eliberarea de robia si condamnarea pacatului (vers. 2; cap. 6,22) si acum fagaduieste viata vesnica viitoare (cap. 8,11). Lucrul acesta pune pe cei pentru care Duhul savarseste aceasta lucrare mantuitoare si transformatoare, in pozitia de datornici. Ei datoreaza Duhului totul si spunerea si ascultarea lor ar trebui sa fie date din toata inima acestei puteri superioare care a intrat in viata lor. Versetul acesta este un raspuns dat acelora care interpreteaza gresit libertatea Evangheliei. Evanghelia ne libereaza de condamnarea Legii si de eroarea distrugatoare a incercarii de a tine Legea prin propriile noastre eforturi, dar nu ne libereaza de ascultarea de voia lui Dumnezeu. E randuiala vesnica si neschimbatoare a lui Dumnezeu ca toate fapturile Sale sa asculte de El (vezi cap. 3,31). Departe de faptul ca Evanghelia ar fi sfarsitul ascultarii adevarate, si Pavel o descrie ca asezandu-ne sub obligatia de a asculta, daca noi ingaduim Duhului lui Dumnezeu sa-Si indeplineasca voia deplin in noi. Obligatia aceasta de a asculta nu ne va aduce nici un simt de robie sau subordonare, ci mai de graba ne vom bucura pururi in legea lui Dumnezeu (cf. cap. 7,22) cand Duhul Sfant ne da putere sa ascultam de ea. Dupa indemnurile ei. [,,Dupa carne”, KJV]. Vezi vers. 4, 5. 8:13 Daca traiti dupa indemnurile ei, veti muri; dar daca, prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai. Veti muri. Versiunea greaca este mai emfatica decat exprima verbul simplu in engleza. Pentru aceia care traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, moartea este inevitabila. Comparati cap. 6,21. Faceti sa moara. [,,Mortificati”, KJV]. Adica, dati mortii, timpul e prezent, indicand un proces continuu de dare la moarte. Faptele trupului. Sau ,,practicile trupului”. Pavel se refera la actiuni ale trupului considerate in tendintele lor morale, care in cazul acesta sunt spre rau. In versetul acesta, Pavel pare sa reafirme intreaga lui argumentatie dezvoltata in cele doua capitole precedente, ca vietuirea carnala [dupa indemnurile firii pamantesti] inseamna moarte, dar crucificarea carnii inseamna viata. Vezi mai ales cap. 6,6; 86). Crestinul nu trebuie sa cedeze impulsurilor si apetiturilor trupesti, cu exceptia masurii in care ele se conforma la Legea lui Dumnezeu. Mancarea si bautura si tot ce face trebuie sa fie savarsit cu gandul la slava lui Dumnezeu (1 Cor. 19,31). Veti trai. Acesta este viitorul simplu al verbului si astfel difera oarecum de forma de exprimate ,,veti muri” (vezi mai sus la aceasta expresie). Deosebirea poate reflecta faptul ca, in timp ce moartea este consecinta inevitabila a unei vieti dupa indemnurile firii pamantesti, totusi viata vesnica nu este exact consecinta inevitabila a mortificarii faptelor trupului. Ea e mai degraba darul lui Dumnezeu prin Hristos (vezi cap. 623). Indiferent de ce marturisire de viata spirituala am face, ramane totdeauna adevarat ca daca traim dupa indemnurile firii pamantesti, vom muri (vezi Gal. 6,7.8; Ef. 5,5.6; Fil. 3,18.19; 1 Ioan 3,7.8). Sau pacatele noastre trebuie sa moara, sau noi. Daca lor li se ingaduie sa traiasca, noi trebuie sa murim. Daca ele sunt date mortii, noi vom fi mantuiti. Nimeni nu poate fi mantuit in pacatele sale. 8:14 Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Calauziti. Sau ,,sunt calauziti”. Timpul prezent arata actiune continua. Conducerea Duhului nu inseamna un impuls momentan, ci o influenta staruitoare si continua. Nu aceia a caror inima e atinsa ocazional de Duhul, sau aceia care cand si cand se predau puterii Lui, sunt fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu recunoaste ca fii ai Sai numai pe cei care sunt continuu manati de Duhul Sau. E lucru important de a nota ca puterea calauzitoare si transformatoare a Duhului Sfant e descrisa ca indrumand, nu fortand. Nu exista constrangere in planul de mantuire. Duhul locuieste numai in inima acelora care Il primesc in credinta. Iar iubirea implica o iubitoare si binevoitoare supunere la voia lui Dumnezeu si la influenta diriguitoare a Duhului Sfant. Fii ai lui Dumnezeu. S-ar putea ca Pavel sa faca o deosebire intre ,,fii” (huioi) si ,,copii” (tekna) (vers. 16). Daca lucrurile stau asa, ,,copii” denota legatura naturala pe care copiii o au cu parintii lor, in timp ce ,,fii” implica pe langa aceasta, situatia si privilegiile recunoscute si rezervate pentru fii. In vers. 15, pozitia de fii e contrastanta cu aceea de servi sau sclavi. Pavel explica contrastul acesta mai amanuntit in Gal. 3,26; 4,1-7. Atata vreme cat un om traieste sub lege, e sclav (vezi Rom. 6,14) si cauta prin propriile sale fapte sa-si castige rasplata. Dar in ciuda celor mai bune eforturi ale sale, el secera numai osanda si manie si sta cu frica si cutremur inaintea Domnului si Judecatorului sau. Ca sclav el nu are parte la mostenire. Nu viata, ci moarte il asteapta. Dar, cand prin credinta e indreptatit si nascut din nou din Duhul Sfant, el trece de la o stare de sclavie la starea de fiu. In locul maniei Judecatorului, acum odihneste asupra lui iubirea Tatalui. In loc de teama unui sclav, el are acum increderea si confidenta unui fiu. A fi un fiu al lui Dumnezeu inseamna cu adevarat a trai. Privilegiul pozitiei de fiu e numai pentru cei care sunt condusi de Duhul. Ei au fost nascuti din nou din Duhul (Ioan 1,12.13; 3,3-8) si, indiferent daca sunt iudei, sau dintre neamuri, sunt adevarati fii ai lui Avraam, copii ai credintei (Gal. 3,7). 8:15 Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: Ava! adica: Tata! Voi n-ati primit. Dau ,,intr-adevar n-ati primit”. Versiunea greaca poate fi inteleasa ca referindu-se in deosebi la inceputul vietii crestine, cand credinciosul e impacat, indreptatit si renascut. La data aceea, Dumnezeu trimite Duhul Sau in inima (Gal. 4,5.6). Un duh de robie. [,,Duhul robiei”., KJV]. Este evident ca Pavel nu se refera nici la duhul omului si nici la Duhul divin. El foloseste acest termen: ,,duh” pentru a exprima o stare sufleteasca, o deprindere, sau stare de sentiment. De unde, expresia poate fi tradusa ,,o constienta a sclaviei”, ,,un simt al servitutii”, ,,un duh de rob”. Comparati ,,un duh de gelozie” (Num. 5,14.30), ,,duh de mahnire” (Isaia 61,3), ,,duh de curvie” (Osea 4,12), ,,duh de neputinta” (Luca 13,11), ,,duh de smerenie” (1 Cor. 4,21), ,,duh de frica” (2 Tim. 1,7), ,,duhul ratacirii” (1 Ioan 4,6). Robia sau sclavia, care in toata aceasta epistola e contrastata cu libertatea copiilor lui Dumnezeu e robia pacatului (Rom. 6,6.16.17.20; 7,25) si a mortii ca consecinta a pacatului (cap. 5,21). Ca sa mai aveti frica. Aceasta implica o cadere din nou intr-o stare de frica in care crestinul a trait mai inainte de a deveni credincios. Persoana care este inca sub lege si in robie fata de pacat (cap. 6,14) e obsedata de prevestiri rele sub un simt de pacat neiertat (vezi Rom. 1,32; Evrei 2,14.15). Cand Duhul Sfant e primit, aceasta stare nenorocita inceteaza. Duhul aduce viata si iubire si eliberare de teama (1 Ioan 4,18) cu asigurarea ca in loc de a fi sclavi suntem fii si mostenitori. Infiere. Gr. huiothesia, literal ,,asezare ca fiu”. E o oarecare diferenta de opinie cu privire la faptul daca expresia ,,duhul infierii” e o referire la Duhul Sfant ca producand starea de infiere, sau la duhul care este caracteristic celor care sunt admisi in legatura de fiu. Comparati expresia ,,duh de robie”. Daca Pavel vorbeste aici despre constienta sau simtul adoptarii, ,,duh” ar trebui sa fie scris fara majuscula, care este cazul intr-un numar de versiuni. Duhul Sfant este natural, Cel care realizeaza aceasta constienta de stare de fiu. Constienta de adoptare aduce sentimentul de afectiune, iubire si incredere asa cum copiii au fata de parintii lor, nu duhul servil, plin de teama al sclavilor fata de stapanii lor. Pare ca iudeii nu aveau practica adoptarii dar nu era ceva neobisnuit printre greci si romani. Folosirea de catre Pavel a acestui termen ar fi deci clar inteles pentru cititorii sai din Roma. El foloseste aceasta expresie in alta parte in epistolele sale pentru a descrie adoptarea tipica a natiunii iudaice (cap. 9,4) actuala adoptare a credinciosilor intre iudei si neamuri ca copiii ai lui Dumnezeu (Gal. 4,5; Ef. 1,5) si adoptarea perfectata a credinciosilor in starea viitoare de slava (Rom. 8,23). Adoptarea e luarea si tratarea unui strain ca pe propriul sau copil, si Pavel aplica termenul la crestini, deoarece Dumnezeu ii trateaza ca pe propriii Sai copii, desi de la natura ei erau straini si vrajmasi (Rom. 5,10; Col. 1,21). Aceasta implica faptul ca intrucat noi de la natura nu aveam nici o pretentie la Dumnezeu, actul Sau de adoptare a noastra este un act de pura iubire suverana (Ioan 3,16). Ea lasa de asemenea sa se inteleaga faptul ca, in calitate de fii adoptivi, suntem acum sub grija si protectia Sa si ca, in iubire recunoscatoare, ar trebui sa dam pe fata un duh de copii ascultandu-L cu voie buna in toate lucrurile (vezi Rom. 8,12). Care ne face sa strigam. [,,Prin care strigam”, KJV]. Literal, ,,in care strigam”. Ea poate fi tradusa si ,,cand strigam”, in care caz cuvintele ar trebui sa fie legate cu versetul urmator, asa cum sunt in unele versiuni (vezi RVS). Daca e urmata de cealalta legatura, Pavel spune ca strigatul e pornit din constienta adoptarii ca fii ai lui Dumnezeu. Cuvantul tradus ,,strigam” de obicei inseamna un strigat puternic care exprima o emotie adanca. Ava, adica Tata. Primul cuvant este o transliterare din aramaica, limba in general vorbita de iudeii in Palestina. Al doilea e tradus din greaca, o limba la fel inteleasa de multi iudei palestinieni. Redarea cuvantului ,,tata” mai intai din aramaica, si apoi din greaca, reflecta caracterul bilingv al oamenilor la care venise crestinismul. Dar pare sa nu fie explicatia precisa cu privire la motivul repetitiei. Ea apare o data in Marcu (cap. 14,36) si Pavel o mai foloseste o data in Gal. 4,6. Unii au sugerat ca expresia greaca a fost adaugata de Pavel si de Marcu numai pentru a explica termenul aramaic cititorilor lor de limba greaca. Totusi alti comentatori atrag atentia la faptul ca toate trei pasajele unde apare repetitia aceasta sunt puternic emotionale si ca deci repetarea poate arata intensitatea sentimentului. 8:16 Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Insusi Duhul. Genul gramatical al cuvantului pentru ,,duh”. Gr. pneuma, e neutru. In consecinta, pronumele ,,insusi” trebuie la fel sa fie neutru in greceste. Cand se face referire la Duhul Sfant prin numele masculin parakletos, ,,Mangaietor”, e folosit pronumele masculin (vezi Ioan 15,26; 16,7.13). Este lucru evident ca personalitatea Duhului Sfant nu poate fi demonstrata prin genul pronumelor care pot fi folosite (cf. AA 53; TM 64). Slujba si lucrarea Duhului Sfant ne-au fost facute cunoscut in Scripturi (vezi Ioan 14,26; 16,8.13-15; Rom. 8,26 etc.), dar natura Duhului Sfant este un mister. ,,Cu privire la astfel de mistere, care sunt pre adanci pentru puterea de pricepere omeneasca, tacerea e de aur”. (A A 52). Impreuna cu duhul nostru. Marturia duhului credinciosului insusi ca e copil al lui Dumnezeu depinde de marturia Duhului Sfant ca este asa ceva. Comparati pasajul ,,Nimeni nu poate sa zica: ’Isus este Domnul’ decat prin Duhul Sfant” (1 Cor. 12,3). E la fel de adevarat ca nimeni nu poate numi cu adevarat pe Dumnezeu Tata decat prin acelasi Duh (Gal. 4,6). Urmatoarea redare face pasajul acesta aproape paralel cu Gal. 1,6: ,,Cand strigam: ’Ava! Tata!’ Spiritul Insusi da marturie impreuna cu spiritul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu” (RSV) Copii ai lui Dumnezeu. In acelasi fel cum devenim copii ai lui Dumnezeu prin puterea regeneratoare a Duhului Sfant (Ioan 1,12.13; 3,5), asigurarea continua ca suntem inca copii ai lui Dumnezeu vine prin Duhul lui Dumnezeu salasluind inauntru (Rom. 8,14). Ca El locuieste in noi se poate cunoaste prin prezenta roadelor Duhului Sfant in viata noastra (Gal. 5,22). Daca este iubire in inima noastra fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri, putem sti ca am trecut de la moarte la viata (1 Ioan 3,14) si am devenit copii ai Parintelui nostru ceresc (Mat. 5,44.45), adoptati in familia cereasca. 8:17 Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si impreuna mostenitori cu Hristos, daca suferim cu adevarat impreuna cu El, ca sa fim si proslaviti impreuna cu El. Si mostenitori. [,,Atunci mostenitori”, KJV]. Literal ,,de asemenea mostenitori”. In planul lui Dumnezeu de completa refacere a omului, situatia de fiu si aceea de mostenitor merg impreuna (cf. Gal. 4,7). Daca suntem nascuti din nou, copii ai Lui si suntem adoptati ca fii ai Lui, Dumnezeu de asemenea ne va trata ca mostenitori ai Sai. Mostenirea este imparatia slavei (Mat. 25,34; 1 Petru 1,4.5) si viata vesnica (Rom. 2,7). Deplina posedare a acestei mosteniri e asteptata cu dor de copiii lui Dumnezeu (Rom. 8,18-25; cf. 1 Ioan 3,1-3). Impreuna mostenitori. Isus S-a descris pe Sine ca ,,mostenitorul” in parabola cu vierii (Mat. 21,38). Ca ,,cel dintai nascut dintre mai multi frati” (Rom. 8,29). Hristos admite pe fratii Sai sa participe la fel la mostenirea pe care El a castigat-o, nu pentru Sine, ci pentru ei (vezi Ioan 17,22-24; 2 Tim. 2,11.12; Apoc. 3,21). Suferim… impreuna cu El. [,,Suferim cu el”, KJV]. Sau ,,suferim impreuna”. In versiunea greaca Pavel foloseste trei cuvinte compuse avand ca prefix prepozitia sun ,,cu”. Crestinii sunt ,,impreuna mostenitori cu” sau mostenitori impreuna (sugkleronomai), ,,suferim cu” sau impreuna (sumpaschz), suntem ,,proslaviti impreuna” (sundoxazo). Daca suferim impreuna cu Hristos, Dumnezeu ne va trata ca mostenitori impreuna cu Fiul Sau. Simpla suferinta nu implineste conditia aratata aici. Ea trebuie sa fie suferinta cu Hristos (cf. 2 Tim. 2,11.12). Viata lui Hristos este un exemplu pentru credincios. Isus a trecut prin durere la pace si prin suferinta la slava; la fel toti aceia care Il iubesc (vezi Mat. 10,38; 16,24; 20,22; 2 Cor. 1,5; Col. 1,24; 1 Tes. 3,3). A suferi cu El inseamna a suferi pentru cauza Lui si a Evangheliei. Cand primii crestini aveau sa intampine persecutie amara pentru cauza lui Hristos, Petru ii incuraja prin cuvintele: ,,Bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui” (1 Petru 4,13). A suferi cu Hristos poate de asemenea sa insemne a se lupta cu puterile ispitei asa cum a facut El si asa cum El a fost facut desavarsit prin suferinte” (Evrei 2,9.10.18), putem sa fim si noi. Planul mantuirii nu ofera credinciosilor o viata libera de suferinta si de incercare inainte de a veni imparatia. Dimpotriva, el ii cheama sa urmeze lui Hristos pe aceeasi carare de lepadare de sine si ocara. Dupa cum lui Isus I s-a opus fara incetare Satana si a fost persecutat de lume, tot asa va fi cu toti aceia care sunt transformati dupa chipul Lui. Tot mai mare neasemanare a lor cu lumea va provoca o tot mai mare vrajmasie. Dar tocmai prin aceste incercari si persecutii caracterul lui Hristos e reprodus si descoperit in poporul Sau. ,,Multi se vor curata, se vor albi si se vor lamuri [vor fi incercati]” (Dan. 12,10). Prin participarea la suferintele lui Hristos noi suntem educati si disciplinati si pregatiti sa luam parte la slava viitoare. 8:18 Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi. Socotesc. Gr. logizomai. Acelasi cuvant este tradus in alta parte ,,crezi” (cap. 2,3) ,,credem” (cap. 3,28), ,,socotesc” (2 Cor. 11,5), ,,cred” (Fil. 3,13). El nu denota numai simpla opinie sau presupunere, ci judecata temeinica. Suferintele. Pavel putea sa vorbeasca despre acestea din multa experienta dureroasa. El suferise deja mult pentru Hristos pana la data cand scria epistola sa, si il mai asteptau inca suferinte inainte de executarea lui (vezi Fapte 19,23-41; 20,23; 21,27-36; 2 Cor. 1,3-11; 6,4.10; 11,23-33; Col. 1,24). Vremea de acum. In lumina vesniciei, prezentul este doar o perioada scurta si trecatoare. ,,Intristarile noastre usoare si de o clipa” (2 Cor. 4,17). Puse alaturi. [,,Comparate”, KJV]. Puse alaturi cu slava viitoare, toate suferintele vietii acesteia prezente ajung sa nu aiba nici o insemnatate (vezi EW 17). Are sa fie descoperita. Pavel prezinta descoperirea viitoare a slavei ca ceva care este sigur ca va avea loc. comparati Gal. 3,23, unde aceleasi cuvinte sunt folosite in aceeasi ordine. Slava care e aproape sa se descopere cuprinde stralucirea cereasca a celei de a doua veniri si manifestarea lui Hristos in toata desavarsirea si puterea Sa divina (vezi Tit 3,4). Slava aceasta va fi impartasita de urmasii credinciosi ai lui Hristos (Col. 3,4), deoarece vor fi ca El cand Il vor vedea asa cum este (1 Ioan 3,2). Ei Il vor reflecta ca o oglinda si vor fi schimbati in acelasi chip, din slava in slava (2 Cor. 3,18). Descoperirea slavei va cuprinde splendoarea si frumusetea cerului, tronul lui Dumnezeu (Fapte 7,49), un loc stralucit si maret (Apoc. 21,10.11.23.24; 22,5). Anticiparea acestei slave viitoare trebuie sa sustina pe crestini in suferintele lor de aici de jos. Suferintele s-ar putea sa para mari, dar ele sunt ,,usoare” comparate cu ,,greutatea vesnica de slava” pe care suferintele o lucreaza (2 Cor. 4,17). Ele sunt doar pentru o clipa, dar slava va fi vesnica. Ele vor trece in curand, dar slava nu va scadea in veac si in veci de veci (1 Petru 1,4). Fata de noi. [,,In noi”, KJV]. Sau ,,catre noi”. Prepozitia eis, pe care o foloseste Pavel sugereaza ideea ca slava se extinde la noi in stralucirea ei transfigurata. 8:19 De asemenea, si firea asteapta cu o dorinta infocata descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Firea. [,,Creatiunea”, KJV, ,,fapturii”, Nitz.]. gr. kitisis, ,,creatiunea”. Cuvantul kitisis poate sa insemne fie actul creator (vezi cap, 1,20), sau lucrul creat (vezi Marcu 16,15; Rom. 1,25; 8,22; Col. 1,23; Evrei 4,13). Aici este folosit in sensul din urma. Intelesul acestui pasaj a fost dezbatut foarte pe larg si comentatorii au cautat sa traga linii fine de distinctie intre ceea ce trebuie sa fie cuprins si ceea ce nu trebuie sa fie cuprins in ,,faptura”, [creatiune]. Unii inteleg ca termenul ,,creatiune” se refera la intreaga lume a naturii, atat insufletita, cat si neinsufletita, exclusiv omul. Altii cuprind si lumea omenirii. Unii gandesc ca e vorba numai de omenire. E poate lucrul cel mai bun de a nu limita aplicatia, deoarece cu certitudine toata natura, figurat si omenirea, literal, geme sub blestem si asteapta o zi mai stralucita. Nu e ceva neobisnuit in Scriptura ca lumea naturii sa fie descrisa ca fiind capabila de constienta omeneasca (vezi Deut. 32,1; Is. 35,1; Osea 2,21.22). Asteapta. Gr. apekdechomai, un cuvant rar in NT, folosit aproape exclusiv de Pavel (Rom. 8,23.25; 1 Cor. 1,7; Gal. 5,5; Fil. 3,20; Evrei 9,28; vezi 1 Petru 3,20 unde dovezi textuale atesta exprimarea apexedecheto. Ca si cuvantul tradus ,,dorinta infocata” si acesta e foarte expresiv. El denota asteptarea dupa ceva cu dor si asteptare concentrata cu atentia completa abatuta de la orice altceva. Dorinta infocata. Gr. apokaradokia. Acest cuvant grecesc, foarte expresiv e alcatuit din trei parti: apo – ,,departe”; kara – ,,cap”; dekeo – aici ,,a astepta”. Intelesul literal este ,,asteptand cu capul intins”, apo ,,departe” ca prefix, implicand o abatere de la orice altceva si fixarea ochilor la un singur obiect. El sugereaza asteptarea cu capul ridica si privirea fixata la acel punct al orizontului de unde urmeaza sa vina obiectul asteptat. Descoperirea. [,,Manifestarea”, KJV]. Gr. Apokalupsis, ,,descoperire”. Acelasi cuvant e folosit in titlul ultimei carti din NT. Apokalupsis e inrudit cu verbul tradus ,,descoperit” (apokalupto) din vers. 18. Descoperirea fiilor lui Dumnezeu va fi manifestarea publica a intregii lucrari a harului rascumparator in toata plinatatea lui. Aceasta va avea loc la a doua venire a lui Hristos (Col. 3,4; 1 Ioan 3,2) cand dreptii cei morti vor fi inviati si noi cei care suntem vii si ramanem vom fi rapiti pentru a intampina pe Dumnezeu in vazduh (1 Cor. 15,51-53; 1 Tes. 4,16.17). Pavel descrie creatiunea ca asteptand cu dor aceasta descoperire. 8:20 Caci firea a fost supusa desertaciunii nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o cu nadejdea insa, Firea. [,,Creatura”, KJV]. Sau ,,creatiunea”, ca in vers. 19. A fost supusa. Timpul verbului in greceste arata ca evenimentul a avut loc la un anumit timp. Aceasta ar fi la caderea lui Adam si a Evei. Pacatul omului a produs consecinte care au cuprins intreaga lume din jurul lui. Cand omul, centrul creatiunii, a fost abatut din drumul lui adevarat intreaga sfera al carei centru era el a fost afectata si a ajuns sub sentinta divina (Gen. 3,17-19). Desertaciunii. Gr. matoiotes. Cuvantul acesta exprima lipsa de scop, dezamagire, ceea ce insala asteptarile. Singurele alte aparitii al lui matoiotes in NT sunt Ef. 4,17; 2 Petru 2,18. comparati verbul inrudit matoioo, ,,a deveni zadarnic” (Rom. 1,21) si adjectivul inrudit matoios, ,,desert” (1 Cor. 3,20; 1 Petru 1,18). Cartea Eclesiastul este un comentariu asupra ,,desertaciunii” (vezi Ecl. 1,2 etc.). Desi la inceput, Dumnezeu a creat totul ,,foarte bun” (Gen. 1,31) vedem acum pretutindeni semnele putrezirii si mortii, furia stihiilor si instinctelor distrugatoare ale fiarelor sunt dovada desertaciunii si lipsei de scop la care a fost supuna creatiunea. Si tot ce e nedesavarsit, decazut, stricat si rau e umbra pe care Adam a aruncat-o prin pacatul sau, asupra descendentei sale, asupra stihiilor, asupra animalelor, plantelor si asupra stapanirii sale. Nu de voie. Sau ,,nu din voia lui”, ,,din alegerea sa”. Adam e cel care a avut sa aleaga intre slujirea lui Dumnezeu si aceea a desertaciunii si din cauza deciziei lui rebele, omenirea si lumea naturii au fost supuse impreuna desertaciunii. Urmasii lui nu au avut nici o alegere in chestiunea aceasta. Natura insasi e fara vina. Totusi, Dumnezeu a prevazut o cale de scapare (vezi Ezechiel 18,2). Din pricina. Propozitia zice literal ,,din cauza celui care a pus-o”. Unii s-au referit la omenire ca un tot sau la Adam in particular, in timp ce altii se refera la Dumnezeu. Cea din urma este poate interpretarea cea mai simpla in ce priveste motivul pentru care a fost ingaduit blestemul vezi Ezechiel 18,2; vezi GC 497-499. Cu nadejdea. [,,In nadejdea”, KJV]. Multi comentatori si multe versiuni transfera aceste cuvinte la inceputul vers. 21 si traduc ,,in nadejdea ca faptura…” Oricare ar fi legatura facuta, intelesul e clar ca supunerea la desertaciune nu era sfarsitul scopului lui Dumnezeu. Faptura a fost supusa in nadejdea de a ajunge la tinta catre care Dumnezeu lucra cand o supunea in felul acesta (vezi mai sus la ,,din pricina”). Lumea naturii a fost facuta pentru om si in starea ei naturala era adaptata sa serveasca la bucurie si fericirea barbatilor si femeilor fara pacat. Dar cand omul a cazut si natura s-a schimbat a fost adaptata pentru a face fata la starea schimbata a omului si pentru a servi planului rascumpararii. Paradisul a fost pierdut si sub blestemul pacatului intreaga natura a marturisit omului despre caracterul si rezultatele rebeliunii fata de Dumnezeu. Dar, ,,desertaciunea” naturii a devenit un indemn la exercitarea puterilor morale si fizice ale omului. Viata de munca si de grija care de aici inainte urma sa fie experienta lui zilnica a fost randuita din iubire. Era o disciplina devenita necesara datorita pacatului lui (vezi PP 59, 60). In plus, istoria teribilului experiment al rebeliunii urma sa serveasca drept avertisment fata de o abatere viitoare (vezi GC 499). 8:21 ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Ca si. [,,Din cauza ca”, KJV; ,,caci”, Nitz.]. Gr. hoti, care ar trebui sa fie tradus ,,ca”, in cazul ca ,,in nadejdea” (vezi vers. 20) e legat ca vers. 21. Ea. [,,Faptura”, KJV]. Mai degraba, ,,creatiunea” (vezi vers. 19). Robia stricaciunii. Adica, starea de supunere avand ca rezultat destramarea si putrezirea. Supunerea fara de voie la o stare care duce la stricaciune e bine denumita ,,robie”. Slobozenia slavei. [,,Glorioasa libertate”, KJV; ,,stapana de sine a maririi”, Nitz]. Literal ,,libertatea slavei”. Libertatea este unul dintre elementele starii de slava, mentionata in vers. 18. La emanciparea care va avea loc la aratarea lui Hristos intreaga creatiune nadajduieste sa ia parte. Pentru copiii lui Dumnezeu ,,libertatea slavei” va insemna deplina eliberare de prezenta si puterea pacatului, eliberare de ispita, de calamitate de moarte. In viitoarea stare de slava ei vor fi liberi sa exercite toate puterile lor in perfecta armonie cu voia si scopurile lui Dumnezeu. Forma cea mai inalta de libertate este a fi sub suveranitatea si carmuirea Creatorului atotintelept. Pe noul pamant va fi pururi bucurie si dorinta noastra de a face numai lucrurile care plac lui Dumnezeu. O astfel de viata de eterna ascultare este adevarata libertate. Indelunga istorie a pacatului a dovedit ca totul e robie in afara de servirea lui Dumnezeu, totul e robie in afara de supunerea la poruncile divine. 8:22 Dar stim ca pana in ziua de azi, toata firea suspina si sufera durerile nasterii. Stim. Pavel apeleaza la experienta cititorilor sai in observatiile lor asupra lumii din jurul lor. Pana in ziua de azi. [,,Pana acum”, KJV]. Chinul nasterii a continuat fara incetare de atunci de la data intrarii pacatului si suferinta nu va inceta pana la venirea lui Hristos. Firea. [,,creatiunea”, KJV]. Gr. ktisis. Acesta este acelasi cuvant care e tradus ,,faptura” in vers. 19.20, si 21 (vezi vers. 19). Suspina. [,,geme”, KJV]. Durerile acestea arata atat nadejde, cat si suferinta. Pavel zugraveste creatiunea in chinurile nasterii, cand priveste inainte catre o slobozenie plina de bucurie (cf. Ioan 16,21). Numai credinciosul crestin cu Scripturile in mana, poate sa explice taina suferintei si a intristarii,. Prin descoperirea Cuvantului lui Dumnezeu el cunoaste cauza si izvorul suferintei pe care o vede in ,,toata firea”. El isi da seama ca durerile unei lumi in nastere arata catre un timp de eliberare, cand vor fi ,,ceruri noi si un pamant nou, in care locuieste neprihanirea” (2 Petru 3,13). 8:23 Si nu numai ea, dar si noi, care avem cele dintai roade ale Duhului, suspinam in noi, si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru. Nu numai ea. [,,Nu numai ei”, KJV]. Literal ,,nu numai”. E mai bine de a adauga ,,creatiunea”. Crestinii impreuna cu restul creatiunii, suspina dupa timpul cand adoptarea lor ca fii ai lui Dumnezeu va fi deplina si trupurile lor muritoare vor fi schimbate. Tot ceea ce ei au primit pana aici ii face sa doreasca dupa ceva mai mult. Dar si noi. Repetarea este fara indoiala pentru subliniere. Chiar si noi crestinii, care deja ne bucuram atat de mult de binecuvantarea cereasca, gemem impreuna cu restul creatiunii. Desi avem primele roade ale Duhului, sfintirea noastra de abia a inceput si noi tanjim dupa desavarsire si deplina rascumparare. Fiecare dar al harului lui Dumnezeu face sa iasa un suspin corespunzator pentru aceea ce inca lipseste. Care avem. Sau ,,desi avem”. Cele dintai roade. Gr. aparche. Cuvantul acesta e folosit in LXX pentru primele roade ale recoltei, partea care era cea dintai stransa si consacrata lui Dumnezeu ca un dar de recunostinta (Ex. 23,19; Apoc. 23,10; Deut. 26,2). ,,Cele dintai roade ale Duhului” pot fi intelese ca darurile initiale ale Duhului Sfant, arvuna intregii revarsari a puterii divine. Duhul Sfant venise in masura speciala in Ziua Cincizecimii si binecuvantarile Lui au continuat, asa cum s-a dovedit de diferite daruri spirituale (1 Cor. 12 la 14) si de transformarea caracterului care deosebeste pe crestin de alti oameni (Gal. 5,22.23). Achizitionarea acestor prime daruri a sporit dorinta dupa o revarsare mai bogata mai tarziu, mai ales darul nemurii, cand trupul pamantesc este transformat in trup ceresc (vezi 1 Cor. 15,44-53; cf. 2 Cor. 5,1-5). Versiunea greaca la acest pasaj poate de asemenea fi luata ca insemnand ca Duhul Insusi era primele roade, ca o arvuna sau o pregustare a lucrurilor bune viitoare (cf. 2 Cor. 1,22). Asteptam. Gr. apekdechomai (vezi vers. 19). Infiere. Gr. huiothesia (vezi vers. 15). Crestinul care a primit darul Duhului e deja un fiu adoptat al lui Dumnezeu (Rom. 8,15.16; Gal. 4,6). Dar realizarea finala si deplina a acestei adoptari va avea loc la ,,descoperirea fiilor lui Dumnezeu (Rom. 8,19 la venirea lui Hristos. Rascumpararea trupului nostru. Deplina realizare a adoptarii are loc cand trupurile noastre sunt rascumparate. Pavel foloseste cuvantul ,,rascumparare” (apolutrosis), nu pentru a scoate in evidenta ideea de rascumparare (vezi cap, 3,24), ci numai pentru a exprima eliberarea din robie. La a doua venirea a lui Hristos trupurile noastre vor fi eliberate din starea noastra prezenta de slabiciune, pacatosenie, stricaciune si moartea (vezi 1 Cor. 15,49-53; Fil. 3,21; cf. 1 Tes. 4,16.17). 8:24 Caci in nadejdea aceasta am fost mantuiti. Dar o nadejde care se vede, nu mai este nadejde: pentru ca ce se vede, se mai poate nadajdui? In nadejdea. [,,Prin nadejde”, KJV]. Versiunea greaca poate fi redata si ,,in nadejde”. De obicei, Pavel infatiseaza mai curand credinta si nu nadejdea ca mijlocul prin care se transmite mantuirea (vezi cap. 3,28 etc.). In consecinta, multi comentatori si multe versiuni favorizeaza traducerea ,,in nadejde”, care se prea poate sa fi fost intentia lui Pavel. Totusi oricare din cele doua traduceri dau un inteles bun in acest anumit context. Nadejdea, desi deosebita de credinta (1 Cor. 13,13), este insa inseparabila de ea. Nadejdea este ceea ce pune mantuirea in atentia credinciosului si in felul acesta il conduce sa se straduiasca, prin credinta sa o obtina. Am fost mantuiti. [,,Suntem mantuiti”, KJV]. Mai degraba, ,,am fost mantuiti”. E lucru plin de insemnatate de a nota ca uneori Pavel zice literal ,,ati fost mantuiti” (Efes. 2,5.8), uneori literal ,,sunteti mantuiti” (1 Cor. 15,2) si uneori ,,vei fi mantuit” (Rom. 10,9; cf. vers. 13). Pentru credinciosul crestin mantuirea este o experienta sau conditie care deja a inceput, dar trebuie de asemenea sa fie mentinuta prezent in experienta de toate zilele. Si nu ajunge la implinire totala decat la venirea lui Hristos. Cand prin credinta un om devine un copil al lui Dumnezeu, se poate spune ca e mantuit. Compara: ,,Si Domnul adauga, in fiecare zi, la numarul lor, pe cei ce erau mantuiti” [literal] (Fapte 2,47). Totusi, cand crestinul e nou-nascut, mantuirea de abia a inceput, el trebuie sa priveasca inainte catre o viata de continua crestere si transformare si catre eliberarea viitoare deplina. Deoarece crestinul care se poate sa fie ispitit sa-si inchipuie ca mantuirea lui a devenit o certitudine si ca deja poate sa relaxeze vegherea sa si cercetarea sa de sine, e bine sa retina marturia chiar a sfantului apostol Pavel insusi: ,,Ma port aspru cu trupul meu si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, sa fiu eu insumi lepadat” (1 Cor. 9,27). Nadejde care se vede. In cazul acesta, Pavel nu se refera la nadejde ca la un sentiment, ci la obiectul nadejdii, adica lucrul care este nadajduit (cf. Fapte 28,20; Col. 1,5; 1 Tim. 1,1). Cand lucrul nadajduit e deja prezent inaintea ochilor, el inceteaza de a mai fi un obiect al nadejdii. Face parte din esenta nadejdii ca el nu priveste la lucrurile care sunt vazute, ci la lucrurile care nu sunt vazute (cf. Evrei 11,1). Se mai poate nadajdui? [,,Se mai poate astepta?, KJV]. gr. apekdechomai (vezi vers. 19; cf. vers. 23). 8:25 Pe cand, daca nadajduim ce nu vedem, asteptam cu rabdare. Asteptam. Gr. apekdechomai (vezi vers. 19; cf. vers. 23). Rabdare. Gr. hupomone, un cuvant denotand perseverenta in mijlocul obstacolelor. Pavel fara indoiala atrage atentia catre suferintele mentionate in vers. 18. Nu putem inca vedea mantuirea finala, dar o nadajduim. Deci, suntem dispusi sa induram suferintele cu rabdare care se gasesc pe drumul catre ea. 8:26 Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite. Tot astfel. [,,La fel”, KJV]. Sau ,,in acelasi fel”. Unii leaga sectiunea introdusa in felul acesta cu cuvintele imediat precedente spre a insemna ca ajutorul Duhului e un al doilea motiv de incurajare pentru a astepta cu rabdare in mijlocul suferintei prezente slava care urmeaza sa se descopere. Asa cum ne ajuta nadejdea tot asa ne ajuta si Duhul Sfant. O sursa de incurajare este omeneasca, cealalta, dumnezeiasca. Totusi, altii prefera sa faca legatura cu intreaga argumentatie precedenta. In cazul acesta, intelesul este ca, dupa cum noi care credem gemem in noi insine, tot asa Duhul mijloceste pentru noi cu suspine de negrait. Cuvintele ,,suspina” (vers. 22), ,,suspinam” (vers. 23), si ,,suspine” (vers. 26) par sa arate ca legatura a doua e de preferat. Duhul lui Dumnezeu se uneste cu noi si cu lumea naturii in dorul dupa completarea mantuirii noastre. Ajuta. Gr. Sunantilambanomai, literal, ,,a pune stapanire impreuna, facand fata”, de unde ,,a ajuta [pe cineva], ,,a sta [langa cineva]”. Singura alta aparitie a NT a acestui verb dublu este in Luca 10,40, unde Marta roaga pe Isus sa trimita pe Maria sa o ajute in lucrul ei. Pavel nu spune ca Duhul inlatura slabiciunea noastra, ci ca El ne ajuta si ne da tarie sa biruim (cf. 2 Cor. 12,8.9). Slabiciunea. [,,Slabiciunile”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,slabiciunea”. Cuvantul se poate referi la slabiciune spirituala generala in timp ce asteptam rascumpararea finala. Dar slabiciunea deosebita pe care Pavel o mentioneaza e ca ,,nu stim cum trebuie sa ne rugam”. Sa ne rugam. Expresia poate sa fie tradusa ,,trebuie sa ne rugam” sau ,,cum sa ne rugam”. Cum trebuie. Literal ,,cum e necesar”. Din cauza intunecarii vederii noastre spirituale limitate, noi nu stim daca binecuvantarea pe care o cerem va fi spre cel mai mare bine al nostru. Numai Dumnezeu cunoaste sfarsitul de la inceput. De aceea in rugaciunile noastre ar trebui ca totdeauna sa exprimam o deplina supunere fata de voia Sa pentru noi. Isus a dat exemplu in privinta aceasta cand S-a rugat: ,,Totusi, nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu” (Mat. 26,39; cf. Ioan 12,27.28). Duhul insusi. Vezi vers. 16. Mijloceste. [,,Face mijlocire”, KJV]. Gr. huperentugchano. Aceasta este unica aparitie a acestui verb dublu compus in NT. Forma mai simpla (entugchano) apare de cinci ori (vezi Fapte 25,24; Rom. 8,27.34; 11,2; Evrei 7,25) si inseamna ,,a se intampla asupra”, ,,a se intalni cu” si deci ,,a mijloci”. Cuvantul mai lung mai pitoresc (huperentugchano) socate in evidenta ideea ,,in favoarea lui”. E lucrarea Duhului Sfant de a ne indemna la rugaciune, de a ne invata ce sa spunem si chiar de a vorbi prin noi (vezi Mat. 10,19.20; Rom. 8,15; Gal. 4,6; COL 147). Suspine. Gr. stenagmoi, un cuvant care apare in NT numai aici si in Fapte 7,34. Verbul stenazo, ,,a suspina, e folosit cu privire la suspinarea lui Isus cu prilejul vindecarii omului surdo-mut (Marcu 7,34) si cu privire la sentimentul launtric de dor al crestinului care tanjeste dupa ziua rascumpararii (Rom. 8,23). 8:27 Si Cel ce cerceteaza inimile, stie care este nazuinta Duhului; pentru ca El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui Dumnezeu. Cel ce cerceteaza. Adica, Dumnezeu (vezi 1 Sam. 16,7; 1 Regi 8,39; Ier. 17,10; Fapte 1,24; Apoc. 2,23). Nazuinta. [,,Mintea”, KJV; ,,gandirea”, Nitz.]. Adica, gandul, intentia, scopul (vezi vers. 6). Dumnezeu cunoaste dorintele pe care Duhul Sfant le insufla inimii noastre. El nu are nevoie ca aceste emotii adanci sa fie exprimate in cuvinte. El nu are nevoie de elocventa graiului pentru a-L determina sa asculte. El intelege dorurile nelinistite ale inimii si e gata sa ajute si sa binecuvanteze. Pentru ca. Gr. hoti, care poate fi redat si ,,ca”. Unii prefera pe ,,ca”, preferinta lor fiind bazata pe intelegerea ca restul cuvintelor acestui verset nu da un motiv pentru care Dumnezeu cunoaste intentia Duhului, ci o descriere a naturii mijlocirii Duhului. Majoritatea insa retin cuvantul ,,pentru ca”. Mijloceste. [,,face mijlocire”, KJV]. Gr. entugchano (vezi vers. 26). Duhul Sfant este un alt ,,Mangaietor” (parakletos; vezi Ioan 14,16), care mijloceste din partea lui Dumnezeu pe langa noi, dupa cum Hristos este ,,Mijlocitorul” [avocatul] (parakletos) nostru la Tatal (1 Ioan 2,1). Pentru sfinti. [,,Pentru cei sfinti”, KJV]. Literal ,,pentru sfinti”. Dupa voia lui Dumnezeu. Literal ,,potrivit cu Dumnezeu”, insemnand dupa voia Lui. Comparati 2 Cor. 7,9-11, unde aceeasi expresie este tradusa ,,dupa voia lui ,,Dumnezeu”. In versiunea greaca cuvintele acestea sunt plasate intr-o pozitie de accent inainte de verbul ,,mijloceste”. A doua jumatate a acestui verset ofera doua motive combinate intr-unul pentru care Dumnezeu cunoaste gandul Duhului. In primul rand, Duhul mijloceste in acord cu propria voie si propriul scop al lui Dumnezeu, ,,caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu” (1 Cor. 2,10). Al doilea, mijlocirea Duhului este pentru ,,sfinti” si sfintii sunt obiectele speciale ale scopului divin in acord cu care mijloceste Duhul. Scopul lui Dumnezeu pentru sfinti este tema versetelor urmatoare. 8:28 De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. De alta parte, stim. [,,Si stim”, KJV]. Pavel mai adauga acum un motiv pentru a privi cu incredere la viitor. E lucru cunoscut de noi ca, potrivit cu scopul vesnic al lui Dumnezeu, toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor care-L iubesc. Chiar si necazurile si suferintele vietii acesteia departe de a impiedica mantuirea noastra, o poate ajuta sa inainteze. La fiecare pas, crestinul poate fi in mainile lui Dumnezeu si sa execute scopul lui Dumnezeu. Toate lucrurile. Evident Pavel intentiona ca lucrul acesta sa fie inteles in felul cel mai cuprinzator, pentru a cuprinde tot ce e mentionat in vers. 35, 38, 39. Dar s-ar putea ca el sa se refere in deosebi la ,,suferintele din vremea de acum” (vers. 18). Lucreaza impreuna. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre exprimarea ,,toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele” si ,,Dumnezeu lucreaza toate lucrurile spre bine”. Fie ca se introduce sau nu cuvantul ,,Dumnezeu”, aceasta e ideea lui Pavel. In orice caz, Dumnezeu e Cel care face ca toate lucrurile sa lucreze impreuna in viata noastra pentru binele final. Spre binele. Nimic nu poate sa atinga pe crestin decat cu permisiunea Domnului (vezi Iov 1,12; 2,6) si tot ce e ingaduit lucreaza impreuna spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu. Daca Dumnezeu ingaduie sa vina asupra noastra suferinta si necaz, aceasta nu e pentru a ne distruge, ci a ne innobila si sfinti. (vezi Rom. 8,17). Tulburarile si dezamagirile acestei vieti ne desfac afectiunile de la lume si ne indeamna sa privim la cer ca salas al nostru. Ele ne invata despre adevarul starii noastre firave si muritoare si ne fac sa ne sprijinim pe Dumnezeu pentru sustinerea si mantuirea noastra. Ele produc de asemenea, in noi un duh mai smerit si supus, o dispozitie mai rabdatoare si mai gingasa. Aceasta a fost experienta poporului lui Dumnezeu in decursul istoriei, si la sfarsitul vietii lor ei au fost in stare sa spuna ca a fost bine pentru ei, ca au fost smeriti in felul acesta (vezi Ps. 119,67.71; cf. Evrei 12,11). La sfarsitul vietii sale Iosif a fost in stare sa spuna fratilor sai: ,,Voi ati avut cugete rele in contra mea, dar Dumnezeu le-a indreptat spre bine” (Gen. 50,20). Celor ce iubesc pe Dumnezeu. In versiunea greaca, expresia aceasta este pusa intr-o pozitie de accent. Cuvintele descriu pe adevaratii urmasi ai lui Dumnezeu, aceia care au adevarata credinta si care se incred in conducerea lui Dumnezeu. Iubirea lor pentru Dumnezeu e ca raspuns fata de iubirea lui Dumnezeu pentru ei si al lucrarii Lui divine in toate lucrurile pentru mantuirea lor. Iubirea lui Dumnezeu trebuie sa vina mai intai la un om si sa patrunda in inima lui ca numai apoi el sa se intoarca si sa poata iubi pe Dumnezeu (1 Ioan 4,19), dupa cum Duhul Sfant trebuie sa lumineze mai intai pe om daca el personal urmeaza sa se roage asa cum trebuie (Rom. 8,26). Pavel deja vorbise despre iubirea lui Dumnezeu fata de noi (cap. 5,5.8), si el o mentioneaza din nou in capitolul acesta (cap. 8,39). El de asemenea, vorbeste de cateva ori despre iubirea noastra fata de semenii nostri (cap. 12,9.10; 13,8.9). Dar aceasta este cea mai specifica referire in epistola aceasta la iubirea noastra fata de Dumnezeu. Credinta a fost adesea mentionata si nadejdea a fost subiectul versetelor precedente din acest capitol (vezi cap. 8,24.25). Acum Pavel adauga la lista mentionand iubirea fata de Dumnezeu. Natural, fiecare referire la credinta prin toata epistola cuprinde in sine si iubirea, deoarece credinta crestina e bazata pe iubire si admiratie fata de Dumnezeu si pentru tot ceea ce este El. Pentru aceia care au o astfel de iubire, Dumnezeu lucreaza pururi spre binele lor (vezi 1 Cor. 2,9; ef. 6,24; 2 Tim. 4,8; Iacov 1,12). Chemati. Contextul implica faptul ca chemarea a fost primita (vezi Rom. 1,6.7; 1 Cor. 1,2.24; Iuda 1; Apoc. 17,14). Crestinii sunt numiti ,,chemati” deoarece Dumnezeu prin Evanghelie i-a invitat sa fie mantuiti. Mantuirea nu e impusa unui pacatos lipsit de bunavointa, ci vine ca rezultat al liberei lui acceptari a unei invitatii. Impreuna cu chemarea, Dumnezeu trimite in inima influenta Duhului Sfant pentru a face chemarea efectiva. Aceia care ,,iubesc pe Dumnezeu” au in propria lor experienta dovada ca au fost chemati dupa planul Sau, deoarece chemarea a produs efectul intentionat (vezi Rom. 8,16). Planul. [,,Scopul”, KJV; ,,puneri la cale”, Nitz.]. Gr. prothesis, insemnand fundamental, o ,,propunere”, o expunere a ceva in vazul altora. In felul acesta, este aplicat la painea care era asezata pe masa punerii painilor inainte (Mat. 12,4; Marcu 2,26; Luca 6,4). In Rom. 3,25, verbul de la care e derivat termenul (prothemi) e folosit pentru a descrie actul lui Dumnezeu de al ,,pune inainte” pe Fiul Sau. Cand e aplicat la gandire termenul inseamna ,,un plan” sau un ,,scop”. E scopul vesnic al lui Dumnezeu (Ef. 3,11) de a mantui pe pacatosi prin har (2 Tim. 1,9). Si intrucat este hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voiei Sale (Ef. 1,11) urmeaza ca ,,toate lucrurile” trebuie sa ,,lucreze impreuna spre binele” celor ,,chemati” dupa hotararea [scopul] acestora. Pavel recunoaste pe deplin libertatea voiei omului. Marele rol pe care chemarea il joaca in epistolele lui e o clara dovada pentru aceasta. Dar inapoia tuturor acestora, el vede pururi suveranitatea si scopul lui Dumnezeu. Si nu e contradictie in aceasta, deoarece scopul lui Dumnezeu de a salva pe om este realizat prin buna folosire a libertatii omului. 8:29 Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati. Caci. Sau ,,deoarece”. Increderea exprimata in vers. 28 e acum justificata si confirmata printr-o explicatie a felului in care este dezvoltat stadiile din procesul mantuirii (vers. 29, 30). In felul acesta, aceia care accepta chemarea lui Dumnezeu si se supun scopului Lui sunt asigurati aici ca El va completa pentru ei fiecare stadiu din planul Lui de a-i mantui. Suferintele nu sunt altceva decat mijloace prin care ei urmeaza sa fie facuti ,,asemenea chipului Fiului Sau”. Intelesul vers. 29 a fost subiectul unei indelungi discutii. Cand minti omenesti marginite incearca sa priveasca in scopurile vesnice ale infinitului Dumnezeu, e bine sa se tina seama de sfatul acesta oferit de un comentator la pasajul acesta: ,,Pe o carare atat de inalta si lunecoasa pentru ratiunea omeneasca siguranta noastra sta in a ne fixa pasii numai acolo unde apostolul inspirat si ia fixat pe ai sai; daca ne aventuram, asa cum multi s-au aventurat, dincolo de limitele urmei sale, sunt prapastii si goluri de toate partile de care cel mai prudent cu greu scapa.” (E. H. Gifford, Epistola Sf. Pavel catre Romani, p. 160). Cunoscut mai dinainte. Gr. proginosko, ,,a cunoaste mai dinainte”. Acest cuvant apare in alta parte in NT in Fapte 26,5; Rom. 11,2; 1 Petru 1,20; 2 Petru 3,17. Dumnezeu cunoaste mai dinainte pentru ca este atotstiutor, adica cunoaste toate lucrurile. Cu privire la El, Scripturile afirma: ,,Totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4,13); ,,care din inceput spune sfarsitul” (Is. 46,10); ,,care face aceste lucruri si caruia Ii sunt cunoscute in vesnicie” (Fapte 15,18). Trecutul, prezentul si viitorul Ii sunt la fel de cunoscute. Nimic mai putin decat cunoastere absoluta nu ar satisface conceptia noastra fundamentala despre perfectiunea lui Dumnezeu. Pentru ca cunoaste viitorul nu e luat niciodata prin surprindere. Apostazia lui Satana si caderea omului au fost cunoscute de El mai dinainte si se luasera masuri pentru a face fata crizei (1 Petru 1,2; Apoc. 13,8; DA 22). Profetia predictiva este dovada suprema a precunoasterii Sale. Profetia prezice ceea ce precunoasterea lui Dumnezeu a vazut ca va fi (vezi EGW RH 13 Nov. 1900). Evenimentele prezise nu au loc pentru ca sunt prevazute; ele sunt prezise deoarece vor avea loc. Adevarul acesta a fost afirmat de Milton, care comentand despre caderea lui Satana si a ingerilor lui, lasa ca Dumnezeu sa declare: ,,Prestiinta n-a avut nici o influenta asupra greselii lor, Care s-a dovedit nu mai putin precis neprecunoscuta. Asa ca fara nici cel mai slab impus sau umbra de soarta Sau cumva prin prevederea mea imutabila Ei calca Legea.” (Paradisul Pierdut, cartea III, rand 117 urm.). Hotarat mai dinainte. [,,Predestinat”, KJV]. Gr. proorizo, ,,a selectiona mai dinainte”. Cuvantul e tradus ,,determinat mai dinainte” [hotarare mai dinainte] in Fapte 4,28 si ,,randuit” ca 1 Cor. 2,7. Dumnezeu predestinase pe aceia pe care ii cunoscuse mai dinainte. Pentru a folosi o vorbire omeneasca atunci cand Dumnezeu a vazut mai dinainte si astfel a cunoscut mai dinainte, fiecare generatie de oameni care urma sa apara pe scena actiunii acestei lumi, el a inmanuncheat imediat cu precunoasterea Sa decizia de a predestina pe toti sa fie mantuiti. Dumnezeu niciodata nu a avut alt scop decat mantuirea pentru membrii familiei omenesti. Caci Dumnezeu ,,voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului” (1 Tim. 2,4). El ,,doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta” (2 Petru 3,9). ,,Pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca” (Ezechia. 33,11). Hristos Insusi zice: ,,Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi da odihna” (Mat. 11,28). ,,Cine vrea sa ia apa vietii fara plata” (Apoc. 22,17). ,,Caci atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Lui Fiu pentru oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3,16). Mantuirea este oferita fara plata tuturor. Dar nu toti accepta invitatia Evangheliei. ,,Multi sunt chemati dar putini alesi” (Mat. 22,14; cf. cap. 20,16). Mantuirea nu ne este impusa contra vointei noastre. Daca alegem sa ne impotrivim si sa rezistam planului lui Dumnezeu, vom fi pierduti. Precunoasterea divina si predestinatia divina nicidecum nu exclud libertatea omului. Nicaieri nu sugereaza Pavel sau vreun alt scriitor biblic ca Dumnezeu a predestinat pe anumiti oameni sa fie mantuiti si pe anumiti oamenii sa fie pierduti, indiferent de propria lor alegere in aceasta problema. Scopul acestui verset pare sa fie practic. Pavel incearca sa mangaie si sa asigure pe poporul intristat al lui Dumnezeu ca mantuirea lor sta in mainile Lui si ca e in curs de a fi savarsita in acord cu scopul lui vesnic si neschimbator pentru ei. Mantuirea, natural, depinde si de staruinta lor (Evrei 3,14; cf. 1 Cor. 9,27), dar acesta nu este subiectul accentuat acum de Pavel. Sa fie asemenea. Gr. summorphos. Singura alta aparitie a acestui adjectiv grecesc este in Fil. 3,21, unde este tradus ,,il va face asemenea”, si se refera la schimbarea trupurilor noastre care pot sa putrezeasca in asemanarea corpului proslavit al lui Dumnezeu. Verbul pereche (summorphoo) e folosit in Fil. 3,10 in expresia ,,sa ma fac asemenea cu moartea Lui”. Asemanarea noastra urmeaza a fi nu numai o asemanare exterioara si superficiala, ci o asemanare launtrica si esentiala. Chipului Fiului Sau. Hristos este chipul Tatalui, manifestarea vizibila a Dumnezeului nevazut (2 Cor. 4,4; Col. 1,15). E destinul glorios al fiecarui crestin de a fi schimbat dupa schipul lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu (1 Cor. 15,49; 2 Cor. 3,18; Col. 3,10). Cum poate avea loc o asa transformare minunata e vestea cea buna a Evangheliei, solia iertarii, renasterii, sfintirii si a proslavirii finale. Schimbarea este efectuata de unirea naturii umane cu cea divina. Asa dupa cum Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa natura noastra omeneasca, tot asa crestinii pot deveni temple ale Duhului Sfant (1 Cor. 6,19), si Hristos va locui in ei Ioan 14,23). In felul acesta, credinciosul devine partas de natura dumnezeiasca (2 Petru 1,4). Atunci sub influenta Duhului salasluitor (Rom. 8,13.14) si inspirat de exemplul lui Dumnezeu (Ioan 15,12; Fil. 2,5) el e condus la o noua sfintenie a vietii. Prin rabdatoarea suportare a suferintei caracterul sau e facut din ce in ce mai asemenea aceluia al Mantuitorului (Rom. 5,3.4; 1 Petru 2,21-24) pana la ziua proslavirii finale, cand asemanarea va fi facuta deplina (1 Ioan 3,2). Cel dintai nascut. Gr. prototokos, folosit in alta parte cu privire la Hristos in Mat. 1,25; Luca 2,7; Col. 1,15; Evrei 1,6; Apoc. 1,5. Accentul lui Pavel este aici asupra pozitiei lui Hristos ca fratele cel mai mare din familia celor rascumparati. Scopul ultim al planului de mantuire este restatornicirea unitatii in familia imparatiei lui Dumnezeu, asa ca Dumnezeu sa poata fi totul in tot (1 Cor. 15,28). In familia aceasta, Hristos ca fratele cel mai mare a strabatut calea care ne sta inainte si ne-a dat o pilda. Si desi El este desavarsit si divin, nu-I este rusine sa ne numeasca pe noi cei care mergem pe urmele Lui ,,frati” (Evrei 2,11). Vezi Coly V, 917; vezi Ioan 1,14. Multi frati. Hristos face din noi fratii Sai printr-o noua creatiune (vezi 2 Cor. 5,17; Gal. 6,15) si prin aceasta aduce ,,pe multi fii la slava” (Evrei 2,10). Fiind ,,nascuti din apa si din Duh” (Ioan 3,5) am fost adoptati in familia cereasca (Ef. 1,5), inscrisi in ,,biserica celor intai nascuti” (vezi Evrei 12,23) si ,,scrisi” in registrul familiei ,,in cer” (Evrei 12,23) – cartea vietii. 8:30 Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit. Si. [,,Mai mult”, KJV]. Gr. de. Aici poate mai bine ,,si”. Hotarat de mai inainte. [,,predestinat”, KJV]. Vezi vers. 29. Chemat. Chemarea aceasta e facuta prin predicarea Evangheliei, ca in 2 Tes. 2,14. ,,La ce ne-a chemat El prin Evanghelia noastra”. Folosirea verbului ,,chemat” ca si a adjectivului ,,chemat” (vezi Rom. 8,28), pare aici sa fie limitata la chemarea efectiva. Contextul arata lamurit ca referirea este la aceia care au raspuns la chemarea lui Dumnezeu. Aceasta chemare divina este cel dintai pas in mantuirea personala si raspunsul la chemare constituie experienta convertirii. ,,Chemarea exprima obarsia divina a acelei experiente si puterea suverana prin care suntem chemati. Socotit neprihaniti. [,,Indreptatiti, KJV]. Vezi cap. 3,20.28; 4,25; 5,1. Proslavit. Isus a zis: ,,Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17,22), dar experienta proslavirii deplin urmeaza inca sa vina (Rom. 8,18). Desi evenimentul acesta este in ca in viitor, Pavel foloseste timpul trecut ,,proslavit” asa cum face cu toate celelalte verbe din propozitia aceasta, ,,chemat”, ,,hotarat de mai inainte”, ,,socotit neprihanit”. Acesta s-ar putea sa reflecte faptul ca in sfatul vesnic al lui Dumnezeu intregul proces cu toate stadiile lui, sta deplin (vezi Ef. 1,4-6). O alta explicatie poate fi gasita in lipsa de timp a formei verbului in greceste folosita aici. Folosirea verbelor fara timp permite urmatoarea traducere: ,,Pe aceia pe care El ii predestineaza Ii si cheama; si aceia pe care ii cheama ii si indreptateste; pe aceia pe care ii indreptateste ii si proslaveste”. Indiferent ce explicatie este adoptata, scopul lui Pavel in versetul acesta este de a exprima certitudinea stadiilor progresive din procesul de conformare la Hristos. Treapta cea dintai este chemarea. Daca acesteia i se da ascultare, aduce cu ea indreptatirea si tot ceea ce cuprinde in sine experienta aceasta. Apoi, daca crestinul continua sa ingaduie lui Dumnezeu sa lucreze scopul Sau bun pentru el (vezi Rom. 11,22) rezultatul inevitabil va fi proslavirea. Cineva s-ar fi putut astepta ca Pavel sa fi mentionat sfintirea ca unul dintre stadii, dar ea este implicata ca o consecinta a indreptatirii si o conditie necesara a proslavirii. 8:31 Deci, ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? Deci, ce vom zece? Comparati: cap. 3,5; 4,1; 6,1; 7,7; 9,14, unde aceasta expresie obisnuita introduce o concluzie contrarie. Aici si in cap. 9,30 introduce una in armonie cu argumentul precedent. Acestor lucruri. Adica, lucrurile mentionate in versetele precedente scopul revelat al lui Dumnezeu si toate treptele in implinirea lui. Avand in vedere lucrurile acestea, ce concluzie trebuie sa tragem noi cu privire la puterea religiei crestine de a ne sustine in incercari? Daca Dumnezeu este pentru noi. Nu exista incertitudine cu privire la lucrul acesta, asa cum arata lamurit constructia greaca. Pavel a arata deja cum Dumnezeu este de partea noastra. Dumnezeu ne priveste ca pe copii ai Sai (vers. 15-17) si a trimis Duhul Sau sa ne mantuiasca (vers. 28-30). Cine va fi impotriva noastra? [,,Care poate fi contra noastra?”]. sau, ,,cine este impotriva noastra?” Desi in cazul acesta, pare a fi mai corespunzator de a adauga cuvintele ,,poate fi”. E incurajator de a recunoaste faptul ca intrucat Dumnezeu a avut de scop si este activ angajat in aducerea la indeplinire a mantuirii pentru credinciosi, toti vrajmasii nostri sunt si vrajmasii Lui (vezi 27,1; 118,6). 8:32 El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? El, care. Expresia este emfatica in greceste si ar putea fi tradusa: ,,chiar El”, insemnand ca acelasi Dumnezeu care nu a crutat pe Insusi Fiul Sau, cu siguranta ne va da pe langa aceasta, totul. Crutat. Gr. pheidomai. Pavel foloseste verbul acesta de cateva ori in epistolele sale (Rom. 11,21; 1 Cor. 7,28; 2 Cor. 1,23 etc.). In afara de scrisorile lui Pavel il foloseste numai in Fapte 20,29 si 2 Petru 2,4.5. Acelasi cuvant e folosit in LXX-a cu privire la dispozitia lui Avraam de a sacrifica pe Isaac (Gen. 22,12.16) si nu e improbabil ca Pavel sa faca aluzie la relatarea acelei experiente. Miscatoare recomandare din partea Domnului a purtarii lui Avraam in jertfirea fiului sau Isaac ne da o scurta privire asupra spiritului actului lui Dumnezeu de a da pe propriul Sau Fiu Isus. Acest cel mai mare dintre toate darurile e cea mai puternica dintre toate dovezile ca Dumnezeu este ,,pentru noi” (Rom. 8,31). Argumentatia din acest pasaj este asemanatoare cu aceea din cap. 5,6-10. Fiul Sau. Expresia aceasta este emfatica in limba greaca, si denota ceva care este personal si distinct al sau personal (cf. cap. 14,4). L-a dat. Gr. paradidomi. Acesta este acelasi verb cu acela pe care Pavel l-a folosit in cap. 4,25 pentru a afirma ca Isus ,,a fost dat din pricina faradelegilor noastre. Fara plata. Gr. charizomai, ,,a da ca o favoare”. Comparati folosirea cuvantului in Luca 7,21; Fapte 3,14; 1 Cor. 2,12. verbul este legat cu substantivul ,,har” (charis; vezi Rom. 3,24) si ,,dar fara lata” (charisma; vezi Rom. 6,23). Impreuna cu El. Pavel argumenteaza de la ce e mai mare la ce e mai mic. Daca Dumnezeu nu a crutat nici pe propriul Sau Fiu, ce ar mai putea El sa retina? Toate? Comparati Rom. 8,17; 1 Cor. 3,21-24; Fil. 4,19. Crestinul nu ar putea cere un temei mai puternic pentru rabdarea si staruirea rabdatoare de cum e dat in versetul acesta. Cand Dumnezeu a dat pe Fiul Sau, El S-a dat si pe Sine (2 Cor. 5,19; cf. DA 762), si prin aceasta a descoperit universului cat de departe era El dispus sa mearga pentru a mantui pe pacatosul care se pocaieste. Cu siguranta, atunci indiferent de ce incercari ar veni, noi nu ne vom indoi niciodata ca Dumnezeu lucreaza pururi pentru noi si ca El ne va da tot ce e necesar pentru binele nostru prezent si viitor. 8:33 Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteste neprihaniti! Cine va ridica para? Gr. egkaleo, un termen juridic insemnand literal ,,a chema inauntru”, de unde ,,a chema la socoteala”, ,,a aduce acuzatie impotriva”, ,,a acuza” (vezi fapte 19,38.40; 23,28.29; 26,2.7). Satana este marele parator al fratilor (Apoc. 12,10). Punctuatia si aranjamentul din Rom. 8,33-35 cuprind oarecare dificultate si comentariile si versiunile au oferit un numar de solutii. Unii recomanda ca ultima propozitie a vers. 33 si cea dintai propozitie a vers. 34 sa fie in asa fel prevazute cu punctuatie, incat sa arate o legatura mai stransa intre ele. In felul acesta, RV si unele editii ale KJV redau: ,,E Dumnezeu care indreptateste; cine e acela care sa osandeasca?” Ati comentatori au argumentat ca toate propozitiile din vers. 33 si 34 ar trebuie sa fie privite ca o serie de intrebari (vezi Weymouth). RSV reprezinta inca un alt punct de vedere, legand versetele 33 si 35 ca in RV, dar punand restului vers. 34 semnul intrebarii. Indiferent care argument este urmat, intelesul incurajator al argumentatiei lui Pavel apare cu claritate. Dumnezeu declara pe poporul Sau ca e neprihanit. Hristos, care a murit pentru ei, e la dreapta lui Dumnezeu mijlocind pentru ei. Atunci, cine poate sa acuze pe poporul ales al lui Dumnezeu? Cine poate sa-i condamne? Cine poate sa-i desparta vreodata de iubirea lui Hristos? Pare evident ca Pavel are in minte Isaia 50,8.9: ,,Aproape este cel ce ma va indreptati, cine se va judeca cu mine?... dar, Iehova, Domnul, ma ajuta! Cine ma va condamna?” Alesilor. Gr. eklektoi, ,,alesi”, ,,spicuiti” de la verbul eklegomai, folosit pentru a descriere culegerea de catre Hristos a ucenicilor Sai (Luca 6,13; Ioan 6,70; 13,18). Si alegerea de catre Dumnezeu a unor persoane (Marcu 13,20; Fapte 1,24; 13,17) sau lucruri (1 Cor. 1,27.28). In Matei 22,14 Isus face o deosebire intre cei chemati si cei alesi. Dar Pavel pare sa identifice cele doua grupe citind in termenul ,,chemati” implicatia ca chemarea e primita (vezi Rom. 8,30). Pentru Pavel, alesii lui Dumnezeu sunt aceia care nu numai au auzit dar s-au si supus chemarii divine pentru a afla mantuirea in Hristos. Dumnezeu este Acela care-i socoteste neprihaniti. [,,Dumnezeu ii indreptateste”, KJV]. Alesii lui Dumnezeu nu au nevoie sa se teama de nici un acuzator. Dumnezeu Insusi, Judecatorul tuturor este Cel care ii declara drepti potrivit planului Sau de indreptatire (cap. 3,20-24). ,,Indreptatit” este opusul lui ,,cine va ridica para”. 8:34 Cine-i va osandi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi! Osandi. [”Condamna”; KJV]. Sau ,,va condamna”. Satana are o cunostinta precisa de toate pacatele cu care a izbutit sa-i ispiteasca pe oameni sa le faca, si le infatiseaza lui Dumnezeu ca dovada ca oamenii merita nimicirea (vezi GC 618). Dar Dumnezeu raspunde la acuzatiile aduse impotriva poporului Sau ales. Hristos a platit pentru pacatele lor cu propria Lui viata (cap. 4,25). Alesii lui Dumnezeu sunt liberi de condamnare (cap. 8,1). A si inviat. Mai degraba, ,,a fost inviat” (vezi cap. 4,24.25; 6,4.9:7,4). Noi nu ne inchinam la un Hristos mort, ci la un Hristos viu. Acesta nu lasa a se intelege ca invierea era de o mai mare valoare decat crucificarea, ci scoate in evidenta faptul ca Hristos nu numai ca a murit, dar si acum traieste pentru a-Si completa scopul mortii Sale in favoarea noastra (vezi cap. 4,25). Dreapta lui Dumnezeu. Dreapta era socotita ca pozitie de onoare (vezi 1 Regi 2,19; Ps. 45,9) si denota participarea la puterea si slava imparateasca (Mat. 20,21). Ca Hristos urma sa ocupe pozitia aceasta la Tatal Sau era prezis in Ps. 110,1; cf. Marcu 16,19; Fapte 7,56; ef. 1,20; Col. 3,1; 1 Petru 3,22. Pozitia Sa la dreapta inseamna nu numai slava, ci si puterea inaltatului Fiu al omului (vezi Evrei 1,3; cf. Mat. 26,64). Mijloceste. [,,Face mijlocire”, KJV]. Gr. entugechano. Acesta este cuvantul folosit cu privire la mijlocirea Duhului Sfant din vers. 27 (vezi vers. 26). Ca Hristos este Mijlocitorul si Avocatul nostru la Tatal e clar aratat in Scriptura (Evrei 7,25; 9,24; 1 Ioan 2,1; cf. Evrei 4,14-16; 9,11.12). Aceasta nu trebuie sa fie luata ca insemnand ca Dumnezeu are nevoie sa fie convins sa faca lucruri bune pentru poporul Sau, deoarece tocmai El a iubit lumea asa ca a dat pe singurul Sau Fiu. Natura acestei mijlociri divine poate fi, eventual, ilustrata prin rugaciunea de mijlocire a lui Hristos pentru ucenicii Sai (Ioan 17,11.12.24). In versetul acesta, Pavel a adaugat motiv langa motiv pentru asigurarea ca nimic nu poate separa pe crestin de iubirea lui Hristos. El depinde nu de un Hristos mort, ci de unul viu. Nu e numai un Hristos viu, ci unul intronat cu putere si slava. Nu e numai un Hristos in putere, ci un Hristos in iubire salvatoare, care traieste pururea pentru a face mijlocire pentru poporul Sau luptator (cf. Evrei 7,25). Biblia zugraveste tot cerul ca lucrand fara incetare ca sa salveze pe cei alesi. In capitolul acesta, Pavel a vorbit despre lucrarea Tatalui in chemare, neprihanire si proslavire. El a descris conducerea si mijlocirea lui Hristos si a Duhului Sfant. In alta parte, ingerii sunt reprezentanti ca duhuri slujitoare care sunt ,,trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea” (Evrei 1,14). Cerul nu putea face ceva mai mult. Daca un om este pierdut pentru vesnicie, acesta poate fi numai rezultatul propriei lui decizii de a rezista la scopul iubitor al lui Dumnezeu si la puterea Lui de a mantui si de a le respinge. 8:35 Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia sau sabia? Va desparti? Gr. chorizo, literal ,,a pune un spatiu intre”. Poate cineva sa puna o distanta intre noi si iubirea lui Hristos? Poate cineva sa-l faca sa inceteze de a ne mai iubi? Toate cele pe care le numeste acum Pavel nu vor face pe Hristos sa ne iubeasca mai putin. Dragostea lui Hristos. Aceasta este evident iubirea lui Hristos pentru noi si nu iubirea noastra pentru Hristos (cf. cele de la cap. 5,5). Necazul. Vezi cap. 5,3. Pavel e cat se poate de bine pregatit sa vorbeasca despre subiectul acesta avand in vedere propriile sale experiente (vers. 1, Cor. 4,10-13; 2 Cor. 11,23-33). Stramtorarea. Stenochoria (vezi cap. 2,9). Relele aratate in vers acesta au fost toate peste masura de reale pentru crestinii primari. 8:36 Dupa cum este scris: Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat. Dupa cum este scris. Citatul este din Ps. 44,22. Pavel se refera la suferintele poporului lui Dumnezeu intr-o epoca mai timpurie ca fiind tipica pentru persecutiile la care crestini erau expusi pe vremea sa. Totdeauna de la intrarea pacatului, ura celor nelegiuiti contra celor drepti a fost puternica (vezi Gal. 4,29; 1 Ioan 3,12). Dati mortii. Sau ,,suntem ucisi”. Socotiti. Sau ,,priviti”. 8:37 Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Totusi. Gr. alla, literal ,,dar”. In ciuda nenorocirilor, noi staruim sa fim biruitori (cf. 2 Cor. 12,10). Suntem mai mult decat biruitori. Gr. hupernikao, de la huper ,,mai sus”, si mikao ,,a birui”, deci ,,a depasi in biruire”, sau ,,a birui glorios”. Acest cuvant compus nu apare in alta parte in NT. Pavel foloseste un cuvant care zugraveste excesul binecuvantarii lui Dumnezeu fata de nevoia omului (cap. 5,20). Acela care ne-a iubit. Referirea este evidenta la Hristos, prin a carui incomparabila iubire (vers. 35) ajungem biruitori. Timpul trecut al verbului ,,iubit” poate arata catre descoperirea speciala a acelei iubiri in moartea Sa pentru pacatosi (cap. 5,6). Necazurile nu numai ca nu ne despart de iubirea lui Hristos (cap. 8,35), dimpotriva ,,prin Acela care ne-a iubit” suntem biruitori asupra lor. Nu e nenorocire atat de grea, nici o ispita oricat de puternica, care sa nu poate fi biruita prin Hristos. Deoarece acela care ne-a iubit de ajuns pentru a se da pentru noi traieste acum in noi pentru a continua lucrarea mantuirii noastre (Gal. 2,20). De aceea putem face totul prin Acela care ne intareste (Fil. 4,13). Pavel a experimentat si a recunoscut aceasta putere mantuitoare si ea l-a facut sa exclame: ,,Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Cor. 15,57). 8:38 Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, Sunt bine incredintat. [,,Sunt convins”, KJV]. Pavel exprima acum propria sa convingere ca nici o putere in cer sau pe pamant, in timp sau in vesnicie nu poate sa ne separe de iubirea divina. Pavel nu vrea sa spuna prin aceasta ca deci e cu neputinta ca un credincios sa cada si sa fie pierdut (vezi Col. 1,23; cf. 1 Cor. 9,27). Pavel vrea sa spuna ca nimic nu ne poate smulge din bratele lui Hristos contra vointei noastre (vezi Ioan 10,28). Nici moartea, nici viata. Comparati ,,fie ca traim. Fie ca murim, noi suntem ai Domnului” (cap. 14,8). Ingeri. Ingerii mentionati in NT sunt de obicei buni si nu rai. Totusi cuvantul insusi nu arata aici si calitatea. Distinctia trebuie sau sa fie exprimata sau implicata de context (vezi Mat. 1,20.25.41; 1 Cor. 6,3; 2 Petru 2,4; Iuda 6). E de neconceput ca ingerii lui Dumnezeu, care sun trimisi sa slujeasca sfintilor (Evrei 1,14) sa caute sa instraineze mintea crestinilor de la Mantuitorul lor, sau ca influenta lor sa fi putut avea o astfel de tendinta. Totusi, Pavel poate sa sublinieze punctul lui vorbind ipotetic, asa cum face in Gal. 1,8. Chiar daca ingerii buni ar incerca, lucru pe care cu siguranta nu-l vor face sa abata iubirea lui Hristos de la poporul Lui, ei n-ar putea-o face. Stapanirile. Gr. Archai. Cuvantul acesta se refera la carmuitori civili ca si la puteri supranaturale care incearca sa exercite o stapanire rea asupra oamenilor (vezi Ef. 6,12). Unii comentatori sugereaza ca referirea lui Pavel la ,,ingeri”, ,,stapaniri” si ,,puteri” ar putea reflecta denumirile iudaice pentru ierarhia ingerilor (vezi lucrarea apocrifa Enoh 61,10; cf. 1 Cor. 15,24; cf. 1 Cor. 15,24; Ef. 1,21; 3,10; Col. 1,16; 2,10.15). Puterile. Gr. dunameis. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) plasarea acestui cuvant dupa ,,cele viitoare”, desi mai natural s-ar putea astepta ca sa fie asociat cu ,,stapanirile” ca in Ef. 1,21. In 1 Petru 3,22 ,,puterile” sunt mentionate impreuna cu ,,ingerii” si ,,autoritatile” ca fiind supuse lui Hristos la inaltarea Sa la cer. Cele de acum. Comparati 1 Cor. 3,22. Experientele timpului prezent deja puneau de ajuns la incercare pe Pavel si pe primii crestini (rom. 8,18.23; 2 Cor. 1,4-10; 6,4-10; 1 Petru 4,12). Dar viitorul inca mai detinea noi incercari de amagiri si de suferinte, deoarece venirea lui Hristos urma sa fie precedata de apostazia si de aratarea lui antihrist (2 Tes. 2). Si aceasta aratare urmeaza sa fi insotita de ,,puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de renume de semene si puteri mincinoase” (2 Tes. 2,9). Totusi, increderea lui Pavel a ramas nezdruncinata. 8:39 nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru. Nici inaltimea, nici adancimea. E cu putinta ca in acest pasaj retoric Pavel sa nu fi intentionat ca fiecare din aceste expresii sa fi fost prea de aproape definite ,,inaltime” si ,,adancime” se poate sa fi fost folosite pentru a exprima simple dimensiuni de spatiu, dupa cum ,,cele de acum” si ,,cele viitoare” exprima dimensiuni de timp. O astfel de folosite a acestor termeni scoate la iveala cu atat mai emfatic ideea de universalitate, care poate sa fie scopul lui Pavel in aceste versete. Compara descrierea ,,largimii, lungimii, adancimii si inaltimii” iubirii lui Hristos (ef. 3,18.19). Nici o alta faptura. Sau ,,orice alta creatie” (vezi vers. 19; cf. vers. 19,22). Pavel insira zece lucruri care nu pot sa ne separe de iubirea lui Dumnezeu. Al zecelea e destul de cuprinzator pentru ca sa poata include tot ce ar fi fost omis. Toti termenii trebuie probabil sa fie luati in sensul lor cel mai general. Insasi lipsa lor de precizie serveste ca sa scoata in evidenta punctul lui Pavel ca nu e nimic la care cineva s-ar putea gand in tot universul creat care sa poata pune o distanta intre un crestin si Mantuitorul lui iubitor. Desparta. Gr. chorizo (vezi vers. 35). Dragostea lui Dumnezeu. ,,Dragostea lui Hristos” (vers. 35) nu e altceva decat ,,dragostea Lui” descoperita noua si lucrand in favoarea noastra in persoana lui Hristos (vezi cap. 5,8). In epistola aceasta, Pavel a zugravit suprema conlucrate a Tatalui, Fiului si Duhului Sfant in manifestarea iubirii divine. De pilda ,,dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant” (cap. 5,5; ,,Dumnezeu Isi arata dragostea Sa fata de noi, prin faptul ca… Hristos a murit pentru noi” (vers. 8); Duhul a carui voie si scop este mantuirea noastra (cap. 8,29.30) mijloceste pentru noi ,,dupa voia lui Dumnezeu” (vers. 26.27); Hristos a murit pentru noi si chiar si acum mijloceste pentru noi la dreapta Tatalui (vers. 34). Cu aceasta expresie de nemarginita incredere in iubirea mantuitoare a lui Dumnezeu (vers. 31-39), Pavel atinge apogeul explicatiei sale despre planul lui Dumnezeu pentru refacerea omului. Neprihanirea si mantuirea vin prin credinta. Si credinta aceasta trebuie sa fie plasata intr-o persoana a carei iubire este atat de mare si al carui scop de a salva este atat de puternic incat a facut orice prevedere ce se putea imagina pentru mantuirea noastra. Cu siguranta, atunci si noi ar trebui sa ne alaturam apostolului in a-i acorda increderea si ascultarea noastra fara rezerva. COMENTARIILE LUI ELLEN WHITE 1 CH 69; GC 477; PP 517; SC 51, 64; SL 30, 2T 170 2 DA 210, 466 3 DA 116, 175, 312, PP 330 3, 4 PP 373 4 GC 263, 468; MB 78 6 5T 267 7 AA 84; DA 172; EW 69; GC 467; MYP 68; SC 18,62; 1T 161, 440; 2T 454; 3T 442; 4T 13; 5T 341 9 COL 271; MB 28; 3T 538m 5T 223M 386 11 DA 320m FE 332 14 MB 28, 149 14-17 8T 126 15 GC 468; 5T 739 16 Ev. 616 17 AA 590; CE 34; CM 37; COL 154; Ev 199; EW 115; FE 251; MB 104; MH 169; SL 17; Te 111; 2T 287; 3T 45, 458; 4T 16, 33; 5T 230, 316; 6T 60; 7T 229; WM 93 18 AA 577; GC 351; MB 30; ML 326; PP 127; SL 95 1T 432; 8T 125 22 CH 579; Ed 263; GC 673; PP 443, 542; SC 33 24 MH 165 26 COL 147; CT 509; Ed 263; FE 242; GW 217; MH 229 28 AA 481, 574; Ed 154; MB 71; MH 474, 487, 489; ML 185; 3T 67; 8T 123; 9T 286 29 DA 341,827; MB 61; 6T 175 30 COL 163 31 PK 645 31, 32 ChS 240; MH 66 31-39 2T 517; 7T 245 32 COL 174; CT 184, GC 477; MB 111; PP 154; SC 95, 118; TM 246; 2T 319; 5T 316; 7T 29; 9T 59 33, 34 DA 568; MH 90 34 AA 36; CSW 124; CT 14; DA 833; Ed 95, 132; FE 262; GC 350; GW 259; MH 419, 424; PP 517; SC 74; TM 95, 157, 391; 2T 319, 8T 177, 287. 35 ML 326; 2T 288 35-39 AA 85; Ed 69; SL 96; 2T 345 36-37 AA 468 37 CG 467; CS 21; CT 183; GC 633; ML 313, 326; MM 144; MYP 348; SC 72; Te 216; TM 104,328, 456; 2T 320,409; 3T 476, 483, 540; 4T 36, 214, 368; 5T 82, 309, 741; 8T 131; 9T 22,188 37-39 GC 350 38, 39 AA 553; EW 30; MH 66, 2T 288. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: