7:5 Caci, cand traiam sub firea noastra pamanteasca, patimile pacatelor, atatate de Lege, lucrau in madularele noastre, si ne faceau sa aducem roade pentru moarte.
In firea… pamanteasca. Adica, uniti cu eul cel vechi, in trupul pacatului (cap. 6,6) ascultand de indemnurile firii inferioare. Expresia descrie viata nerenascuta al carei principal obiect este satisfacerea apetiturilor si a simturilor. Ea e de contrastat cu viata ,,in Duhul” (cap. 8,9).
Patimile pacatelor atatate. [,,Miscarile pacatelor”, KJV]. Mai corespunzator, ,,patimile pacatelor”. In engleza mai timpurie, ,,miscarile” erau uneori folosite pentru ,,impulsuri” sau ,,emotii”.
De lege. Literal ,,prin lege”. Ceea ce intelege Pavel prin aceasta, el explica in versetele urmatoare. Subiectul lui e nu ca legea este izvorul acestor pasiuni pacatoase, ci ca din cauza firii pacatoase si rebele ale omului, legea a servit ca sa dea la iveala (vers. 9) pasiuni, identificandu-le ca pacat. Facand aceasta, legea indeplineste un serviciu vital preliminar mantuirii pacatosului, si e o mare greseala de a blama sau condamna legea pentru indeplinirea acestui scop necesar.
Pavel nicidecum nu minimalizeaza nevoia sau importanta Legii morale. Dimpotriva, Evanghelia lui serveste de fapt ca sa inalte legea. Una dintre preocuparile sale principale e ca oamenii sa inteleaga legatura care exista intre lege si Evanghelie, si marea sa solie este ca pacatosii nu trebuie sa se reazeme pe lege – nici chiar pe Legea lui Dumnezeu – ca sa implineasca pentru ei ceea ce poate fi savarsit numai de harul indreptatitor si sfintitor al lui Dumnezeu prin Isus Hristos. O intelegere a acestui adevar fundamental al mantuirii nu scade respectul pentru Legea lui Dumnezeu; mai de graba, are un efect exact opus asupra acelora care au credinta (vezi cap. 3,31).
Lucrau. Sau ,,erau active”. Contrastati starea lor de inactivitate in crestinul renascut (vezi cap. 6,6).
In madularele noastre. Adica in organele si facultatile trupurilor noastre (vezi cap. 6,13).
Aduca roada. Comparatia iacov 1,15.