Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Romani

Romani 7:24


7:24 O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?

Nenorocitul. Gr. talaiporos, poate fi tradus ,,amaratul”, ,,ticalosul”. A doua aparitie in NT este in Apoc. 3,17, unde talaiporos descrie, starea bisericii Laodicea. Amaraciune provenita din lupta launtrica si uneori lupta de chin de moarte dintre bine si rau face pe Pavel sa scoata acest strigat in aparenta disperat si sa strige dupa ajutor. Dar el cunoaste sursa eliberarii din necazurile sale si se grabeste sa o faca cunoscut (Rom. 7,25).

Cine ma va izbavi? [,,Cine ma va elibera?”, KJV]. Sau ,,cine ma va salva?” intrebarea da lui Pavel un prilej de a exprima vestea cea buna care este tema intregii sale epistole. Vine izbavirea prin lege? Poate un om sa capete scapare si eliberare prin puterea propriei sale vointe si inteligente? In zadar au fost incercate metodele acestea, rezultatele dezastruoase au fost clar vazute. O singura cale exista: ,,Prin Isus Hristos, Domnul nostru” (vers. 25).

Acest trup de moarte. [,,Trupul acestei morti”, KJV; ,,corpul acestei morti”, Nitz.]. Sau ,,acest trup de moarte”. Constructia greaca este neconcludenta daca ,,acest” trebuie sa fie legat cu ,,trup” sau cu ,,moarte”, desi legatura ultima pare mai concludenta. Intelesul acestui pasaj a fost mult disputat. Pare cel putin ca e in general admis ca nu e dovada ca Pavel face aluzie la un vechi obicei de a lega cu un lant pe un prizonier viu de un cadavru, desi aceasta practica oribila ofera o ilustratie impresionanta a situatiei spirituale penibile pe care Pavel o descrie.

Pavel priveste trupul, carnea, ca salas al pacatului, locul unde locuieste legea pacatului care lucreaza in madulare pentru a aduce moartea (vers. 5, 13, 23, 25). El nu vrea sa spuna prin aceasta ca trupul fizic este rau (vezi vers. 5). Strigatul sau de eliberare este pentru scapare de sub robia legii pacatului, asa ca acest trup sa nu mai serveasca drept salas al pacatului si al mortii, ci sa fie adus lui Dumnezeu ca o ,,jertfa vie, sfanta, bine placuta” (cap. 12,2).