7:1 Nu stiti, fratilor, caci vorbesc unor oameni care cunosc Legea ca Legea are stapanire asupra omului cata vreme traieste el?
Nu stiti? Literal ,,sau sunteti nestiutori?” (vezi cap. 6,3). ,,Sau” sugereaza alternativa. Pavel spune, de fapt ,,sau admiteti adevarul sustinerii mele ca moartea voastra fata de pacat [cap. 6,1] inseamna ca nu mai sunteti sub lege [cap. 6,14] sau altminteri nu cunoasteti natura legii, pe care eu am admis ca voi o cunoasteti”. El prezinta inca o ilustratie pentru a arata cum este efectuata trecerea de la lege la har si care ar trebui sa fie rezultatele acestei schimbari. Capitolul 7 e bazat pe afirmatia lui fundamentala: ,,nu sunteti sub lege, ci sub har” (cap. 6,14). Pentru a explica lucrul acesta, el deja s-a referit la botez si la legatura dintre sclavi si stapanii lor. Acum Pavel foloseste o ilustratie din legea casatoriei.
Cunosc legea. Literal ,,cunosc lege”. Lipsa articolului hotarat la ,,lege” sugereaza ca Pavel se refera la principiul legii in general (vezi cap. 2,12). Subiectul lui este simplu acela ca legea nu poate sa urmareasca sau sa pedepseasca un om dupa ce a murit. In contextul acestui capitol, totusi mai tarziu devine aparent ca Pavel se gandeste in deosebi la legea VT (vezi cap. 7,7).
Are stapanire. Pavel personificase mai inainte ,,moartea” si ,,pacatul” ca ,,avand stapanire” sau dominand, peste pacatos (cap. 5,14.17; 6,12). Pentru Pavel, a fi sub stapanirea legii, este echivalent cu a fi sub stapanirea pacatului (vezi cap. 6,14). Motivul pentru aceasta este ca legea doar descopera norma neprihanirii. Ea nu poate sa inlature vina sau stapanirea pacatului. Ea cere completa ascultare de preceptele ei, dar nu ofera pacatosului nici o putere de a-l face in stare sa asculte. Harul, pe de alta parte, face lucrurile pe care legea nu are putere sa le savarseasca. El anuleaza atat vina pacatosului, cat si da putere de a-l birui. In felul acesta, Pavel considera faptul de a fi sub lege ca fiind sub pacat, si a muri fata de lege ca echivalent cu a muri fata de pacat. Scopul sau in acest capitol e de a sublinia faptul ca din cauza pacatului si a slabiciunii carnii pacatoase (cap. 8,3) legea este cu totul incapabila de a duce mantuire pacatosului.
Omului. Gr. anthropos, ,,omenire” in general (vezi Mat. 8,20; Marcu 2,27 etc.), sau o persoana de oricare sex (Vezi Mat. 15,11; Ioan 3,4; 16,21, etc.). cuvantul pentru ,,barbat” spre deosebire fata de cuvantul pentru ,,femeie” este aner (Marcu 10,2; Luca 1,27 etc.).
Traieste el. E cu putinta a traduce versiunea greaca ,,ea traieste”, insemnand in felul acesta ,,cata vreme legea este in vigoare”. Totusi, ,,el traieste” este exprimarea mai naturala si mai corespunzatoare cu contextul. Pavel se pregateste sa aplice legii principiul valabilitatii ei contra unui om numai cat el traieste.
7:2 Caci femeia maritata este legata prin Lege de barbatul ei cata vreme traieste el; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de legea barbatului ei.
Maritata. [,,Care are un barbat”, KJV]. Gr. hupandros, literal ,,sub un sot”, adica, supusa unui sot. Acest cuvant apare numai aici in NT. El se gaseste in LXX in Num. 5,20.29; Prov. 6,24.29). Poate fi tradus ,,o femeie maritata”.
Este legata prin lege. Literal, ,,a fost legata prin lege”.
Cat vreme traieste el. Expresia zice literal ,,fata de sotul in viata”. Compara 1 Cor. 7,39.
Daca-i moare barbatul. [”Daca sotul e mort”, KJV]. Mai de graba ,,daca sotul moare”.
Dezlegata. Gr. katargeo (vezi cap. 3,3). Aici definitia ,,a elibera de” e corespunzatoare. La moartea sotului situatia ei de familie ca sotie este anulata si desfiintata.
Legea barbatului ei. Adica, legea cu privire la sot, randuielile legii care se ocupa de casatorie. Comparati expresia ,,legea pentru cel lepros” (Lev. 14,2). Cand sotul moare, sotia este eliberata de ,,legea barbatului ei” care defineste legatura ei legala cu el si interzice casatoria ei cu un altul cata vreme ii traieste sotul.
7:3 Daca deci, cand ii traieste barbatul, ea se marita dupa altul, se va chema preacurva; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de Lege, asa ca nu mai este preacurva, daca se marita dupa altul.
Chema. Gr. Chrematizo, lucru care poate sugera ca femeia e oficial chemata sau socotita ca adultera. In felul acesta, ea urma sa fie supusa la pedeapsa cea mai severa sub legea VT (vezi Lev. 20,10).
De lege. [,,Legea aceea”, KJV]. Adica, legea sotului ei (vezi vers. 2).
7:4 Tot astfel, fratii mei, prin trupul lui Hristos, si voi ati murit in ce priveste Legea, ca sa fiti ai altuia, adica ai Celui ce a inviat din morti; si aceasta, ca sa aducem rod pentru Dumnezeu.
Tot astfel. [,,Din care cauza”, KJV]. Pavel aplica acum ilustratia din legea casatoriei la experienta crestinului. Punctul lui principal e ca moartea desfiinteaza obligatia legala. De aceea, dupa cum moartea elibereaza sotia de cerintele legii casatoriei, asa incat sa se poata casatori cuviincios cu un altul, tot asa rastignirea crestinului cu Hristos il elibereaza de stapanirea pacatului si a legii, asa incat el sa poata intra intr-o noua unire spirituala cu Mantuitorul inviat.
Prin trupul lui Hristos. Literal ,,prin trupul lui Hristos”, adica prin moartea ispasitoare a lui Hristos (vezi Ef. 2,15; Col. 1,22; 1 Petru 2,24). In moartea Lui este botezat credinciosul (Rom. 6,4), si in felul acesta participand la moartea lui Hristos fata de pacat si lege. Asa cum e explicat in cap. 6, credinciosul poate privi vechiul sau eu ca mort fata de lucrurile fata de care el era candva rob. Cel care primeste pe Hristos isi ia locul, ca sa zicem asa, cu Hristos pe cruce, si acolo i se rastigneste eul cel vechi.
Ati murit. [,,ati ajuns morti”, KJV]. Literal, ,,ati fost dati mortii”, referindu-se la rastignirea ,,omului vechi” cu Hristos (cap. 6,6). In ilustratie ceea ce elibera pe sotie de lege era moartea sotului. In aplicatie, moartea eului vechi e ceea ce libereaza pe credincios de condamnarea si stapanirea legii, si-l elibereaza pentru a fi unit cu Hristos. Ca in cap. 6, Pavel considera pe crestin ca si cum ar avea o viata dubla, vechea viata condamnata de pacat, si noua viata de primire si sfintire, la care inviaza cu Hristos (vezi vers. 11).
In ce priveste legea. Moartea omului vechi are ca rezultat eliberarea din robia autoimpusa de a incerca sa se sigure mantuirea prin faptele legii (vezi cap. 6,14).
Ca sa fiti ai altcuiva. [,,Sa fiti casatoriti cu un altul”, KJV]. Literal, ,,a fi un altul”, desi ,,fiti casatoriti” este evident intelesul corect din contextul acesta. Comparatia unirii dintre Hristos si credinciosi cu o casatorie, nu e ceva neobisnuit la Pavel (vezi 2 Cor. 11,2; Ef. 5,25.28.29; cf. Ier. 3,14).
Adica ai Celui. Adica, cu Hristos.
Aducem roada. Simbolismul acestui capitol se aseamana de aproape cu acela al capitolului 6. ,,Omul vechi” este sotul cel dintai. Rastignirea ,,omului vechi” (cap. 6,6) e moartea sotului. Invierea la innoire de viata (cap. 6,5.11) este recasatorirea. In fiecare caz, rezultatul final este aducerea de roade pentru Dumnezeu, roada unei vieti schimbate (cap. 6,22).
7:5 Caci, cand traiam sub firea noastra pamanteasca, patimile pacatelor, atatate de Lege, lucrau in madularele noastre, si ne faceau sa aducem roade pentru moarte.
In firea… pamanteasca. Adica, uniti cu eul cel vechi, in trupul pacatului (cap. 6,6) ascultand de indemnurile firii inferioare. Expresia descrie viata nerenascuta al carei principal obiect este satisfacerea apetiturilor si a simturilor. Ea e de contrastat cu viata ,,in Duhul” (cap. 8,9).
Patimile pacatelor atatate. [,,Miscarile pacatelor”, KJV]. Mai corespunzator, ,,patimile pacatelor”. In engleza mai timpurie, ,,miscarile” erau uneori folosite pentru ,,impulsuri” sau ,,emotii”.
De lege. Literal ,,prin lege”. Ceea ce intelege Pavel prin aceasta, el explica in versetele urmatoare. Subiectul lui e nu ca legea este izvorul acestor pasiuni pacatoase, ci ca din cauza firii pacatoase si rebele ale omului, legea a servit ca sa dea la iveala (vers. 9) pasiuni, identificandu-le ca pacat. Facand aceasta, legea indeplineste un serviciu vital preliminar mantuirii pacatosului, si e o mare greseala de a blama sau condamna legea pentru indeplinirea acestui scop necesar.
Pavel nicidecum nu minimalizeaza nevoia sau importanta Legii morale. Dimpotriva, Evanghelia lui serveste de fapt ca sa inalte legea. Una dintre preocuparile sale principale e ca oamenii sa inteleaga legatura care exista intre lege si Evanghelie, si marea sa solie este ca pacatosii nu trebuie sa se reazeme pe lege – nici chiar pe Legea lui Dumnezeu – ca sa implineasca pentru ei ceea ce poate fi savarsit numai de harul indreptatitor si sfintitor al lui Dumnezeu prin Isus Hristos. O intelegere a acestui adevar fundamental al mantuirii nu scade respectul pentru Legea lui Dumnezeu; mai de graba, are un efect exact opus asupra acelora care au credinta (vezi cap. 3,31).
Lucrau. Sau ,,erau active”. Contrastati starea lor de inactivitate in crestinul renascut (vezi cap. 6,6).
In madularele noastre. Adica in organele si facultatile trupurilor noastre (vezi cap. 6,13).
Aduca roada. Comparatia iacov 1,15.
7:6 Dar acum, am fost izbaviti de Lege, si suntem morti fata de Legea aceasta, care ne tinea robi, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova.
Izbaviti. Gr. katargeo (vezi cap. 3,3). Cuvantul e folosit in cap. 7,2 pentru a descrie eliberarea sotiei de legea sotului ei. ,,Izbaviti de lege” este echivalent cu a nu fi ,,sub lege” pentru al carui inteles vezi cap. 6,14.
Suntem morti. [,,Ca fiind morti”, KJV]. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) urmatoarea exprimare a pasajului: ,,fiind morti [fata de aceea] de care eram tinuti”. Exprimarea din KJV e gasita in Textul Receptus (vezi vol. V, p. 142). Dar nu e in nici un alt manuscris. Exprimarea aceasta a parut sa dea sprijin ideii ca sub Evanghelie, legea este moarta. Pavel reafirma simplu mijloacele prin care suntem eliberati de lege. Ea se realizeaza prin moartea vechiului om al pacatului (vers. 4) la fel dupa cum moartea sotului a dat libertate sotiei (vers. 2). Cand omul nostru cel vechi este crucificat cu Hristos (cap. 6,6), noi insine, ca si sotia din aceasta ilustratie, murim fata de lege (cap. 7,4) care mai inainte exercita stapanire apasatoare asupra noastra din cauza unirii nefericite dintre noi insine si vechea noastra fire pacatoasa (vezi cap. 4,14).
Ca sa servim. Sau ,,asa ca sa servim”. Expresia poate fi inteleasa ca exprimand oricare scop (cf. vers. 4) sau rezultat (cf. cap. 6,22).
Intr-un duh nou. [,,In innoire de duh”, KJV]. Credinciosii care au murit fata de pacat si au inviat spre o viata noua (cap. 6,2.4) acum aduc un serviciu care este nou si spiritual. Ascultarea lor fata de Legea lui Dumnezeu nu mai e mecanica si legalista, ca si cum indreptatirea consta numai din ascultare de o serie de reguli externe de conduita, fara nici o referire la starea inimii. Prin legatura cu Mantuitorul inviat credinciosii au ajuns sa cunoasca un nou fel de ascultare adevarata, din inima. Un atare serviciu si inchinare e cu putinta numai pentru aceia care au fost nascuti din nou din Duhul Sfant si traiesc sub influenta Lui. Pavel explica lucrul acesta mai departe in cap. 8.
Dupa vechea slova. [,,In vechimea literei”, KJV]. Literal ,,in vechimea literei”. Aceasta descrie ascultarea legalista a celora care incearca sa-si asigure mantuirea prin faptele legii. De asa fel era serviciul fariseilor care erau luatori aminte sa dea ,,zeciuiala din izma, din marar si din chimen” si in acelasi timp lasau ,,nefacut cele mai insemnate lucruri din Lege; neprihanirea mila si credinciosia (vezi Mat. 23,23). Aceste lucruri ,,mai insemnate erau lucruri ale inimii si duhului. Serviciul ,,dupa vechea slova” poate duce numai la pacat si moarte (Rom. 7,5). Dar Evanghelia aduce oferta lui Dumnezeu de a face pe oameni capabili de slujire din toata inima. A fi nascut din nou din Duhul Sfant inseamna crearea unei inimi noi si innoirea unui duh neprihanit (vezi Ps. 51,10) asa ca de aici inainte credinciosul sa nu mai serveasca lui Dumnezeu dintr-un simt de sclavie si teama legalista, ci dintr-o innoire a duhului de libertate si de iubire (vezi Ioan 4,23; 6,63; 2 Cor. 3,6).
7:7 Deci ce vom zice? Legea este ceva pacatos? Nicidecum! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: Sa nu poftesti!
Deci ce vom zice? O expresie caracteristica (vezi cap. 4,1), Pavel se pregateste sa intampine
o alta intelegere gresita cu privire la ceea ce spusese el despre legatura dintre lege si pacat.
Este legea ceva pacatos? Pavel afirmase (vers. 5) ca pacatul se foloseste de lege pentru a produce nimicirea pacatosului. Inseamna aceasta ca legea in sine este ceva pacatos, al carui unic scop este de a face pe oameni mai rai de cum erau ei mai inainte? Pavel raspunde explicand ca raul nu este in lege, ci in om. Desi este adevarat ca legea este ,,prilejul” pacatului (vers. 8) totusi legea insasi este ,,sfanta, dreapta si buna” (vers. 12).
Nicidecum. [,,Fereasca Domnul”, KJV1. Vezi cap, 3,4.
Dimpotriva. [,,Dar”, Nitz]. Gr. Alla, tradus in general prin ,,dar”, aici cu putinta echivalentul lui ,,dimpotriva” (vezi 1 Cor. 12,22). Adica, departe ca legea sa fie pacat [pacatoasa], dimpotriva, ea da pe fata pacatul. Alla poate fi inteles si ca insemnand ,,totusi”, ,,cu toate acestea” (Rom. 5,14). Adica, chiar daca se tagaduieste emfatic ca legea e pacat, cu toate acestea, daca nu era lege, nu as fi cunoscut pacatul. Fiecare interpretare e convenabila pentru argumentatia lui Pavel.
Pacatul nu l-am cunoscut. [,,N-as fi cunoscut pacatul”, KJV]. Intrucat pacatul este ,,nelegiuire” sau ,,calcarea legii” (vezi 1 Ioan 3,4), e numai logic ca efectul legii in viata unui om sa fie acela de a-i descoperi pacatul in adevarata lui natura. Atitudinea nelogica fata de lege este de a o privi ca pe un vrajmas, pentru ca a facut aceasta adevarata demascare. O oglinda nu e un vrajmas pentru omul lipsit de frumusete, pentru ca da la iveala lipsa lui de frumusete. Si iarasi un medic nu e un vrajmas al cuiva care e bolnav pentru ii da pe fata boala. Doctorul nu e cauza bolii, si nici oglinda nu e cauza lipsei de frumusete. La fel Dumnezeu nu este cauza bolii si uraciunii pacatului nostru, datorita faptului ca El ni-l arata in oglinda sfintei Sale legi si prin Medicul divin, care a venit sa dea la iveala si sa vindece pacatosenia noastra.
Prin lege. Literal, ,,prin lege” (vezi cap. 2,12).
Pofta. Gr. epithumia, ,,dorinta”, ,,dor”, uneori, pentru lucruri bune (Luca 22,15; Fil. 1,23), dar de obicei pentru lucruri oprite (Rom. 13,14; Iacov 1,14.15 etc.). Cuvantul pentru ,,poftesti” folosit mai departe in acest verset este epithumeo, forma verbala de la epithumia. Legatura dintre cele doua cuvinte poate fi ilustrata urmatoarea traducere: ,,N-as fi stiut ce e a pofti daca legea nu ar fi spus: sa nu poftesti”. Vezi mai departe cele de la Rom. 7,8 unde epithumia e tradus ,,senzualitate”.
Legea nu mi-ar fi spus. O referire la porunca a zecea (Ex. 20,17).
Sa nu poftesti. E lucru plin de insemnatate faptul ca Pavel a ales porunca a zecea, deoarece ea este nu numai un exemplu pentru rest, ea contine principiul care sta la baza oricarui pacat (vezi PP 309). Folosirea din partea lui a poruncii acesteia intr-un astfel de context da la iveala un inteles mai adanc decat exprima literal simplele cuvinte. El a vazut in ea oprelistea nu numai a dorintei dupa anumite lucruri aratate in ea dar si a dorintei dupa ce e oprit de Dumnezeu. In alte cuvinte, legea opreste orice fel de dorinta egoista si pacatoasa si tocmai aceasta e ceea ce Pavel nu ar fi cunoscut ,,decat prin lege”. El a descoperit ca adevarata ascultare de poruncile lui Dumnezeu nu era numai o simpla conformare din afara fata de litera legii, ci o chestiune a mintii, a inimii si a duhului (vers. 14; cf. cap. 2,29). Invers, pacatul nu este numai o calcare a literei legii, ci este o stare adanc inradacinata a mintii, a dispozitiei, a deprinderii si caracterului, din care odraslesc faptele pacatoase (vezi Mat. 5,28; 1 Ioan 3,15). Totusi, efectul initial al acestei profunde descoperiri asupra inimii nerenascute a lui Pavel a fost de a atata firea sa pamanteasca la impotrivire pacatoasa (Rom. 7,8).
7:8 Apoi pacatul a luat prilejul, si a facut sa se nasca in mine prin porunca tot felul de pofte; caci fara Lege, pacatul este mort.
Pacatul. Pavel personifica pacatul ca principiu si putere vrajmasa legii lui Dumnezeu (vezi cap. 5,12). Pacatul este aratat in NT ca un vrajmas care cauta pururi sa aduca prapadul asupra noastra si foloseste fiecare ocazie pentru a-l realiza. El e descris ca inconjurandu-ne si asaltandu-ne (Evrei 12,1), aducandu-ne la robie (Rom. 6,12), ademenindu-ne si in felul acesta lucrand moartea noastra (Iacov 1,14.15). In alte cuvinte, pacatul e reprezentat ca facand tot ce Satana, arhivrajmasul omenirii, incearca sa savarseasca ispitindu-ne sa savarsim pacat. Cu privire la felul in care Satana foloseste legea ca prilej de ademenire si ispitire a omenirii la neascultare, asa ca oamenii sa poata prin aceasta sa fie supusi osandirii si mortii, vezi Rom. 7,11.
Prilejul. Gr. apharme, ,,oportunitate”, ,,atatare”. Cuvantul e folosit numai de Pavel in NT (Rom. 7,11; 2 Cor. 5,12; 11,12; Gal. 5,13; 1 Tim. 5,14). Porunca. Un singur precept, in cazul acesta porunca a zecea in contrast cu legea care se refera la intregul cod. Expresia ,,prin porunca” poate fi legata cu ,,luand prilej” insemnand ca pacatul s-a folosit de
porunca (ca in KJV). Sau poate fi legata cu ,,a facut sa se nasca in mine[a lucrat in mine], insemnand ca pacatul a lucrat in mine cu ajutorul poruncii. A doua poate fi comparata cu ,,mi-a dat moartea printr-un lucru bun” [lucrand moartea in mine prin ceea ce era bun] (vers. 13). In fiecare caz, intelesul este in mare parte acelasi.
A facut sa se nasca. [,,A lucrat in mine”, KJV]. Gr. katergazomai, ,,a lucra pana la sfarsit”, ,,a savarsi” (vezi si Rom. 2,9; 1 Cor. 5,3; 2 Cor. 7,10). Acest cuvant este folosit cu privire la savarsirea si a binelui si a raului (vezi Rom. 7,15.17,18.20).
Pofte. [,,pofta” Nitz.]. Gr. epithumia, tradus ,,pofta” in vers. 7 (vezi comentariul acolo). Pavel spune ca porunca de a nu pofti l-a facut sa pofteasca cu atat mai mult. Aceasta este reactia inimii nerenascute la voia exprimata a lui Dumnezeu. Faptul ca ceva a fost interzis adesea pare sa faca sa apara cu atat mai de dorit si provoaca pasiuni ale unei inimi rebele (vezi Prov. 9,17).
Un pacatos pare sa se arate adesea calm si linistit, in pace cu sine si cu lumea, dar cand Legea lui Dumnezeu este expusa constiintei lui, el nu rareori ajunge sa se irite si chiar sa se infurie. El ii dispretuieste autoritatea, dar constiinta sa ii spune ca are neprihanire. El incearca sa o lepede de la sine, dar tremura din cauza puterii ei. Si pentru ca sa arate independenta sa si hotararea sa de a pacatui, se afunda in nelegiuire si devine un pacatos mai nelegiuit si mai refractar. Aceasta devine
o lupta pentru biruinta si in controversa cu Dumnezeu, se hotaraste sa nu fie biruit. In acord cu aceasta se intampla adesea ca un om sa fie mai lumesc, mai hulitor, si mai disperat cand e sub convingerea pacatului decat daca neprihanirea-ar fi. Asa ca uneori poate fi o indicatie clara ca un om e sub o astfel de convingere cand devine deosebit de violent si abuziv in opozitia lui fata de Dumnezeu.
Comparati propria experienta anterioara a lui Pavel cand se impotrivea voiei lui Dumnezeu. Dupa uciderea ca martir a lui Stefan era infuriat de convingerea launtrica asupra faptului ca Stefan avea neprihanire si pentru a inabusi convingerea in crestere, el s-a cufundat cu zel frenetic intr-o campanie de persecutie, teroare, si ucidere (vezi DA 112, 113). El a cautat ,,sa arunce cu piciorul inapoi in varful unui tepus” al convingerii si al unei constiinte luminate (Fapte 24,14). Prejudecata sa si mandria sa de popularitate l-au facut sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu pana cand a devenit un instrument in mainile lui Satana (vezi AA 101, 102). In felul acesta, descoperirea vointei lui Dumnezeu a atatat firea pacatoasa a lui Pavel la un pacat si mai mare, pana cand in cele din urma a fost adus acolo ca a fost dispus sa-si recunoasca pacatosenia si nevoia sa de un Mantuitor. (Fapte 9,6; vezi AA 119).
Experienta lui Pavel e o ilustratie clara cu privire la faptul ca legea nu e in stare sa desfiinteze razvratirea si pacatul, efectul ei poate fi chiar contrariul. Numai cand Pavel a ajuns fata in fata cu Hristos a gasit el eliberare de puterea si condamnarea pacatului.
Fara lege. Literal, ,,fara lege”, ,,afara de lege” (vezi cap. 2,12).
Pacatul este mort. [Pacatul era mort, KJV]. Verbul adaugat ar trebui sa fie ,,este” mai de graba decat ,,era”, intrucat probabil Pavel exprima un principiu general. El a lasat deja sa se inteleaga ideea ca pacatul este ,,mort” fara lege (cap. 4,15; 5,13). Prin ,,mort” el evident nu intelege neexistent, ci inactiv, fara viata. Comparati ,,credinta fara fapte este moarta” (Iacov 2,26). Pacatul a domnit totdeauna de la abaterea lui Adam (Rom. 5,12.21), dar violenta si puterea completa a pacatului e data pe fata numai cand intra legea cu restrictiile si prohibitiile ei. Apoi pacatul e aratat ca e rebeliune contra vointei lui Dumnezeu, si natura omeneasca e atatata la impotrivire si activitate pacatoasa.
7:9 Odinioara, fiindca eram fara Lege, traiam; dar cand a venit porunca, pacatul a inviat, si eu am murit.
Odinioara fiindca eram fara lege. [,,Fara lege, candva”, KJV]. Perioada din viata sa mai timpurie la care se refera aici Pavel a fost subiect de multa discutie. Pare evident din context ca el vorbeste de timpul dinainte de a-si da seama de adevarata natura a legii divine. A fost o perioada in timpul careia se socotea neprihanit si cat priveste faptele din afara, parea ca asculta de lege. Dar era o indreptatire legalista, de felul aceleia cu care se lauda tanarul bogat, cand a fost pus fata in fata cu poruncile: ,,Toate aceste porunci le-am pazit cu grija din tineretea mea; ce-mi mai lipseste?” (Mat. 19,20). La fel, Pavel putea pretinde ca ,,cu privire la neprihanirea [indreptatire] pe care o da legea” era ,,fara vina” [impecabil] (Fil. 3,6; cf. Fapte 26,5). Comparati rugaciunea faloasa, plina de indreptatire de sine a fariseului (Luca 18,11.12). Dar cand Pavel si-a dat seama de caracterul spiritual al legii, pacatul a aparut in adevarata lui hidosenie. El si-a dat seama ca e vinovat si stima de sine s-a dus (vezi SC 29,30).
Traiam [,,Pentru ca traiam”, KJV]. Pavel se refera la propria sa experienta, dar aici se refera la aceea a tuturor acelora care sunt neconvertiti si depind de propria lor indreptatire.
Cand a venit porunca. Adica atunci cand insemnatatea spirituala a poruncii: ,,sa nu poftesti” (vers. 7) a fost prezentata mintii si constiintei sale, Pavel vedea in oprelistea aceasta a oricarei dorinte pacatoase spiritul intregii legii, si cand ea a venit la el ca un Cuvant al lui Dumnezeu, vie si puternica si mai taioasa ca o sabie cu doua taisuri (Evrei 4,12), satisfactia sa de sine plina de indreptatire de sine a fost brusc zdruncinata.
Pacatul a inviat. Literal ,,pacatul a revenit la viata”. Pavel nu vrea sa spuna ca inainte de timpul ,,cand a venit porunca” pacatul – personificat aici ca o faptura respingatoare – fusese inactiv in viata lui, dar ca el nu-si daduse seama nici de adevarata lui natura, si nici de consecintele lui fatale (vers. 13). De fapt, pacatului nu i se opusese rezistenta in stapanirea asupra vietii (vers. 5). Dar venirea ,,poruncii” a provocat prezenta pacatului si neprihanitul lui de a stapani viata lui. Pacatul s-a trezit acum pentru a-si mentine autoritatea nedisputata. In toata rautatea si taria lui a aparut in adevaratul lui caracter – acela al unui inselator, al unui vrajmas si al unui ucigas.
Unde si cum a inceput Pavel intaia oara sa simta puterea osanditoare a Legii nu se spune. Totusi cunoastem de ajuns cu privire la experienta lui cu Legea inainte de convertirea lui. Ca un fariseu bine instruit, traind in acord cu secta cea mai stricta a religiei sale, el incercase cu efort intens, dar zadarnic, sa satisfaca prin implinire exterioara cererile unei legi sfinte si cercetatoare de inima. Dar seninatatea si iubirea iertatoare date pe fata de Stefan cu prilejul martiriului sau a framantat adanc gandurile lui Pavel si a trezit constiinta lui la oarecare intelegere ca ascultarea de lege era ceva mai mult decat numai o chestiune de litera (vezi vers. 8).
Am murit. Cand Pavel a ajuns sa inteleaga natura spirituala a legii, noua cunostinta a servit numai ca sa-l acuze ca calcator de lege si sa-l provoace la tot felul de pofte rele (vers. 8). In felul acesta, Pavel a devenit constient si in intelesul cel mai deplin un pacatos si a descoperit ca nu avea nici o nadejde de viata (vezi cap. 6,21.23).
7:10 Si porunca, ea, care trebuia sa-mi dea viata, mi-a pricinuit moartea.
Si porunca. Versetul acesta zice literal: ,,Porunca cea spre viata, descoperita a fost pentru mine spre moarte”.
Care trebuia sa-mi dea viata. [,,Randuita spre viata”, KJV; ,,care-mi era spre viata”, Nitz.]. Fagaduinta vietii a insotit darea legilor lui Dumnezeu lui Israel (Lev. 18,5; Deut. 5,33; Ezech. 18,9.21; 20,11; cf. Mat. 19,17). Nu e nimic arbitrar in legatura cu aceasta. Legile lui Dumnezeu pentru buna noastra stare fizica, mintala si spirituala sunt toate date spre cel mai mare bine al nostru. Viata si prosperitatea, atat in veacul de acum, cat si in cel viitoar, depind de ascultarea deplina de legile neschimbatoare ale lui Dumnezeu.
Ea. [,,Am descoperit”, KJV; ,,aceasta”, Nitz.]. Literal, ,,aceasta a fost gasita pentru mine”. Adica, porunca a fost descoperita. Repetarea subiectului prin cuvantul ,,ea” [aceasta] omis in KJV, adauga un accent la strania inconsecventa exprimata in acest verset. Insasi porunca aceea, de tinerea careia Pavel depindea pentru mantuire a aflat el in cele din urma nu putea decat sa-l osandeasca la moarte.
Acesta este un verset-cheie in argumentatia lui Pavel ca pacatosii nu trebuie sa depinda de lege in ce priveste mantuirea. Pavel explicase lamurit, si acum ilustreaza din propria sa experienta ca sprijinirea plina de indreptatire de sine pe lege este o serioasa gresita intelegere a legii insasi si poate duce numai la descoperirea surprinzatoare exprimata in versetul acesta. Legea lui Dumnezeu prezinta un standard spiritual foarte ridicat pe care nici un muritor pacatos nu e cu putinta sa-l ajunga prin propriile sale eforturi neajutorate. El sta inaintea ei numai acoperit de vina si condamnare. Dar fericit este omul care, dandu-si seama de neajutorarea si nevoia sa, se indreapta spre Mantuitorul, singurul in care poate fi aflata neprihanirea si mantuirea. (Gal. 3,24).
Mare eroare a multor iudei era gresita lor conceptie cu privire la functia legii intr-o lume pacatoasa. In mandria lor plina de indreptatire de sine, ei erau lipsiti de bunavointa de a recunoaste vinovatia lor fata de lege si incapacitatea lor de a trai potrivit preceptelor ei. In consecinta, ei nu vedeau nevoia de un Mantuitor. Ei se devotau cercetarii sarguincioase a Scripturilor ca in lege vor gasi viata – nu osanda. Ei nu voiau sa vina la Hristos ca sa poata avea neprihanire si viata (vezi Ioan 5,39.40). Vezi Ez. 16,60.
Moartea. [,,Spre moarte”, KJV]. Prin lege, Pavel a castigat o cunoastere a pacatului (vers. 7-9; cf. cap. 3,20) si ,,plata pacatului este moartea” (cap. 6,23).
7:11 Pentru ca pacatul a luat prilejul prin ea m-a amagit, si prin insasi, porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
Pentru ca pacatul. ,,Pentru ca” introduce o explicatie la vers. 19. Prima parte a versetului e asemanatoare cu vers. 8, dar o ordine a cuvintelor in greaca accentueaza faptul ca nu porunca, ci pacatul ,,m-a omorat”. Pacatul este din nou personificat si e prezentat ca exercitand puterea de a ispiti si nimici ceea ce normal e atribuit lui Satana.
Prin porunca. Cuvintele acesta pot fi legate cu ,,luand prilejul” sau cu ,,m-a amagit” (cf. cele de la vers. 8). Urmatoarele ,,si prin ea m-a lovit cu moartea” poate sa arate ca a doua legatura e de preferat. Pasajul atunci ar zice: ,,Deoarece pacatul, luand prilej, m-a inselat prin porunca”. Stavila pe care legea o ridica impotriva pacatului e facuta prilej pentru a sugera savarsirea pacatului.
M-a amagit. Gr. exapatao, insemnand fundamental ,,a face pe cineva sa-si piarda calea”. E folosita in NT numai de Pavel (vezi Rom. 16,18; 1 Cor. 3,18; 2 Cor. 11,3; 2 Tes. 2,3). In gradina Edenului pacatul s-a folosit de porunca: ,,Din el sa nu mancati, nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti” (Gen. 3,3), pentru ca sa inspire o pofta rea. Cand Eva a stat inaintea pomului oprit s-a intrebat de ce-i retinuse Dumnezeu fructul lui (vezi PP 54). Aceasta era ocazia lui Satana si el a folosit oprelistea dumnezeiasca pentru a ispiti pe Eva la incalcarea poruncii. Inselaciunea pacatului consta in prezentarea obiectului dorintei pacatoase ca ceva bun. Totusi dupa ce e obtinut, mai tarziu se dovedeste a fi rau (Iacov 1,14.15; cf. Evrei 3,13.17). Satana a sustinut ca prin gustarea din fructul oprit, Eva urma sa ajunga la o sfera mai inalta de existenta si sa capete o cunoastere mai vasta (vezi PP 54). In felul acesta inselator, Satana a folosit porunca ca o provocare la pacat. Si cand scopul lui rau a fost atins, a folosit aceeasi porunca neprihanita ca un mijloc de condamnare. Caci nu e Satana numai ispititorul omului; el e si parasul lui (Apoc. 12,10; cf. Iov 1,9-11; 2,4.5). In felul acesta, Eva a descoperit ca ceea ce candva dorise ca pe ceva de dorit, i-a adus numai condamnare si moarte.
Nimeni din univers nu e mai mult inselat ca un pacatos care se lasa in voia unei dorinte interzise (vezi Prov. 7,21-23).
Prin ea. Adica prin porunca.
M-a lovit cu moartea. [,,M-a omorat”, KJV; ,,Ma omori”, Nitz.]. Comparati ,,Am murit” (vers. 9). Porunca desi in sine sfanta si intentionata a aduce viata, a devenit ocazia nu numai pentru pacat, dar si pentru moarte ca o consecinta directa a lui. Si toate acestea s-au intamplat prin inselaciune. Lucrul dorit nu era cu adevarat bun, dar pofta si lacomia inspirata de ispititor l-au facut sa para asa. Un mare scop al puterii transformatoare a harului lui Dumnezeu este acela de a imprastia aceasta vraja distrugatoare, de a aduce pe oameni inapoi la adevarata intelegere a lucrurilor, adica la viata si la pace cu Dumnezeu.
7:12 Asa ca Legea, negresit, este sfanta, si porunca este sfanta, dreapta si buna.
Asa ca. Aceasta introduce o concluzie bazata pe o discutare a versetelor 7-11 si un raspuns la intrebarea din vers. 7: ,,este legea ceva pacatos?”
Legea. Articolul apare si in versiunea greaca (vezi cap. 2,12). Ca in cap. 7,9. S-ar putea ca Pavel sa foloseasca termenul ,,legea” pentru a se referi la intregul cod, si termenul ,,porunca” pentru a se referi la un precept anume din lege.
Este sfanta. Departe ca legea sa fie pacat (vers. 7) ea este sfanta si curata. Este o descoperire a caracterului Autorului ei si o exprimare a gandului si vointei Sale. Legea lui Dumnezeu nu putea sa fie altfel decat adevarata, dreapta si sfanta.
Porunca este sfanta. Pavel mai intai a afirmat sfintenia intregii Legi. Acum subliniaza mai specific sfintenia, neprihanirea si bunatatea poruncii. ,,Sa nu poftesti”. Accentul acesta e probabil bazat pe faptul ca aceasta porunca aparte fusese descrisa in vers. 7-11 ca fiind prilejul special pentru sporita cunoastere si activitate a pacatului.
Porunca a zecea este sfanta deoarece este o exprimare a vointei sfinte a lui Dumnezeu, interzicand orice pofta sau dorinta murdara si nesfanta. Sfintenia ei in nici un caz nu e slabita de faptul ca a dat la iveala pacatul (vers. 7) si ca a fost folosita ca sa provoace pe pacatosi la si mai multa calcare a Legii (vers. 8, 9) si astfel sa aduca asupra lor osandire si moarte. Raul sta nu in porunca sfanta, ci in oamenii nesfinti, care in slabiciunea si pacatosenia lor, sunt neinstare de a trai potrivit normei inalte de curatenie si sfintenie pe care legea o cere pe buna dreptate.
Dreapta. Porunca este dreapta si justa in cerintele ei. Ea scoate in evidenta norma unui caracter neprihanit. Si, in ciuda acuzatiilor contrare ale lui Satana, ea nu cere alta ascultare decat aceea care poate fi data de fiinte omenesti (vezi Mat. 5,48; vezi AA 531; DA 24, 309). Insasi viata lui Isus de ascultare a sustinut neprihanirea cerintelor Legii lui Dumnezeu. Ea a dovedit ca Legea putea sa fie tinuta si a demonstrat distinctia caracterului la care dadea nastere ascultarea. Toti cei care asculta asa cum a facut Isus declara la fel ca legea este ,,sfanta, dreapta si buna”. Pe de alta parte, toti cei care calca poruncile sustin pretentia lui Satana ca legea e nedreapta si ca nu poate fi ascultata (vezi Rom. 3,26; DA 29).
Buna. Gr. agathos, bun in sensul moral (cf, la vers, 16). Porunca nu e intentionata sa aduca omului altceva decat viata si binecuvantare, atat acum cat si in toata vesnicia (vezi vers. 10). Daca e ascultata, va aduce neprihanire si fericire pretutindeni (vezi Ps. 19,7-11).
7:13 Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar pacatul, tocmai ca sa iasa la iveala ca pacat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca pacatul sa se arate afara din cale de pacatos, prin faptul ca se slujea de aceeasi porunca.
Mi-a dat moartea. Prima parte a versetului zice literal: ,,Atunci ceea ce este bun, a ajuns moarte pentru mine?” In alte cuvinte, vina pentru moartea mea se gaseste in legea cea buna? Pavel raspunde la intrebare, repetand ca raul nu era in lege, ci in el si in inclinatiile sale pacatoase.
Nicidecum. [,,ferasca Domnul”, KJV]. Vezi cap. 3, 4. Legea nu aduce mai muta moarte decat aduce pacatul.
Dar pacatul. Dupa expresia aceasta, cuvintele ,,mi-a dat moartea” trebuie sa fie adaugate. Argumentatia lui Pavel este clara in exprimarea RSV: ,,Oare ceea ce e bun, mi-a adus moarte? Nicidecum! Ci pacatul...”
Ca sa iasa la iveala, ca pacat. Sau ,,ca sa poata fi manifestat ca pacat” adica, sa poata fi vazut in adevarata lui lumina ca pacat.
Mi-a dat moartea. [,,Lucrand moartea in mine”, KJV; ,,Mi-a pricinuit moartea”, Nitz]. Adevarata natura a pacatului ajunge sa fie vadita cand pacatul foloseste ceea ce este bun pentru ca sa lucreze raul si moartea. El ia ceea ce este descoperire a caracterului si voiei lui Dumnezeu, care era intentionat sa serveasca drept norma a sfinteniei si il foloseste la sporirea pacatului si osandirea oamenilor (vers. 8-11). Scopul lui Dumnezeu la ingaduirea pacatului sa lucreze moartea prin lege, a fost ca pacatul, pervertind ceea ce e bun, sa se dezvaluie si sa se expuna in toata pacatosenia si inselaciunea lui (vezi PP. 42, 43).
Afara din cale de pacatos. Literal ,,pacatos peste masura”. Termenul grec pentru ,,exces” este huperbolo, de la care e derivat cuvantul nostru ,,hiperbola”. Comparati folosirea de catre Pavel a termenului in 1 Cor. 12,31; 2 Cor. 1,8; 4,7.17; 12,7; Gal. 1,13. Apostolul deja explicase cum legea servise sa dea la iveala enormitatea pacatului.
In Rom. 7,7-13, Legea lui Dumnezeu e clar aparata de orice acuzatii ca ea poarta raspunderea pentru pacatul si moartea care domnesc atat de univers, cat si in omenire (cf. Cap. 5,14.17). Blamul e pe buna dreptate fixat asupra pacatului. Si in masura in care oamenii persista in identificarea lor cu pacatul, ei participa la vinovatia si condamnarea lui.
Versetele acestea, de asemenea, scot in evidenta doctrina ca mantuirea nu poate veni prin lege. Functiunea importanta a legii este de a demasca pacatul si a convinge pe pacatos de eroarea cailor sale, dar nu poate indeparta un duh de razvratire sau ierta o calcare de lege. ,,Legea descopera omului pacatele lui, dar nu-i pune la indemana nici un remediu” GC 467).
Versetele acestea mai servesc pentru a lamurit legatura care exista intre lege si Evanghelie. Functia in continuare a poruncilor e fara incetare de a da la iveala norma neprihanirii, de a convinge de pacat si de a arata nevoia de un Mantuitor. Daca nu ar fi legea care sa convinga de pacat, Evanghelia ar fi fara putere, caci numai daca pacatosul e convins de pacatul sau, simte nevoia de pocainta si de credinta in Hristos. In felul acesta, a pretinde ca Evanghelia a desfiintat Legea inseamna nu numai de a denatura locul si importanta Legii, dar si de a subestima insusi scopul si necesitatea Evangheliei si a planului de mantuire (vezi cap. 3,31).
7:14 Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca: dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului.
[,,Caci”, KJV; Nitz.]. Pavel confirma acum apararea legii din partea sa si dezvaluirea din partea sa a adevaratei naturi a pacatului, printr-o profunda analiza a lucrarii pacatului in experienta personala a omului. Intelesul versetelor 14-25 a fost una din problemele cele mai discutate din intreaga epistola. Intrebarile principale au fost daca descrierea unei lupte morale atat de intense putea sa fie autobiografica, si in cazul afirmativ, daca pasajul se refera la experienta lui Pavel inainte sau dupa convertirea sa. Ca Pavel vorbeste de propria sa lupta cu pacatul pare sa fie aparenta din intelesul cel mai simplu al cuvintelor sale (cf. Vers. 7-11; SC 19; 3T 475). E cu siguranta tot atat de adevarat ca el descrie un conflict care e mai mult sau mai putin experimentat de orice suflet confruntat si trezit de cerintele spirituale ale sfinteniei Legii lui Dumnezeu.
Si mai importanta este intrebarea, ce perioada din viata sa descrie Pavel? Unii comentatori sustin ca descrierea este a experientei curente a lui Pavel ca crestin convertit. Ei scot in evidenta timpul prezent al verbelor si atrag atentia la expresii care descopera o ura fata de pacat (vers. 15.19) si o dorinta vie de a face binele (vers. 15.19.21). Ei argumenteaza ca o persoana neconvertita nu ar fi in stare sa spuna: ,,Dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu” (vers.22) si ,,eu slujesc legii lui Dumnezeu” (vers 25). Altii comentatori cred ca lupta trebuie sa fi fost inainte de convertirea lui. Ei argumenteaza ca expresii de felul acesta ca ,,eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului” (vers. 14), ,,pacatul care locuieste in mine” (vers. 17), ,,am vointa sa fac binele, dar nu am puterea sa-l fac” (vers. 18). ,,O nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi?” (vers. 24), nu era cu putinta sa se refere la starea lui Pavel dupa renastere. Ei scot in evidenta insa ca Pavel nu descrie experienta sa la data cand ,,odinioara, fiindca eram fara lege, traiam”, ci la data ,,cand a venit porunca”, ,,pacatul a inviat”, si el a ,,murit” (vezi vers. 9). Experienta descrisa in felul acesta urma atunci sa fie, nu a omului nerenascut in general, ci a unui pacatos sub o adanca convingere care se simte nenorocit sub povara lui de vinovatie si care se straduieste cu ravna, dar prin propriile sale eforturi, sa-si aduca viata in conformitate cu cerintele divine. Cele mai bune eforturi ale lui se termina cu un mizerabil esec pana cand gaseste pe Hristos si experimenteaza puterea datatoare de energie a Evangheliei. Asa este si experienta cuiva care, desi candva convertit, nu se foloseste de avantajele prevederilor Evangheliei si se lupta sa ajunga la curatenia vietii prin propria sa putere, sau a crestinului cu numele care niciodata nu a facut o deplina predare la Hristos.
Scopul principal al lui Pavel in acest pasaj pare sa fie de a arata legatura care exista intre lege, Evanghelie si persoana care a fost prezenta la lupte serioase contra pacatului ca pregatire pentru mantuire. Solia lui Pavel este ca desi Legea poate servi pentru a precipita si a intensifica lupta, numai Evanghelia lui Hristos poate aduce biruinta si ajutor (vers. 25; cap. 8). Intensitatea luptei si timpul inceputului ei variaza in experienta fiecarei persoane in parte care este adusa de lege la o cunoastere a pacatului si cu siguranta fiecare crestin poate recunoaste din propria sa experienta ca o lupta intensa continua dupa convertire si renastere. Insasi viata apostolului Pavel a fost ,,o lupta continua cu eul... Vointa lui si dorintele lui in fiecare zi se luptau cu datoria sa si cu voia lui Dumnezeu” (MH 452, 453). Realitatea luptei lui Pavel e descoperita de cuvintele sale: ,,Ma port aspru cu trupul meu si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, sa fiu eu insumi lepadat (1 Cor. 9,27) [,,sa fiu descalificat”, RV]. La fel pentru fiecare persoana crestina convertita, renascuta si indreptatita, procesul sfintirii cuprinde in sine lupte grele si darze cu eul (COL 331, AA 560, 561). Cu cat ne apropiem mai mult de Hristos, cu atat mai clar vom discerne pacatosenia excesiva a pacatului si cu atat mai serios vom marturisi pacatosenia propriei noastre naturi (vezi Ezech. 20,43; vezi Ezech. 16,62.63; COL 160, 161).
Desi adesea e adevarat ca lupte intense morale continua dupa convertire cand zi dupa zi crestinul se consacra din nou (vezi Luca 9,23-25; 2 Cor. 4,16; 5T 200; 9T 44), noi nu putem fi siguri ca apostolul se refera aici la o astfel de lupta. Scopul sau in teza lui pana aici in epistola a fost de a arata neindestularea omului ca prin propria sa putere, prin fapte ale legii, sa ajunga la indreptatire. Cei care sunt sub lege, el a aratat ca sunt in robia pacatului (vezi Rom. 6,14). In ciuda celor mai bune eforturi ale lor, ei sunt neinstare sa savarseasca ceea ce cere legea. Ei sunt nenorociti si ticalosi pana cand gasesc pe Hristos. Atunci condamnarea inceteaza (cap. 8,1). Ceea ce mai inainte erau neinstare de a savarsi pot face acum prin puterea intaritoare a lui Hristos (cap. 8,3.4). Ei nu se mai preocupa de lucrurile firii pamantesti (cap. 8,5) ci umbla dupa indemnurile Duhului (cap. 8,1).
Stim. Pavel presupune ca spiritualitatea Legii e recunoscuta de cititorii sai (cf. Cap. 2,2; 3,19).
Legea este duhovniceasca. Pavel rezuma si repeta ceea ce el deja a spus in vers. 12. El reaccentueaza ca Legea nu e raspunzatoare pentru relele de care vorbea Legea spirituala in origine, deoarece a fost data de Dumnezeu Insusi si ,,Dumnezeu e duh” (Ioan 4,24). Ea e spirituala in natura, intrucat e ,,sfanta, dreapta si buna” si prin aceea ca cere o ascultare care poate fi data numai de cei spirituali si aduc roadele Duhului (Mat. 22,37-39; Ioan 15,2; Rom. 13,8.10; Gal. 5,22.23; Ef. 3,9).
Eu sunt. Trecerea de la timpul trecut din vers. 7-11 la timpul prezent aici si in restul versetelor capitolului a fost privita de unii ca dovada ca Pavel descrie experienta lui curenta. Altii vad in ea un simplu prezent istoric sau dramatic asa cum apare in Marcu 14,17; Luca 8,49. vezi mai sus la ,,caci”,
Pamantesc. [,,Carnal”, KJV; ,,de carne”, Nitz.]. Adica facut din carne si sange, denotand natura omeneasca in slabiciunea ca fiinta creata (vezi si 2 Cor. 3,3). Acesta este felul lui Pavel de a exprima: ,,Ceea ce este nascut din carne este carne” (Ioan 3,6). Echivalentul sau la ,,ce este nascut din Duh este duh” (Ioan 3,6) urmeaza in Rom. 8. In contrast cu spiritualitatea si sfintenia Legii divine, Pavel se descopera a fi o faptura de carne si deci inclinat spre toata pacatosenia si lasarea in voia poftelor personale spre care e pornita natura sa stricata. Astfel in dorinta sa de a asculta de legea spirituala, el se descopera ca e prins intr-o lupta continua cu tendintele sale catre pacat, mostenite si cultivate (cap. 7,23). El invita pe credinciosi sa-si rastigneasca carnea, si declara ca el insusi isi tinea trupul in supunere (1 Cor 9,27; Ga. 5,24). El, de asemenea, ii invita sa traiasca cu cumpatare (1 Cor. 10,31) si sa-si aduca trupul la Dumnezeu ca o jertfa sfanta si vie (Rom. 12,1). El descrie trupul ca templu al Duhului Sfant (1 Cor. 6,19) si invita pe crestini sa proslaveasca pe Dumnezeu in trupurile lor (vers. 20). El include carnea (trupul) la un loc cu duhul ca avand nevoie de curatire (2 Cor. 7,1) si priveste inainte catre rascumpararea si proslavirea trupului (Rom. 8,23; 1 Cor 15,51-53).
Vandut rob pacatului. Adica, vandut in asa fel, incat sa fie sub puterea pacatului. Comparati ,,Ahab care se vandu pe sine, ca sa faca rele” [Nitz.] (1 Regi 21,25; cf. 1 Regi 21,20; Is. 50,1). Stapanirea pacatului asupra carnii poate fi tot atat de deplina ca si aceea a unui stapan asupra robului cumparat de el. Sunt unii care, avand in vedere afirmatiile anterioare ale lui Pavel ca crestinul convertit este acum liber de robia pacatului (Rom. 6,18.22), privesc expresia aceasta ca dovada ca apostolul vorbeste de zilele sale de dinaintea convertirii, adica de timpul cand era stapanit de o puternica convingere, dar inca nu se predase pe deplin lui Hristos (vezi cap. 7,9). Altii sustin ca Pavel s-ar putea sa foloseasca o astfel de vorbire emfatica pentru a exprima taria acelei stricaciuni contra careia el se lupta dupa convertire; ca el se straduise sa arate ca, ascultand de impulsurile naturii sale naturale, carnale, actiona ca un sclav al vointei unui alter ego. El adauga mai tarziu ca pacatul inca mai salasluieste in carnea sa (vers. 17. 18) si ca chiar daca ajunsese la punctul la care avea placere de legea lui Dumnezeu, el inca vede o putere rea la lucru in madularele sale, aducandu-l in robia pacatului (vers. 22, 23).
In comparatie cu spiritualitatea Legi, chiar cei mai sfinti dintre oameni sunt firesti. Intelegerea caracterului sfant al poruncilor lui Dumnezeu a facut pe Pavel cu atat mai constient de propria sa nedesavarsire. Si cand se descrie pe sine ca ,,vandut rob pacatului”, aceasta da a se intelege cat de adanca era convingerea lui. Comparati experienta lui Iov, care, desi descris de Dumnezeu Insusi ca un om desavarsit si neprihanit (Iov 1; 2,3), mai tarziu a marturisit: ,,sunt rau” [KJV], ,,mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa” (cap. 40,4; 42,6).
7:15 Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc.
Caci. Pavel acum explica experienta sa in decursul perioadei cand era ,,vandut rob pacatului” (vers. 14).
Ce fac. Cuvantul ,,fac” apare de trei ori in versetul acesta si este traducerea a trei cuvinte grecesti diferite. In primul caz Pavel foloseste katergazomai, acelasi cuvant ca in vers. 8, insemnand ,,a pune in practica”, ,,a realiza”, ,,a indeplini”. Vezi mai jos o discutie asupra altor cuvinte traduse prin ,,fac”.
Nu stiu. Gr. ginasco, ,,a cunoaste”, ,,a ajunge sa cunoasca”, ,,a pricepe”, ,,a recunoaste”. Comparati traducerea: ,,Nu inteleg insasi faptele mele” (RSV). Nu fac. Gr. ou prasso. Prasso inseamna ,,a practica”. Cuvantul apare si in cap. 1,32; 2,1-3.25
etc.
Ce vreau. Gr. thelo, ,,a dori; ,,a avea dorinta”.
Ci fac. [,,Aceasta fac”, KV; Nitz.]. In cazul acesta, cuvantul pentru ,,fac” (poieo) implica mai degraba savarsirea sau completarea unui fapt, ca in cap. 4,21. Martin Luther ajunsese fara indoiala sa cunoasca intelesul acestei experiente cand spunea: ,,Mai mult mi-e teama de propria mea inima decat de papa si de toti cardinalii sai.”
Aceia care sustin ca Pavel descrie experienta sa pe cand era sub convingere inainte de a se preda lui Isus Hristos (vezi cap. 7,14) cred ca apostolul arata mai departe lipsa de putere a oricui se afla in afara de Evanghelie de a procura puterea care sa-l faca in stare sa savarseasca lucrarile neprihanirii. Comparati experienta lui Charles Wesley (vezi GC 254-256). O deplina dezamagire va fi experienta tuturor acelora care cauta mantuirea fara o deplina predare lui Isus Hristos. Aceia care sustin ca Pavel descrie lupta in continuare cu eul si cu pacatul, chiar dupa convertire, atrag atentia la faptul ca chiar si dupa convertire crestinii sunt inca constienti de nedesavarsire si pacat in viata lor si aceasta e o sursa continua de nelinisti si ingrijorare. In momente de neatentie, puterea patimilor firesti se poate ca uneori sa-i biruiasca. Puterea obiceiurilor multa vreme cultivate inca ii mai necajeste. Ganduri rele de satisfacere a poftelor rasar in mintea lor cu iuteala fulgerului. Omul care a fost un ateu inainte de convertirea sa, si a carui minte a fost candva plina de scepticism, poate gasi ca efectul felului sau de gandire de mai inainte inca mai zaboveste in mintea lui si-i tulbura pacea ani de zile. Acestea sunt efectele obisnuintei. Chiar trecerea unui gand murdar prin minte lasa poluare in urma si acolo unde pacatul a fost cultivat vreme indelungata, el lasa o cicatrice in suflet, chiar dupa convertire, producand acea stare de tensiune pe care crestinul o cunoaste.
Cand vede aceste foste dorinte si sentimente, pe care el le dezaproba, si le uraste, pretinzand in chip galagios sa-si reafirme puterea asupra lui, crestinul se lupta contra influentei lor, si tanjeste de dor de a fi umplut cu toate roadele Duhului lui Dumnezeu. Dar el descopera ca nici prin sine, si nici cu ajutorul Legii nu poate efectua eliberarea sa de ceea ce uraste sau sa izbuteasca sa savarseasca faptele acelea pe care le aproba si doreste sa le faca. In fiecare seara isi face cunoscuta marturisirea sa plina de cainta de neajutorare si dorul lui fierbinte dupa ajutor de sus (vezi 4T 429).
7:16 Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna.
Marturisirea. [,,Consimt”, KJV; ,,zic impreuna”, Nitz.]. gr. sumphami, literal ,,a vorbi impreuna cu”, de unde ,,a fi de acord”. Aceasta este singura aparitie a acestui cuvant in NT. Faptul ca Pavel dezaproba faptele sale pacatoase e in sine dovada ca el priveste Legea lui Dumnezeu ca buna.
Buna. Gr. kalos, ,,frumos”, ,,excelent”, aici probabil lasand a se intelege frumusetea si distinctia morala a legii, calitati pe care Pavel aici le admite. In versetul 12 cuvantul tradus ,,buna” este agathos, insemnand buna intr-un sens moral. Kalos este in relatie cu agathos, ca infatisarea cu esenta.
7:17 Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
Si atunci. Gr. nuni, care poate fi inteles fie intr-un sens temporal, insemnand ,,la data de acum” intr-un sens logic, ,,acesta fiind cazul”. Ultimul pare mai corespunzator aici (cf. Rom. 7,20; 1 Cor. 14,6).
Nu mai sunt eu. ,,Eu” de aici este emfatic in versiunea greaca. Prin ,,eu” Pavel se refera aici la ,,omul dinauntru” (vers. 22) care se distinge de un alt ,,mine” in care locuieste pacatul si care e definit in vers. 18 ca ,,firea mea pamanteasca” [carnea mea] si in vers. 23 ca ,,madularele mele”. Pavel nu spune lucrurile acestea pentru a tagadui raspunderea omului pentru fapte pacatoase, ci pentru a arata marea putere a pacatului salasluind launtric, care se afirma contra celor mai staruitoare eforturi ale sale si care, daca crestinul nu e atent, poate castiga suprematia. Cand, vorbind despre lucrarile sale, Pavel zice: ,,nu eu, ci harul lui Dumnezeu care a fost cu mine” (1 Cor. 15,10), el nu vrea sa spuna ca nu a savarsit faptele, ci ca le-a savarsit sub influenta harului lui Dumnezeu. La fel, cand spune: ,,Traiesc, dar nu traiesc eu, ci Hristos traieste in mine” (Gal. 2,20), el vrea sa spuna ca era dependent de Hristos in ce priveste originea si sustinerea vietii sale noi si mai bune. La fel aici, el nu se scuza pentru calcari de lege, ci afirma ca facea astfel de lucruri sub o influenta care nu mai era cea dominanta in mintea lui.
7:18 Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac.
Nimic bun. E cu neputinta ca un om sa reziste puterii raului. O putere superioara trebuie sa puna stapanire pe suflet inainte ca pasiunile sa poata fi supuse. Pavel experimentase dureroasa dezamagire de care au parte toti cei care cauta sa ajunga la indreptatire prin propriile lor puteri.
Am vointa. [,,E cu mine”, KJV; ,,a voi este cu mine”, Nitz.]. Literal, ,,e alaturi de mine”, adica e la indemana.
[,,Nu gasesc”, KJV]; [,,N-am puterea sa-l fac”]. Dovezi textuale importante pot fi cautate (cf.
p. 10) pentru omiterea expresiei ,,gasesc”. Pasajul atunci ar zice: ,,Dar ca sa fac binele, nu”. Duhul lui Pavel era binevoitor, dar carnea era neputincioasa.
7:19 Caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac!
Nu-l fac. Versetul acesta este substantial o repetitie a vers. 15, dand accent sporit realitatii si tariei luptei vointei contra pacatului (vezi vers. 15).
7:20 Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
Si daca. [,,Acum daca”, KJV]. Acest verset este substantial o repetitie a ceea ce fusese spus in vers. 16 si 17 (vezi comentariul acolo).
7:21 Gasesc dar in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine.
Gasesc dar... legea aceasta. [,,Gasesc dar o lege, KJV]. Literal ,,gasesc dar legea”. Articolul definit e prezent in versiunea greaca (vezi cap. 2,12). Prin termenul ,,lege” Pavel se refera aici la forta cea rea care candva actionase asupra lui, creand probleme in experienta lui, asa cum au fost descrise in vers. 18, 19.
7:22 Fiindca, dupa omul dinauntru imi place Legea lui Dumnezeu;
Dupa omul dinlauntru. Vezi vers. 17.
Imi place. [,,Ma delectez in”, KJV]. Gr. sunedomai, literal, ,,ma bucur cu”, unica aparitie a cuvantului grec in NT e poate mai puternic decat ,,marturisesc ca” din vers. 16 (cf. Ps. 1,2; 119,97). Legea lui Dumnezeu. Articolul e prezent si in versiunea greaca (vezi cap. 2,12). S-ar putea ca
Pavel sa se refere la totalitatea voii lui Dumnezeu descoperita omului.
7:23 dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele.
In madularele mele. Adica in organele si facultatile trupului meu (vezi si Rom. 3,13-15; 7,5; 1 Cor. 6,15; 12,12.18.20).
Se lupta impotriva. [,,Luptandu-se impotriva”; KJV]. Gr. antistrateuomai, unica aparitie a acestui cuvant in NT. Forma verbului implica savarsirea unei campanii militare. Legea din madulare este intr-o campanie de lupta impotriva legii mintii (vezi si Gal. 5,17; 1 Petru 2,11).
Legii mintii mele. [,,Legea mintii mele”, KJV]. Prin ,,minte”, Pavel intelege inteligenta contemplativa, ,,omul dinauntru” (vers. 22). Tocmai acesta e superior celui care admite ca Legea lui Dumnezeu e buna (vers. 12, 16, 22). Legea lui Dumnezeu descoperita mintii si aprobata de ea devine legea mintii. Pe de alta parte, Pavel vede o alta lege lucrand prin impulsurile trupului si dorintele carnii, legea ,,care este in madularele mele”, ,,legea pacatului” (vezi vers. 21).
Ma tine rob. [,,Ma aduce in robie”, KJ; ,,Robindu-ma”, Nitz.]. Sau ,,facand din mine un prizonier. Cuvantul aichmalotizo apare in alta parte in NT numai in Luca 21,24 si 2 Cor. 10,5. Pavel folosise expresii foarte puternice in versetul acesta pentru a descrie severitatea conflictului cu pacatul. El se prezinta pe sine ca angajat intr-o lupta pe viata si pe moarte pentru a scapa de puterea inrobitoare a relelor sale inclinatii.
7:24 O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?
Nenorocitul. Gr. talaiporos, poate fi tradus ,,amaratul”, ,,ticalosul”. A doua aparitie in NT este in Apoc. 3,17, unde talaiporos descrie, starea bisericii Laodicea. Amaraciune provenita din lupta launtrica si uneori lupta de chin de moarte dintre bine si rau face pe Pavel sa scoata acest strigat in aparenta disperat si sa strige dupa ajutor. Dar el cunoaste sursa eliberarii din necazurile sale si se grabeste sa o faca cunoscut (Rom. 7,25).
Cine ma va izbavi? [,,Cine ma va elibera?”, KJV]. Sau ,,cine ma va salva?” intrebarea da lui Pavel un prilej de a exprima vestea cea buna care este tema intregii sale epistole. Vine izbavirea prin lege? Poate un om sa capete scapare si eliberare prin puterea propriei sale vointe si inteligente? In zadar au fost incercate metodele acestea, rezultatele dezastruoase au fost clar vazute. O singura cale exista: ,,Prin Isus Hristos, Domnul nostru” (vers. 25).
Acest trup de moarte. [,,Trupul acestei morti”, KJV; ,,corpul acestei morti”, Nitz.]. Sau ,,acest trup de moarte”. Constructia greaca este neconcludenta daca ,,acest” trebuie sa fie legat cu ,,trup” sau cu ,,moarte”, desi legatura ultima pare mai concludenta. Intelesul acestui pasaj a fost mult disputat. Pare cel putin ca e in general admis ca nu e dovada ca Pavel face aluzie la un vechi obicei de a lega cu un lant pe un prizonier viu de un cadavru, desi aceasta practica oribila ofera o ilustratie impresionanta a situatiei spirituale penibile pe care Pavel o descrie.
Pavel priveste trupul, carnea, ca salas al pacatului, locul unde locuieste legea pacatului care lucreaza in madulare pentru a aduce moartea (vers. 5, 13, 23, 25). El nu vrea sa spuna prin aceasta ca trupul fizic este rau (vezi vers. 5). Strigatul sau de eliberare este pentru scapare de sub robia legii pacatului, asa ca acest trup sa nu mai serveasca drept salas al pacatului si al mortii, ci sa fie adus lui Dumnezeu ca o ,,jertfa vie, sfanta, bine placuta” (cap. 12,2).
7:25 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca, slujesc legii pacatului.
Multumiri fie aduse lui Dumnezeu. [,,Multumesc lui Dumnezeu”, KV]. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre exprimarea aceasta si ,,multumiri fie lui Dumnezeu”. Pavel nu da un raspuns direct la intrebarea sa: ,,Cine ma va izbavi?” si nici nu spune pentru ce multumeste lui Dumnezeu. Dar lucrul acesta este clar aratat de context. Ce nu poate sa faca Legea, ce nu poate sa faca constiinta, ce nu e in stare sa faca puterea neajutata omeneasca, poate fi savarsit de planul Evangheliei. Deplina eliberare e la indemana prin Isus Hristos, si numai prin El. Comparati ,,Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Cor. 15,57).
Aceasta este culminarea catre care a tintit rationamentul lui Pavel in acest capitol. Nu e de ajuns de a fi convins de excelenta Legii sau de a recunoaste intelepciunea si justetea obligatiilor ei. Nu e de ajuns de a consimti ca ea este buna si chiar numai de a avea placere de preceptele ei. Nici
o masura de straduinta plina de ravna pentru ascultare nu va fi in stare sa biruiasca legea pacatului din madulare, pana cand pacatosul care se lupta nu se preda in credinta lui Hristos. Atunci supunerea fata de o persoana ia locul unei ascultari legaliste fata de o lege. Si intrucat este o supunere fata de o persoana mult iubita, ea e considerata ca o deplina libertate (vezi SC 19; MH 131; DA 466).
Eu slujesc. Unii ne intreaba de ce, dupa ce a ajuns la culminarea glorioasa in expresia: ,,Multumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul nostru”, Pavel se refera din nou al luptele sufletului de care pe cat se pare fusese eliberat. Unii inteleg expresia de multumire ca o exclamatie parantetica. Ei cred ca o atare exclamatie urmeaza in chip natural strigatului: ,,Cine ma va izbavi?” Ei sustin ca inainte de a trece la o tratare extinsa a eliberarii glorioase (cap. 8) Pavel rezuma ceea ce spusese in versetele precedente si marturiseste inca o data lupta impotriva fortelor pacatului.
Altii sugereaza ca prin ,,eu” Pavel vrea sa zica: ,,lasat singur, pe seama mea, scotand pe Hristos din scena”. Ei cred ca Pavel afirma aici un adevar general care e valabil la oricare punct din experienta crestina. Din care cauza ei considera ca exclamatia lui Pavel nu e parantetica, ci in succesiune logica . Ori de cate ori un om incearca sa gaseasca biruinta asupra pacatului, prin sine, fara de puterea Lui, e sortit esecului.
COMENTARII ELLEN G. WHITE
2T 512
9 SC 30; 3T 475 12 DA 309; Ev 372; EW 66; FE 238; GC 467, 469m PK 15,625; PP 123,365; SC 19; 2T 513 13 GC 507; SL 81; 3T 476 14 SC 19; 3T 475 16 SC 19 18 AA 561; COL 161 24 COL 201; DA 203; GC 461; MH 84; SC 19; 6T 53