7:15 Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc.
Caci. Pavel acum explica experienta sa in decursul perioadei cand era ,,vandut rob pacatului” (vers. 14).
Ce fac. Cuvantul ,,fac” apare de trei ori in versetul acesta si este traducerea a trei cuvinte grecesti diferite. In primul caz Pavel foloseste katergazomai, acelasi cuvant ca in vers. 8, insemnand ,,a pune in practica”, ,,a realiza”, ,,a indeplini”. Vezi mai jos o discutie asupra altor cuvinte traduse prin ,,fac”.
Nu stiu. Gr. ginasco, ,,a cunoaste”, ,,a ajunge sa cunoasca”, ,,a pricepe”, ,,a recunoaste”. Comparati traducerea: ,,Nu inteleg insasi faptele mele” (RSV). Nu fac. Gr. ou prasso. Prasso inseamna ,,a practica”. Cuvantul apare si in cap. 1,32; 2,1-3.25
etc.
Ce vreau. Gr. thelo, ,,a dori; ,,a avea dorinta”.
Ci fac. [,,Aceasta fac”, KV; Nitz.]. In cazul acesta, cuvantul pentru ,,fac” (poieo) implica mai degraba savarsirea sau completarea unui fapt, ca in cap. 4,21. Martin Luther ajunsese fara indoiala sa cunoasca intelesul acestei experiente cand spunea: ,,Mai mult mi-e teama de propria mea inima decat de papa si de toti cardinalii sai.”
Aceia care sustin ca Pavel descrie experienta sa pe cand era sub convingere inainte de a se preda lui Isus Hristos (vezi cap. 7,14) cred ca apostolul arata mai departe lipsa de putere a oricui se afla in afara de Evanghelie de a procura puterea care sa-l faca in stare sa savarseasca lucrarile neprihanirii. Comparati experienta lui Charles Wesley (vezi GC 254-256). O deplina dezamagire va fi experienta tuturor acelora care cauta mantuirea fara o deplina predare lui Isus Hristos. Aceia care sustin ca Pavel descrie lupta in continuare cu eul si cu pacatul, chiar dupa convertire, atrag atentia la faptul ca chiar si dupa convertire crestinii sunt inca constienti de nedesavarsire si pacat in viata lor si aceasta e o sursa continua de nelinisti si ingrijorare. In momente de neatentie, puterea patimilor firesti se poate ca uneori sa-i biruiasca. Puterea obiceiurilor multa vreme cultivate inca ii mai necajeste. Ganduri rele de satisfacere a poftelor rasar in mintea lor cu iuteala fulgerului. Omul care a fost un ateu inainte de convertirea sa, si a carui minte a fost candva plina de scepticism, poate gasi ca efectul felului sau de gandire de mai inainte inca mai zaboveste in mintea lui si-i tulbura pacea ani de zile. Acestea sunt efectele obisnuintei. Chiar trecerea unui gand murdar prin minte lasa poluare in urma si acolo unde pacatul a fost cultivat vreme indelungata, el lasa o cicatrice in suflet, chiar dupa convertire, producand acea stare de tensiune pe care crestinul o cunoaste.
Cand vede aceste foste dorinte si sentimente, pe care el le dezaproba, si le uraste, pretinzand in chip galagios sa-si reafirme puterea asupra lui, crestinul se lupta contra influentei lor, si tanjeste de dor de a fi umplut cu toate roadele Duhului lui Dumnezeu. Dar el descopera ca nici prin sine, si nici cu ajutorul Legii nu poate efectua eliberarea sa de ceea ce uraste sau sa izbuteasca sa savarseasca faptele acelea pe care le aproba si doreste sa le faca. In fiecare seara isi face cunoscuta marturisirea sa plina de cainta de neajutorare si dorul lui fierbinte dupa ajutor de sus (vezi 4T 429).