7:14 Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca: dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului.
[,,Caci”, KJV; Nitz.]. Pavel confirma acum apararea legii din partea sa si dezvaluirea din partea sa a adevaratei naturi a pacatului, printr-o profunda analiza a lucrarii pacatului in experienta personala a omului. Intelesul versetelor 14-25 a fost una din problemele cele mai discutate din intreaga epistola. Intrebarile principale au fost daca descrierea unei lupte morale atat de intense putea sa fie autobiografica, si in cazul afirmativ, daca pasajul se refera la experienta lui Pavel inainte sau dupa convertirea sa. Ca Pavel vorbeste de propria sa lupta cu pacatul pare sa fie aparenta din intelesul cel mai simplu al cuvintelor sale (cf. Vers. 7-11; SC 19; 3T 475). E cu siguranta tot atat de adevarat ca el descrie un conflict care e mai mult sau mai putin experimentat de orice suflet confruntat si trezit de cerintele spirituale ale sfinteniei Legii lui Dumnezeu.
Si mai importanta este intrebarea, ce perioada din viata sa descrie Pavel? Unii comentatori sustin ca descrierea este a experientei curente a lui Pavel ca crestin convertit. Ei scot in evidenta timpul prezent al verbelor si atrag atentia la expresii care descopera o ura fata de pacat (vers. 15.19) si o dorinta vie de a face binele (vers. 15.19.21). Ei argumenteaza ca o persoana neconvertita nu ar fi in stare sa spuna: ,,Dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu” (vers.22) si ,,eu slujesc legii lui Dumnezeu” (vers 25). Altii comentatori cred ca lupta trebuie sa fi fost inainte de convertirea lui. Ei argumenteaza ca expresii de felul acesta ca ,,eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului” (vers. 14), ,,pacatul care locuieste in mine” (vers. 17), ,,am vointa sa fac binele, dar nu am puterea sa-l fac” (vers. 18). ,,O nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi?” (vers. 24), nu era cu putinta sa se refere la starea lui Pavel dupa renastere. Ei scot in evidenta insa ca Pavel nu descrie experienta sa la data cand ,,odinioara, fiindca eram fara lege, traiam”, ci la data ,,cand a venit porunca”, ,,pacatul a inviat”, si el a ,,murit” (vezi vers. 9). Experienta descrisa in felul acesta urma atunci sa fie, nu a omului nerenascut in general, ci a unui pacatos sub o adanca convingere care se simte nenorocit sub povara lui de vinovatie si care se straduieste cu ravna, dar prin propriile sale eforturi, sa-si aduca viata in conformitate cu cerintele divine. Cele mai bune eforturi ale lui se termina cu un mizerabil esec pana cand gaseste pe Hristos si experimenteaza puterea datatoare de energie a Evangheliei. Asa este si experienta cuiva care, desi candva convertit, nu se foloseste de avantajele prevederilor Evangheliei si se lupta sa ajunga la curatenia vietii prin propria sa putere, sau a crestinului cu numele care niciodata nu a facut o deplina predare la Hristos.
Scopul principal al lui Pavel in acest pasaj pare sa fie de a arata legatura care exista intre lege, Evanghelie si persoana care a fost prezenta la lupte serioase contra pacatului ca pregatire pentru mantuire. Solia lui Pavel este ca desi Legea poate servi pentru a precipita si a intensifica lupta, numai Evanghelia lui Hristos poate aduce biruinta si ajutor (vers. 25; cap. 8). Intensitatea luptei si timpul inceputului ei variaza in experienta fiecarei persoane in parte care este adusa de lege la o cunoastere a pacatului si cu siguranta fiecare crestin poate recunoaste din propria sa experienta ca o lupta intensa continua dupa convertire si renastere. Insasi viata apostolului Pavel a fost ,,o lupta continua cu eul... Vointa lui si dorintele lui in fiecare zi se luptau cu datoria sa si cu voia lui Dumnezeu” (MH 452, 453). Realitatea luptei lui Pavel e descoperita de cuvintele sale: ,,Ma port aspru cu trupul meu si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, sa fiu eu insumi lepadat (1 Cor. 9,27) [,,sa fiu descalificat”, RV]. La fel pentru fiecare persoana crestina convertita, renascuta si indreptatita, procesul sfintirii cuprinde in sine lupte grele si darze cu eul (COL 331, AA 560, 561). Cu cat ne apropiem mai mult de Hristos, cu atat mai clar vom discerne pacatosenia excesiva a pacatului si cu atat mai serios vom marturisi pacatosenia propriei noastre naturi (vezi Ezech. 20,43; vezi Ezech. 16,62.63; COL 160, 161).
Desi adesea e adevarat ca lupte intense morale continua dupa convertire cand zi dupa zi crestinul se consacra din nou (vezi Luca 9,23-25; 2 Cor. 4,16; 5T 200; 9T 44), noi nu putem fi siguri ca apostolul se refera aici la o astfel de lupta. Scopul sau in teza lui pana aici in epistola a fost de a arata neindestularea omului ca prin propria sa putere, prin fapte ale legii, sa ajunga la indreptatire. Cei care sunt sub lege, el a aratat ca sunt in robia pacatului (vezi Rom. 6,14). In ciuda celor mai bune eforturi ale lor, ei sunt neinstare sa savarseasca ceea ce cere legea. Ei sunt nenorociti si ticalosi pana cand gasesc pe Hristos. Atunci condamnarea inceteaza (cap. 8,1). Ceea ce mai inainte erau neinstare de a savarsi pot face acum prin puterea intaritoare a lui Hristos (cap. 8,3.4). Ei nu se mai preocupa de lucrurile firii pamantesti (cap. 8,5) ci umbla dupa indemnurile Duhului (cap. 8,1).
Stim. Pavel presupune ca spiritualitatea Legii e recunoscuta de cititorii sai (cf. Cap. 2,2; 3,19).
Legea este duhovniceasca. Pavel rezuma si repeta ceea ce el deja a spus in vers. 12. El reaccentueaza ca Legea nu e raspunzatoare pentru relele de care vorbea Legea spirituala in origine, deoarece a fost data de Dumnezeu Insusi si ,,Dumnezeu e duh” (Ioan 4,24). Ea e spirituala in natura, intrucat e ,,sfanta, dreapta si buna” si prin aceea ca cere o ascultare care poate fi data numai de cei spirituali si aduc roadele Duhului (Mat. 22,37-39; Ioan 15,2; Rom. 13,8.10; Gal. 5,22.23; Ef. 3,9).
Eu sunt. Trecerea de la timpul trecut din vers. 7-11 la timpul prezent aici si in restul versetelor capitolului a fost privita de unii ca dovada ca Pavel descrie experienta lui curenta. Altii vad in ea un simplu prezent istoric sau dramatic asa cum apare in Marcu 14,17; Luca 8,49. vezi mai sus la ,,caci”,
Pamantesc. [,,Carnal”, KJV; ,,de carne”, Nitz.]. Adica facut din carne si sange, denotand natura omeneasca in slabiciunea ca fiinta creata (vezi si 2 Cor. 3,3). Acesta este felul lui Pavel de a exprima: ,,Ceea ce este nascut din carne este carne” (Ioan 3,6). Echivalentul sau la ,,ce este nascut din Duh este duh” (Ioan 3,6) urmeaza in Rom. 8. In contrast cu spiritualitatea si sfintenia Legii divine, Pavel se descopera a fi o faptura de carne si deci inclinat spre toata pacatosenia si lasarea in voia poftelor personale spre care e pornita natura sa stricata. Astfel in dorinta sa de a asculta de legea spirituala, el se descopera ca e prins intr-o lupta continua cu tendintele sale catre pacat, mostenite si cultivate (cap. 7,23). El invita pe credinciosi sa-si rastigneasca carnea, si declara ca el insusi isi tinea trupul in supunere (1 Cor 9,27; Ga. 5,24). El, de asemenea, ii invita sa traiasca cu cumpatare (1 Cor. 10,31) si sa-si aduca trupul la Dumnezeu ca o jertfa sfanta si vie (Rom. 12,1). El descrie trupul ca templu al Duhului Sfant (1 Cor. 6,19) si invita pe crestini sa proslaveasca pe Dumnezeu in trupurile lor (vers. 20). El include carnea (trupul) la un loc cu duhul ca avand nevoie de curatire (2 Cor. 7,1) si priveste inainte catre rascumpararea si proslavirea trupului (Rom. 8,23; 1 Cor 15,51-53).
Vandut rob pacatului. Adica, vandut in asa fel, incat sa fie sub puterea pacatului. Comparati ,,Ahab care se vandu pe sine, ca sa faca rele” [Nitz.] (1 Regi 21,25; cf. 1 Regi 21,20; Is. 50,1). Stapanirea pacatului asupra carnii poate fi tot atat de deplina ca si aceea a unui stapan asupra robului cumparat de el. Sunt unii care, avand in vedere afirmatiile anterioare ale lui Pavel ca crestinul convertit este acum liber de robia pacatului (Rom. 6,18.22), privesc expresia aceasta ca dovada ca apostolul vorbeste de zilele sale de dinaintea convertirii, adica de timpul cand era stapanit de o puternica convingere, dar inca nu se predase pe deplin lui Hristos (vezi cap. 7,9). Altii sustin ca Pavel s-ar putea sa foloseasca o astfel de vorbire emfatica pentru a exprima taria acelei stricaciuni contra careia el se lupta dupa convertire; ca el se straduise sa arate ca, ascultand de impulsurile naturii sale naturale, carnale, actiona ca un sclav al vointei unui alter ego. El adauga mai tarziu ca pacatul inca mai salasluieste in carnea sa (vers. 17. 18) si ca chiar daca ajunsese la punctul la care avea placere de legea lui Dumnezeu, el inca vede o putere rea la lucru in madularele sale, aducandu-l in robia pacatului (vers. 22, 23).
In comparatie cu spiritualitatea Legi, chiar cei mai sfinti dintre oameni sunt firesti. Intelegerea caracterului sfant al poruncilor lui Dumnezeu a facut pe Pavel cu atat mai constient de propria sa nedesavarsire. Si cand se descrie pe sine ca ,,vandut rob pacatului”, aceasta da a se intelege cat de adanca era convingerea lui. Comparati experienta lui Iov, care, desi descris de Dumnezeu Insusi ca un om desavarsit si neprihanit (Iov 1; 2,3), mai tarziu a marturisit: ,,sunt rau” [KJV], ,,mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa” (cap. 40,4; 42,6).