Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Romani

Romani 7:7


7:7 Deci ce vom zice? Legea este ceva pacatos? Nicidecum! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: Sa nu poftesti!

Deci ce vom zice? O expresie caracteristica (vezi cap. 4,1), Pavel se pregateste sa intampine

o alta intelegere gresita cu privire la ceea ce spusese el despre legatura dintre lege si pacat.

Este legea ceva pacatos? Pavel afirmase (vers. 5) ca pacatul se foloseste de lege pentru a produce nimicirea pacatosului. Inseamna aceasta ca legea in sine este ceva pacatos, al carui unic scop este de a face pe oameni mai rai de cum erau ei mai inainte? Pavel raspunde explicand ca raul nu este in lege, ci in om. Desi este adevarat ca legea este ,,prilejul” pacatului (vers. 8) totusi legea insasi este ,,sfanta, dreapta si buna” (vers. 12).

Nicidecum. [,,Fereasca Domnul”, KJV1. Vezi cap, 3,4.

Dimpotriva. [,,Dar”, Nitz]. Gr. Alla, tradus in general prin ,,dar”, aici cu putinta echivalentul lui ,,dimpotriva” (vezi 1 Cor. 12,22). Adica, departe ca legea sa fie pacat [pacatoasa], dimpotriva, ea da pe fata pacatul. Alla poate fi inteles si ca insemnand ,,totusi”, ,,cu toate acestea” (Rom. 5,14). Adica, chiar daca se tagaduieste emfatic ca legea e pacat, cu toate acestea, daca nu era lege, nu as fi cunoscut pacatul. Fiecare interpretare e convenabila pentru argumentatia lui Pavel.

Pacatul nu l-am cunoscut. [,,N-as fi cunoscut pacatul”, KJV]. Intrucat pacatul este ,,nelegiuire” sau ,,calcarea legii” (vezi 1 Ioan 3,4), e numai logic ca efectul legii in viata unui om sa fie acela de a-i descoperi pacatul in adevarata lui natura. Atitudinea nelogica fata de lege este de a o privi ca pe un vrajmas, pentru ca a facut aceasta adevarata demascare. O oglinda nu e un vrajmas pentru omul lipsit de frumusete, pentru ca da la iveala lipsa lui de frumusete. Si iarasi un medic nu e un vrajmas al cuiva care e bolnav pentru ii da pe fata boala. Doctorul nu e cauza bolii, si nici oglinda nu e cauza lipsei de frumusete. La fel Dumnezeu nu este cauza bolii si uraciunii pacatului nostru, datorita faptului ca El ni-l arata in oglinda sfintei Sale legi si prin Medicul divin, care a venit sa dea la iveala si sa vindece pacatosenia noastra.

Prin lege. Literal, ,,prin lege” (vezi cap. 2,12).

Pofta. Gr. epithumia, ,,dorinta”, ,,dor”, uneori, pentru lucruri bune (Luca 22,15; Fil. 1,23), dar de obicei pentru lucruri oprite (Rom. 13,14; Iacov 1,14.15 etc.). Cuvantul pentru ,,poftesti” folosit mai departe in acest verset este epithumeo, forma verbala de la epithumia. Legatura dintre cele doua cuvinte poate fi ilustrata urmatoarea traducere: ,,N-as fi stiut ce e a pofti daca legea nu ar fi spus: sa nu poftesti”. Vezi mai departe cele de la Rom. 7,8 unde epithumia e tradus ,,senzualitate”.

Legea nu mi-ar fi spus. O referire la porunca a zecea (Ex. 20,17).

Sa nu poftesti. E lucru plin de insemnatate faptul ca Pavel a ales porunca a zecea, deoarece ea este nu numai un exemplu pentru rest, ea contine principiul care sta la baza oricarui pacat (vezi PP 309). Folosirea din partea lui a poruncii acesteia intr-un astfel de context da la iveala un inteles mai adanc decat exprima literal simplele cuvinte. El a vazut in ea oprelistea nu numai a dorintei dupa anumite lucruri aratate in ea dar si a dorintei dupa ce e oprit de Dumnezeu. In alte cuvinte, legea opreste orice fel de dorinta egoista si pacatoasa si tocmai aceasta e ceea ce Pavel nu ar fi cunoscut ,,decat prin lege”. El a descoperit ca adevarata ascultare de poruncile lui Dumnezeu nu era numai o simpla conformare din afara fata de litera legii, ci o chestiune a mintii, a inimii si a duhului (vers. 14; cf. cap. 2,29). Invers, pacatul nu este numai o calcare a literei legii, ci este o stare adanc inradacinata a mintii, a dispozitiei, a deprinderii si caracterului, din care odraslesc faptele pacatoase (vezi Mat. 5,28; 1 Ioan 3,15). Totusi, efectul initial al acestei profunde descoperiri asupra inimii nerenascute a lui Pavel a fost de a atata firea sa pamanteasca la impotrivire pacatoasa (Rom. 7,8).