7:9 Odinioara, fiindca eram fara Lege, traiam; dar cand a venit porunca, pacatul a inviat, si eu am murit.
Odinioara fiindca eram fara lege. [,,Fara lege, candva”, KJV]. Perioada din viata sa mai timpurie la care se refera aici Pavel a fost subiect de multa discutie. Pare evident din context ca el vorbeste de timpul dinainte de a-si da seama de adevarata natura a legii divine. A fost o perioada in timpul careia se socotea neprihanit si cat priveste faptele din afara, parea ca asculta de lege. Dar era o indreptatire legalista, de felul aceleia cu care se lauda tanarul bogat, cand a fost pus fata in fata cu poruncile: ,,Toate aceste porunci le-am pazit cu grija din tineretea mea; ce-mi mai lipseste?” (Mat. 19,20). La fel, Pavel putea pretinde ca ,,cu privire la neprihanirea [indreptatire] pe care o da legea” era ,,fara vina” [impecabil] (Fil. 3,6; cf. Fapte 26,5). Comparati rugaciunea faloasa, plina de indreptatire de sine a fariseului (Luca 18,11.12). Dar cand Pavel si-a dat seama de caracterul spiritual al legii, pacatul a aparut in adevarata lui hidosenie. El si-a dat seama ca e vinovat si stima de sine s-a dus (vezi SC 29,30).
Traiam [,,Pentru ca traiam”, KJV]. Pavel se refera la propria sa experienta, dar aici se refera la aceea a tuturor acelora care sunt neconvertiti si depind de propria lor indreptatire.
Cand a venit porunca. Adica atunci cand insemnatatea spirituala a poruncii: ,,sa nu poftesti” (vers. 7) a fost prezentata mintii si constiintei sale, Pavel vedea in oprelistea aceasta a oricarei dorinte pacatoase spiritul intregii legii, si cand ea a venit la el ca un Cuvant al lui Dumnezeu, vie si puternica si mai taioasa ca o sabie cu doua taisuri (Evrei 4,12), satisfactia sa de sine plina de indreptatire de sine a fost brusc zdruncinata.
Pacatul a inviat. Literal ,,pacatul a revenit la viata”. Pavel nu vrea sa spuna ca inainte de timpul ,,cand a venit porunca” pacatul – personificat aici ca o faptura respingatoare – fusese inactiv in viata lui, dar ca el nu-si daduse seama nici de adevarata lui natura, si nici de consecintele lui fatale (vers. 13). De fapt, pacatului nu i se opusese rezistenta in stapanirea asupra vietii (vers. 5). Dar venirea ,,poruncii” a provocat prezenta pacatului si neprihanitul lui de a stapani viata lui. Pacatul s-a trezit acum pentru a-si mentine autoritatea nedisputata. In toata rautatea si taria lui a aparut in adevaratul lui caracter – acela al unui inselator, al unui vrajmas si al unui ucigas.
Unde si cum a inceput Pavel intaia oara sa simta puterea osanditoare a Legii nu se spune. Totusi cunoastem de ajuns cu privire la experienta lui cu Legea inainte de convertirea lui. Ca un fariseu bine instruit, traind in acord cu secta cea mai stricta a religiei sale, el incercase cu efort intens, dar zadarnic, sa satisfaca prin implinire exterioara cererile unei legi sfinte si cercetatoare de inima. Dar seninatatea si iubirea iertatoare date pe fata de Stefan cu prilejul martiriului sau a framantat adanc gandurile lui Pavel si a trezit constiinta lui la oarecare intelegere ca ascultarea de lege era ceva mai mult decat numai o chestiune de litera (vezi vers. 8).
Am murit. Cand Pavel a ajuns sa inteleaga natura spirituala a legii, noua cunostinta a servit numai ca sa-l acuze ca calcator de lege si sa-l provoace la tot felul de pofte rele (vers. 8). In felul acesta, Pavel a devenit constient si in intelesul cel mai deplin un pacatos si a descoperit ca nu avea nici o nadejde de viata (vezi cap. 6,21.23).